legende personale

Ce inseamna sa fii "eco"

2012-01-15T12:00:00.000+02:00

Sa fii ecologist nu inseamna sa mananci organic, nici sa cumperi masini eficiente energetic sau gadgeturi eco, nici sa inchizi lumina o data pe an la "Ora Pamantului".

Bun, acuma ca am stabilit asta, putem sa trecem la lucrurile mai importante. Daca ar fi sa condensez la maxim parerea mea despre ecologism, ar fi urmatoarea:

1. Sa fii ecologist inseamna sa iti reduci cat poti de mult impactul pe care il ai asupra mediului.

Ce inseamna asta? Inseamna ca daca vrei sa fii ecologist nu o sa te apuci sa cumperi gageturi eco cum ar fi un solar powered dancing panda. Daca vrei sa fii ecologist de adevarat nu cumperi kiwi organice aduse din Noua Zeelanda in ianuarie, chiar daca kiwi-urile alea sunt mult mai bune pentru natura decat cele neorganice. Mananci in schimb mere adunate in septembrie de la bunica din gradina si tinute in beci. Bine inteles, dupa 3 luni nu mai sunt bune chiar toate, trebuie sa le cureti de pete, trebuie sa mai arunci din ele, ca noh, sunt "eco". Daca asta creste in tara ta, asta mananci, nu prea ai de ales. Vrei ananas, muta-te frate in Ecuador.

Daca vrei sa fii ecologist nu iti cumperi noua Honda Civic sau Leaf-ul sau mai stiu eu ce super masina electrica. Nu, daca vrei sa fii ecologist de adevarat iti cumperi o bicicleta. Sau te muti mai aproape de job si mergi pe jos. Sau iei busul.

Daca vrei sa fii ecologist nu alegi varianta mai eco a unui produs nociv, daca esti intradevar eco, pur si simplu nu consumi. Desigur, e usor sa predici si greu sa traiesti in stilul asta, ceea ce ma duce la urmatorul punct:

2. Nu o sa poti niciodata sa fii perfect eco, decat daca esti pustnic in munti. Atunci da, te imbraci cu piei de animale, mananci radacini si mure si folosesti lumina soarelui nu curent electric si poti sa vii sa dai lectii despre ecologie hipsterilor aiuriti. E ok, nu e necesar sa fii perfect ecologist daca nu vrei, dar macar incearca sa nu fii ipocrit:

3. Ecologismul nu e cool si nici nu primesti medalie pentru el:
Cel mai ecologist om pe care il cunosc nu e Liviu Mihaiu nici Tudor Chirila sau alti asemenea oameni loviti de mania "miscarii verde". Nu, cel mai ecologist om pe care il cunosc e bunicul meu. Care nu a calcat in viata lui printr-un Kaufland si are o factura totala la energia electrica de vreo 1-2 lei pe timpul verii, pentru ca se uita 2 ore la tv seara si are bec in grajd la vaca. As vrea sa vad cati dintre asa zisii ecologisti militanti de tipul Green Peace ar fi dispusi sa traiasca ca el? Fara haine din bumbac organic de mai stiu eu ce marca, ci cu hainele de acum 20 de ani, pentru ca daca nu s-au rupt, nu au fost inlocuite. Sa se trezeasca la 5 dimineata si sa mulga vaca, pentru ca altfel nu mananca lapte, sa dea la porci pentru ca altfel nu este slanina in pod la iarna si sa munceasca 10-12-14 ore la camp vara pentru ca mancarea nu vine de la KFC din mall.

Probabil va intrebati de unde atata ura pe ecologisti astazi? Well, va spun de unde: pentru ca de cand sunt in Germania vad cate gunoaie genereaza "societatea civilizata". Cand vad 4 mere organice ambalate antiseptic cu echivalentul la gramaj in plastic ma ia cu rau. Da, intr-adevar aici se recileaza tot, dar in acelasi timp, dumnezeule, cat au de reciclat!

Sa ajungi intr-un magazin si sa vezi doar salam feliat la 100 de grame impachetat in 150 de grame de plastic e inspaimantator. La ce imi foloseste ca plasticul ala e apoi reciclat?
Ca sa mananci tu 100 de grame de salam a fost:
1. extras petrol din iraq/iran, etc
2. rafinat
3. transportat in china ca sa fie transformat in mase plastice.
4. transportat in germania ca sa fie folosit la ambalare.
5. ajus la tine pe masa si apoi la gunoi.
6. transportat in centrul de reciclare si apoi trimis din nou la chinezi....

si toate astea pentru ca trei feliute de salam sa ajunga la tine pe sandwichul de dimineata, pe care il mananci in 5 minute si nici macar nu te gandesti la el.

M-am saturat de mijloace de comert moderne, prefer oricand Romania cu ale ei mezeluri taiate si impachetate in hartie la macelarie. Daca nu pentru altceva, macar pentru ca paduri mai putem planta, dar petrol nu mai apare din neant.

Urmatorul, va rog!

2012-01-01T09:38:00.004+02:00

Urmatorul an, adica. Si daca se poate, un an mai putin agitat.

2011 a fost un an plin. Si agitat. Si cu o groaza de schimbari. Am reusit sa ne platim creditul. Ne-am schimbat joburile. Am vizitat China si am urcat pe Marele Zid. Am vizitat Londra din nou si ne-am plimbat prin Kings Cross, gara unde s-au filmat scene din Harry Potter. Cred ca am avut asa un zambet mare mare mare pe fata in ziua aia! Si acuma cand imi aduc aminte mi se picteaza un zambet de la o ureche la alta. Muggles, heck yeah!!!

Partea mai obositoare a fost ca am facut o gramada de drumuri, unele pentru job si altele pentru distractie, dar oricum, timp petrecut departe de casa si fara oameni dragi in apropiere.

Pentru 2012, sincer nu-mi doresc altceva decat sa mi se termine delegatia in Germania si sa ma pot intoarce acasa. Si daca se poate, sa nu mai folosesc avionul de loc in scopuri personale. Mi s-a facut asa o lehamite de avioane dupa excursia din China, cand am schimbat cu totul 5 avioane in 2 saptamani, incat prefer sa fac o zi cu masina decat sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa ajung la aeroport si sa iau avionul la 6, pentru ca apoi sa pierd vremea asteptand conexiuni prin aeroporturi. Si sa nu mai vorbim de aterizari, ca am avut anul asta parte de cateva mai putin reusite, la una chiar s-a inclinat avionul serios, de incepusem sa revizuiesc in gand instructiunile de urgenta si sa localizez iesirile de urgenta.

Asa ca in 2012 nu mai vreau sa fac minuni de vitejie, nici nu mai vreau sa vizitez locuri exotice si tinuturi indepartate. Vreau doar sa am timp. Timp sa pot sa imi duc la bun sfarsit proiectele incepute, amanate si pe jumatate abandonate din 2011. Sa am vreme sa mai merg la un final de saptamana la Dangau si sa nu fac nimic altceva decat sa stau intinsa in gradina la soare, citind o carte.

Nimic deosebit doar lucruri simple si o viata normala, cred ca asta e motto-ul meu pentru 2012. Si sa urc pe Ineu :).

Strutul de Craciun

2011-12-28T09:06:00.012+02:00

De Craciunul asta, ca mai toti anii de altfel, am ajuns la Bistrita chiar in Ajun, exact la timp ca sa primesc cadouri sub brad si sa ascult colindatorii. Anul asta au fost mai putini ca in alti ani, dar noh, tot am auzit o colinda de la baiatul lui nenea Mitica de la 3.

Traditia a fost deci respectata.

Tata a incercat sa fure, ca de obicei, toate cadourile de sub brad. Si tot ca de obicei, cand nu a reusit, s-a aruncat asupra cadoului mai mare si a declarat sus si tare ca e sigur ca punga cea mai mare trebuie ii apartina. Spre surprinderea lui, anul asta cadoul cel mai mare chiar ii era destinat, asa ca ne-am desfacut in pace restul de pungi si cutii si cu multe aaahh-uri si uuuhh-uri si "ioi ce fain"-uri, ne-am probat, aranjat si admirat reciproc captura de Craciun.

Traditia a fost deci respectata.

Si tot ca de obicei, a doua zi de Craciun am decis sa ne plimbam un pic prin Bistrita, care e asa de frumoasa de Craciun. Am trecut pe langa fostul meu liceu pe care i-l arat in fiecare an lui Filip si ii zic "uite, aici pe terenul asta de sport am lesinat eu la orele lui Nasaudeanu". Apoi ne-am indreptat cu pasi vioi spre biserica din centrul orasului, pentru ca plimbarea noastra ne duce de obicei "pe Sugalete".

Am admirat turla noua a bisericii sasesti, refacuta dupa incendiul care a distrus-o complet acum cativa ani si ne pregateam sa ne intoarcem acasa.

Traditia fusese respectata.

Si atunci, ca-n filmele cu prosti, aparu el. Strutul.

O aratare mov, cat un om de inalta, cu pulpe groase de velociraptor, acoperit de margarete albe si impodobit cu o coroana aurie, probabil dupa moda magilor. O, dulce nebunie!

Aveam sa aflu mai apoi, cand am chestionat-o cu o fascinatie morbida pe mama, ca strutii (vreo 8), imprastiati prin tot orasul, nu sunt, cum gresit presupusesem eu, strans legati de spiritul Craciunului. Nu au fost instalati in miez de noapte de catre un autor necunoscut, cu simturile anesteziate de prea mult ler si urechile inca bubuind a Hrusca. Nu, strutii acestia nu sunt temporari, sunt emanatia permanenta a unui primar care i-a declarat simbolul orasului, meniti sa ne marcheze locurile importante din urbe cu alura lor diafana de pasare ce nu poate sa zboare. O, dulce, dulce nebunie!

Dar pentru mine strutul acesta a devenit un nou simbol. Un "ping" poetic pe care l-a emis ultima roata din creierul supraincalzit al primarului bistritean, atunci cand a renuntat la lupta pentru supravietuire intr-o lume atat de cruda.

Un simbol al luptei neincetate care se duce de cand omul a reusit pentru prima oara sa coboare din copac, cand s-au rostit prima oara cuvintele eroice "Futu-i c-am ratat creaga". Nu e o lupta intre bine si rau cum gresit ati fi putut sa presupuneti, ci o lupta mult mai epica, mult mai teribila, o lupta intre prostia omeneasca pe deoparte si intregul univers, pe partea adversa.

Strutul acesta e un semn ca omul castiga.

Romanii sunt doar oameni normali

2011-12-01T07:51:00.003+02:00

In Romania intotdeauna au existat 2 curente de gandire. Unul care zice ca romanii au steaua in frunte, ca au cei mai buni sportivi, cei mai buni inventatori, cei mai olimpici olimpici, etc. Cealalta tabara e dimpotriva convinsa ca nu exista nici o tara pe lume care sa fie mai urata ca Romania, mai murdara, mai plina de oameni prosti/smecherasi/tigani etc. Ca Romanii sunt buda Europei si ca toti ceilalti se uita la noi de sus si ne scuipa in cap.

1 Decembrie e momentul perfect ca retorica celor 2 tabere sa atinga cote impresionante. Si totusi, ca deobicei, adevarul e undeva pe la mijloc. Nu suntem ingerii luminii coborati pe pamant ca sa aduca adevarul suprem, nu suntem nici plamaditi din gunoiul de grajd ce i-a ramas lui Dumnezeu dupa ce a terminat de arat pamantul. Suntem doar oameni normali, cu momentele noastre de geniu si momentele noastre de slabiciune. Cateodata suntem exceptionali in mizerie, alteori in frumusete, insa in majoritatea timpului suntem cam ca mai toti ceilalti, normali.

Am spalat vase in State o vara intreaga, am trait viata de student in China comunista si am programat in/pentru Anglia, Franta, Germania, etc. Peste tot pe unde am trecut am intalnit si oameni buni si oameni rai, si oameni destepti si oameni prosti, si oameni muncitori si oameni lenesi. Nu poti compara o natiune cu alta si sa zici, da ma, uite nemtii sunt cei mai buni, cehii pe undeva pe la mijloc si indienii varza. Nu poti sa faci asta pentru ca nu exista o natie undeva pe pamantul asta care sa fie cea mai buna in toate. Daca ar fi, ar domina Pamantul.

Sigur, chinezii sunt foarte muncitori, dar in acelasi timp, daca privesti istoric, iti dai seama ca de fiecare data cand ajung intr-o stare de prosperitate maxima, isi distrug civilizatia din interior. De aia si au o vorba - la noi o dinastie tine cam 200-300 de ani, apoi avem razboi civil.

Sigur, indienii sunt probabil cei mai credinciosi oameni ( au zei cu sutele deci au de unde alege) si de asemenea, credinta lor e una dintre cele mai pasnice, dar nu mi-as dori sa traiesc in India. E mult prea multa inegalitate in tara aia, unii au totul si altii nu au nimic.

Germanii sunt una dintre cele mai eficiente natii pe care le cunosc, dar cateodata eficienta asta e canalizata spre a gasi cel mai bun mod in care sa transformi un om in fertilizator agricol. No, thank you.

Rusii sunt de o sensibilitate rara, au dat omenirii mari compozitori si scritori, dar adevarul e ca la betie toti suntem sensibili si incepem sa vedem lumea cu alti ochi.

Si romanii? Romanii sunt niste oameni adaptabili. Asta inseamna ca oriunde i-ai trimite, se descurca. Inseamna ca fie in Spania la capsuni sau in Canada la programat sau studiaza in State ori la Paris, romanii prospera. Suntem ca sobolanii. Nu neaparat cele mai placute dintre animale, dar cu siguranta unele dintre cele mai adaptate la mediu. Tigrii si leii sunt impresionanti, dar de cele mai multe ori ii vezi doar ca trofee montate pe un zid. Sobolanii in schimb, au colonizat pamantul, (ducand cu ei, in unele cazuri ciuma bubonica in paranteza fie spus).

Capsunar pe plantatii de biti

2011-11-26T07:01:00.004+02:00

It's a done deal. De maine voi fi si eu capsunareasa in Europa de Vest, lucrand pe campiile nesfarsite ale softului german.

E doar temporar, doar vreo 6 luni, dar noh, o sa am ocazia sa vad cum e sa iti lasi casa si familia ca sa pleci pe alte meleaguri. Partea buna e ca noi, programatorii, muncim cu capul nu cu sapa, dar oricum ar fi, tot capsunar se cheama ca esti - plecat de acasa, parte din statistica oficiala a romanilor care trimit bani in tara.

Cateodata ma gandesc ca noi programatorii traim o viata super fericita. Ok, traim in Romania, dar suntem cumva izolati in propriul nostru balon de sapun in care e cald si bine. N-avem treaba cu sistemul sanitar din Romania, majoritatea firmelor iti ofera o asigurare medicala privata. Nici macar cu birocratia nu avem atata de luptat, firmele mai mari de soft au de obicei oameni dedicati care sa se ocupe de hartogaraie si sa ii protejeze pe sarmanii programatori de nevoia de a sta la cozi.

Chiar si acuma cand plec sa lucrez in Germania, nu plec pentru ca nu imi gasesc de lucru in tara sau ca sa castig mai mult sau dintr-o necesitate. Nu, plec pentru ca proiectul e fain, plec ca sa vad cum se traieste intr-o tara "civilizata", plec ca sa vizitez Germania si o fac pe banii altora. Programmers live a charmed life.

Bine inteles, exista reversul medaliei. Ne inconjoara firmele intr-un balon de sapun nu din dragoste ci din profit. Sa nu cumva sa ni se distraga atentia de la cod, de la deadline, de la munca. Sa fie siguri ca dam 100% in fiecare zi sau ideal 110%. Suntem pretuiti doar pentru creier si abilitatea de a scrie frumos pe tastatura. Suntem o resursa. Dar macar una rara.

O luna nebuna, nebuna, nebuna

2011-11-11T18:01:00.002+02:00

Cateodata mi-as dori sa pot sa ma izolez de lumea inconjuratoare, sa pot sa uit sa citesc stirile pe hotnews in fiecare dimineata, sa nu deschid radioul pe programele de stiri si sa nu cumva sa trec pe langa un chiosc cu ziare.

Pentru ca oriunde te uiti, in ultima vreme, toata lumea e parca cuprinsa de nebunie. Primarul Clujului e in arest pentru coruptie. Acum doua zile un preot si sotia lui au fost omorati intr-un accident de masina in Floresti in timp ce incercau sa treaca strada printr-un loc nepermis. Si apropo de accidente, si Huidu a omorat niste oameni. Grecia e in criza de ceva vreme si nici Italia nu se simte mai bine. Muhamad Ghadafi e mort, rupt in bucati de catre propriul lui popor. In Statele Unite protestatarii de pe Wall Street sunt luati in ras de catre alti protestatari, miscarea Tea Party, pentru ca nu-i asa, revolutionarii nostri sunt mai buni decat revolutionarii lor.

Si Germania vorbeste despre razboi.

Asta e cred ceea ce ma sperie cel mai tare. Ca toata aceasta violenta cu care suntem bombardati zilnic va escalada la un moment dat destul de mult incat sa avem un razboi. Ca vom ajunge sa repetam istoria, ca vom avea un alt hitler, un alt stalin, ca toata durerea si ura si lacomia care plutesc acuma in lume ca un puroi peste o rana infectata, toate frustrarile astea o sa izbucneasca la un moment dat intr-un razboi.

Si stiu exact de ce mi-e atata de teama de asta. Pentru ca mi-am trait buna parte din copilarie ascultand povestiri din razboi. Alti copii poate ca adormeau seara cu povesti cu feti frumosi si zane, insa eu am avut parte de ceva mai real. Unul dintre bunici imi citea din biblie. Badea imi spunea povesti de pe front din al doilea razboi mondial. Poate ca azi psihologii ar zice ca nu e cel mai bun lucru pe care sa il povestesti unui copil de trei ani, dar povestile batranilor sunt spuse ca sa inveti ceva din ele, sa nu mai repeti pacatele celor dinaintea ta.

Badea a fost prizonier la rusi timp de 3 ani dupa terminarea razboiului. Imi aduc aminte ca prin vis povestile lui, nici macar nu stiu sigur daca asta e povestea lui sau povestea altcuiva, dar nu cred ca o sa o uit niciodata si poate intr-o zi o sa o povestesc si eu copiilor mei. Cum Maicuta si Badea nu erau casatoriti dar erau promisi unul altuia. Cum Badea a ajuns in razboi si apoi, cum a ramas prizonier la rusi dupa ce s-a terminat razboiul. Cum toate femeile din sat i-au zis Maicutei sa uite de el si sa se marite ca nu se mai intoarce. Cum prizonierii de razboi au fost impartiti pe la familii de rusi ca sa ii ajute la munca si cum erau legati cu lanturi in cocina porcilor. Cum intr-o zi Badea i-a facut o jucarie unui copil rus. Cum intr-o noapte rusul nu l-a mai legat. Si cum Maicuta l-a asteptat trei ani chiar daca devenea, incet, incet, fata batrana si nimeni nu credea ca Badea se va mai intoarce acasa vreodata. Si cum totusi Badea s-a intors.

Asta inseamna razboi. Inseamna sa distrugi vieti. Inseamna sa uiti ca oamenii de pe cealalta parte a frontierei, oamenii de pe cealalta parte a unei linii trase in nisip sunt si ei oameni. Ca plang si rad si iubesc la fel ca si tine, ca sangereaza la fel de rosu ca si tine. Inseamna sa iti pierzi umanitatea.

In Europe and America, there's a growing feeling of hysteria
Conditioned to respond to all the threats
In the rhetorical speeches of the Soviets
Mr. Krushchev said we will bury you
I don't subscribe to this point of view
It would be such an ignorant thing to do
If the Russians love their children too

There is no historical precedent
To put the words in the mouth of the President
There's no such thing as a winnable war
It's a lie we don't believe anymore
Mr. Reagan says we will protect you
I don't subscribe to this point of view
Believe me when I say to you
I think the Russians love their children too

Glume de programatori se intoarce

2011-10-02T11:57:00.000+03:00

1. Discutie despre niste elemente de pe o pagina:
tester : "Daca nu sunt tradable sa fie gri, daca nu, sa fie negri"
programator : "African-American ma, nu negri"

2. Discutie despre un coleg care vrea sa plece cu jumatate de ora mai devreme:
programator1 : da' daca vine boss-ul dupa ce pleaca si ne intreaba unde e?
programator2 : ii zicem ca e pe invisible.

3. kama sutra in secolul 21 . trist, dar adevarat.

4. NET, .NET

5. Programator1: Wow, tocmai am gasit o metoda care are 120 de parametri...
Programator2: Si are macar comentarii?
Programator3: Comentariile sunt pentru spectatori.

6. KLINGON GUIDE To Writing Perfect Code :

Number 12: “Specifications are for the weak and timid!”

Number 11: “This machine is a piece of GAGH! I need dual Pentium processors if I am to do battle with this code!”

Number 10: “You cannot begin to appreciate Dilbert unless you have read it in the original Klingon!”

Number 9: “Indentation?! I will show you how to indent when I indent your skull!”

Number 8: “What is this talk of ‘release’? Klingons do not ‘release’ software. We uncage our software, letting it leave a bloody trail of designers and quality assurance people in its wake.”

Number 7: “Klingon function calls do not have ‘parameters.’ They have ‘arguments’ . . . and they ALWAYS WIN THEM!”

Number 6: “Debugging? Klingons do not debug. Our software does not coddle the weak.”

Number 5: “I have challenged the entire quality assurance team to a Bat-Leth contest. They will not trouble us again.”

Number 4: “A TRUE Klingon programmer does not comment his code!”

Number 3: “By filing this PTR you have challenged the honor of my family. Prepare to die!”

Number 2: “You question the worthiness of my code? I should kill you where you stand!”

Number 1: “Our users will know fear and cower before our software! Ship it! Ship it and let them flee like the dogs they are!”

Te lepezi de satana?

2011-09-09T08:05:00.002+03:00

Ne-am lepadat. Ne-am terminat creditul pentru apartament. Hurray, hurray and pop the champagne. Nu stiu daca pentru cei fara credite treaba asta va avea vreo insemnatate, dar cu siguranta cei care au avut vreodata credit la viata lor ma vor intelege perfect cand le voi zice ca dintr-o data parca cerul e mai albastru, parca soarele e mai cald si parca un nor negru s-a ridicat de pe mine.

Sa ai credit e o forma de sclavagie mai buna decat orice s-a inventat pana acum in istoria umanitatii. Si inca noi am fost printre ''norocosii'' al caror credit se intindea doar pe 14 ani, si atunci aproape 50% din rata o plateam din principal, dar mi-e groaza sa ma gandesc cat am fi platit dobanda daca am fi avut un credit pe 30 de ani. Pentru nah, bancile nu stiu matematica ca si noi. Cand un om normal se gandeste ca are dobanda de 6% pe an, se asteapta sa plateasca in primul an dobanda de 6%din cati bani a imprumutatat. Ha ha, nici nu se pune problema, bancile, cum spuneam, stiu o alta matematica, in prumul an platesti dobanda pe toti cei 30 de ani si abia un 10-15% din soldul creditului. E extrem de bine pentru banci, pentru ca si daca te destepti dupa o vreme si vrei sa iti returnezi creditul, ei ti-au luat deja dobanda ca si cum te-ai folosit de banii aia pe toata perioada. Asta ca sa nu mai vorbim despre toate comisioanele de analiza dosar, risc, administrare, etc, prin care iti sifoneaza si mai multi bani.

Si totusi, oricat ar parea de ciudat, nu regret ca ne-am luat creditul. Pentru ca 1) acum avem o casa si nu vom mai plati niciodata chirie. Si daca rata la banca e naspa, chiria e si mai rea. Am schimbat destule apartamente in Cluj ca sa stim ca proprietarul e bosul, si te poti trezi oricand dat afara, pentru ca si-a gasit un cumparator, sau se muta ruda din italia, sau din n alte motive.

Si 2) faptul ca am avut un credit ne-a facut sa devenim mai responsabili. Ne-a impins sa ne cautam joburi mult mai bine platite, ne-a invatat ca nu tot ce zboara se mananca si ca 10 milioane pe care nu ii dai pe cel mai de fitze telefon pot sa iti reduca perioada de creditare cu aproape 2 luni, si asta inseamna ca vei plati mai putina dobanda in final.
Am avut noroc cu banca la care ne-am facut creditul, pentru ca si-a respectat la litera contractul, daca scadea euriborul ne scadea rata, si in plus ne-a oferit posibilitatea sa facem rambursari partiale oricand si cu orice suma. La fiecare rambursare aveam de ales intre reducerea ratei sau reducerea perioadei, cea din urma e clar mai avantajoasa, pentru ca iti permite cum spuneam sa reduci totalul de dobanda platita.

Daca ar fi sa sintetizez ce-am invatat in astia 3 ani de rate, ar fi urmatoarele:
- nu cumpara cu credit decat o casa in care sa fii sigur ca iti place sa traiesti, pentru ca oricum o sa te simti al naibii de suparat atunci cand mergi la banca in fiecare luna si vezi cum iti pleaca banii din cont. Daca iti place casa, si iti place sa traiesti in ea, macar o sa iti mai indulceasca supararea.
- nu cumpara o casa pe care nu ti-o permiti. Daca nu poti sa pui deoparte macar 20% din valoarea casei, si aici nu ma refer la banii de nunta, sau din mosteniri, ci la bani pe care ii pui tu deoparte timp de 1-2-3-4 ani, ani in care te familiarizezi cu jugul de a avea in fiecare luna un nenea distractiv ca zanul bancii transilvania care loveste cu bageta si Puff! banii nu mai sunt. E importanta sa faci asta, desi sunt oameni care vor spune, bine, dar eu la preturile de acum inseamna ca nu imi voi permite niciodata sa imi iau casa. Well, I have news for you, daca nu puteti sa faceti asta in fiecare luna timp de 30 de ani, oricum va veti pierde casa. Sunt o groaza de anunturi de executari silite, oameni care credeau ca vor reusi ei cumva sa isi plateasca creditul, dar care acum se vor muta din nou in chirie. Imi pare sincer rau pentru ei, pentru ca au pierdut mai mult decat doar rata pe care au platit-o, au pierdut si multele comisioane de acordare si de ce or mai fi fost. Sunt, sunt daca vreti, intr-o situatie mult mai proasta decat erau inainte, daca si-ar fi tinut banii in banca si ar fi platit chirie.
- si asta ma aduce la punctul 3. Nu te indatora maxim cat poti duce. Sunt oameni care zic, ma, eu nu imi permit sa imi platesc chiria si sa si pun bani deoparte echivalentul unei rate pe luna, dar daca ar fi numai rata, mi-as permite-o fara probleme. Well, nu e chiar asa. Daca nu iti permiti sa pui deoparte, acum cand platesti doar chiria, inseamna ca atunci cand vei avea rata vei fi indatorat la maximul suportabil. Cum au aflat de curand oamenii care au credite in franci elvetieni, asta nu e bine de loc. Nu stii niciodata cand iti scade salarul, iti creste dobanda, sau o combinatie dintre asta doua. Daca esti indatorat la maximul, nu vei face fata nici macar uneia dintre schimbari, daramite amandoua.

La final, well, noi ne-am lepadat de Satana, ceea ce va dorim si voua.

Priviti-i, calatorii se intorc acasa / Intampinati-i dar cu flori

2011-07-27T20:53:00.021+03:00

Ok, ok, nu e nevoie sa imi aduceti flori daca nu vreti. Si nici nu stiu de ce m-am apucat sa fac versuri albe. Daaaaar..m-am intors nu de mult din China. Si vreau sa va povestesc totul.

Intai, cum am ajuns acolo? Fac cursuri de chineza de anul trecut la Centrul Cultural Confucius. Cei de la centru au organizat si anul trecut si anul acesta o scoala de vara pentru studenti, asa ca atat eu cat si Filip ne-am petrecut 2 saptamani facand chestii interesante prin China. Nu sa mai ajung sa imi indeplinesc dorinta de a merge pe El Camino anul asta, ca nu mai am concediu de loc, dar mi s-a parut un schimb bun, Spania pe China.

Unde am fost si ce am vazut? Am vizitat in ordine : Beijing cu piata Tiananmen,

Orasul Interzis

si Marele Zid,

Hangzhou, unde am facut cursuri de chineza timp de o saptamana, cu Wuzhen si West Lake si o serie de muzee si ultimul pe lista Shanghai in zona Pudong, cu multii lui zgarie nori si barje.

Cum e China, pariez ca asta o sa va fie prima intrebare. Well.. China e maaaaare. Si plina de chinezi.

Lasand gluma la o parte, China chiar e mare. Intre Beijing si Shanghai sunt peste 1000 de km, deci cam cat de la Cluj la Berlin. Beijingul are 20 de milioane de locuitori. Shanghaiul are 23 de milioane, asa, ca termen de comparatie. Orasul in care am fost noi, caruia ii ziceam Oradea Chinei, avea 6-8 milioane de locuitori. Totul in China e la o alta scara. Radeam cand am vazut gara din Beijing, pentru ca in fata garii erau cam tot atatia oameni cat sunt in Cluj la zilele orasului in centru, langa statuia lui Matei. Inauntru era si mai rau.

Si asta nu a fost o situatie singulara. Aeroportul din Beijing se intinde de exemplu, pe o suprafata ceva mai mare decat Clujul. In terminalul nou, in care am fost noi, trebuie sa iei un mini-tren ca sa ajungi de la locul unde aterizezi la locul unde iti aduc bagajele. Au strazi intregi care se ocupa doar cu comertul de electronice, unde un mall plin de firme care vand doar produse IT&C e cam la fel de mare ca 3 Polusuri la un loc. Si nu exista doar unul singur. Asta ca sa nu mai vorbim de Marele Zid, care, dupa cum zice legenda, se vede din spatiu, sau de Orasul interzis, complezul de cladiri care era resedinta imparatilor din dinastiile trecute si care e enorm. Sau piata Tienammen in care incap circa 1 milion de oameni la manifestarile patriotice ale partidului, si unde te urmaresc ochii lui Mao, oriunde te-ai afla.

Daca tot v-am amintit de serbari patriotice si partid, cred ca ar trebui sa mentionez ca un capitalism mai salbatic ca si in China rareori mi-a fost dat sa vad. Desigur, se spune ca traiesc in comunism, dar adevarul e ca traiesc de fapt intr-un stat totalitarist, care se foloseste de "comunism" ca de o emblema pentru a controla 1 miliard de oameni, care altfel s-ar fi transformat de mult intr-o a doua Indie, o tara in care putinii au totul in timp ce restul se chinuie in mocirla. Ce a facut comunismul pentru China a fost sa se asigure ca majoritatea au de ajuns incat sa nu moara de foame si poate un pic extra. Cand ma gandesc la China nu imi vin in minte nici zgarie norii din Shanghai, nici Marele Zid, nici super trenurile, ci mi-o imaginez de fiecare data ca un mare Manastur- un cartier comunist, cu blocuri gri si rufe puse la uscat pe balcon, poate un pic mai murdar decat echivalentul romanesc, poate cu mai putine masini si mult mai putini caini, cu mirosuri de orez prajit in loc de sarmale, dar totusi, un Manastur pe care oricine a trait in Romania il recunoaste imediat.

Daca credeti ca China va fi urmatoarea putere mondiala, e posibil sa aveti dreptate. In viitor. Peste vreo 20 de ani. Si chiar si asa, asta nu se va traduce printr-un standard de viata la fel de ridicat pentru chinezul de rand cum are acuma europeanul de rand. E imposibil, sunt pur si simplu prea multi. Planeta noastra nu e destul de mare ca sa suporte asta.

Sincer, in momentul de fata nu pot decat sa ii compatimesc pe chinezi. Sunt invatati de multele reclame pe care le inghit zilnic, sa isi doreasca lucruri "vestice" pe care nu si le permit sau care sunt rele pentru ei. Majoritatea reclamelor pe care le-am vazut erau Loreal, Pizza Hut si KFC. A.. si Mercedes. Isi pierd, incetul cu incetul identititatea nationala, deja, tinerele chinezoaice nu mai aleg sa se imbrace in rochia de nunta rosie, traditionala, ci isi fac "western weddings", cu rochii albe, importate din Europa.

Statul lor sta pe un munte de bani ce se devalorizeaza din cauza ca americanii au dat drumul la tiparnita la bani, iar chinezii de rand traiesc cam cum traiau romanii in anul 2000. E drept, au trenuri rapide, ceea ce romanii nu aveau pe vremea aia, dar in acelasi timp, e de ajuns sa mergi prin mahalalele Beijingului ca sa vezi ce inseamna o saracie lucie, pe care putini romani au cunoscut-o, chiar si atunci. Nu zic ca nu sunt si in Romania familii care traiesc intr-o singura camera si care se spala in lighean, dar la chinezi se mai adauga si spectrul foamei pe langa toate astea. A fost printre putinele momente cand am iesit din tara si m-am simtit bogata de-a binelea, cand am trecut prin favelele Beijingului ca sa ajung la hotelul de 4 stele in care eram cazata.

Si m-am simtit de-a binelea rasfatata de soarta cand am povestit cu unul dintre voluntarii chinezi care aveau grija de noi in excursie, care mi-a declarat senin ca el nu iesise niciodata din orasul in care s-a nascut. Un student de 19 ani pentru care, excursia noastra acolo a insemnat ca a reusit sa viziteze un sat traditional chinezesc, la mai putin de 50 de km de orasul lui natal, dar pe care nu il mai vazuse niciodata. Comparati asta cu adolescentul roman standard, care de pe la 16 ani ii pisalogeste pe parinti sa il lase sa mearga cu prietenii la Costinesti la mare, si care, pe la 18 ani, incepe deja sa se gandeasca cum sa iasa in strainatate, ca de Romania s-a plictisit.

China are viitorul asigurat, pentru ca investeste enorm in tehnologie de ultima ora.

Am urcat in cel mai inalt turn din Shanghai, pe cea mai inalta platforma de observare din lume, la 474 de metri, cu un lift care ne-a dus 430 de metri inaltime in 66 de secunde. Aproximativ 250 km/ora.

China are trecutul glorios, e de ajuns sa vizitezi cum am facut noi, muzeul ceaiului si sa iti dai seama ca ei au o cultura a ceaiului neintrerupta de milenii, si ca se pot lauda cu una dintre cele mai batrane civilizatii de pe pamant.

Problema e cu prezentul, un mare Manastur,

cu preturi imobiliare fenomenale, de bula, de minim 2000-3000 de euro mp. "One for the money, everything to buy/ Two for the pretty girls going by/ Three for the house in the big Shanghai", cam asa suna un faimos cantec contemporan chinez.

Si la final, nu pot sa nu va povestesc patania noastra din Shanghai. Am plecat de acasa, din Romania, ca orice adrelean de treaba cu jumate de litru de palinca dupa noi. In Hangzhou nu prea am avut cui o da, dar am zis ca la plecare o sa o impartim voluntarilor care ne-au ajutat in Shanghai. Am transferat-o intr-o sticla aratoasa, sticla am pus-o in rucsacul de spate, si am pornit noi fericiti spre "the big city".

Evident, sticla aratoasa nu era si ermetica, asa ca ne-am trezit ca ne-a curs palinca peste tot, udand rucsacul, hainele si inca niste ceva acte oficiale pentru Ambasada Chinei. Am uscat noi actele cat am putut, mai aveau inca o aroma de pruna cand le-am predat la centru Confucius, dar cel mai distractiv a fost sa ne caram dupa aia rucsacul imbibat bine de palinca prin tot Shanghaiul, pe la muzeele in aer liber, prin piete, si, mai ales, in liftul minune cu care am urcat in "World Financial Center", marele zgarie nori. Filip avea in spate rucsacul buclucas, pe cap o palarie de soare de paie, ii mai lipsea doar o papornita cu slana si ceapa si ar fi putut reprezenta cu succes Romania la jocurile Olimpice din fata birtului comunal.

Si asa, raspandind o subtila aroma de distilat de pruna printre corporatisti grabiti cu cardul de acces la gat, ne-am incheiat noi aventura chinezeasca.

Turism in Romania - Poiana narciselor de la Tecsesti

2011-06-19T17:35:00.005+03:00

Intr-o frumoasa duminica de mai am pornit la drum cu forte proaspete sa vizitam narcisele de la Tecsesti, judetul Alba. Bine, pe parcurs ne-am pierdut din prospetimea fortelor si am ajuns acolo mai degraba traspirati si mai degraba trecuti decat fresh.

Dar sa nu ne grabim, ajungem in curand si la partea mai transpirata a excursiei. Prima parte a traseului am facut-o cu masina, de la Cluj la Teius si apoi pe directia Galda de Jos, pe o vale de o frumusete aparte.

De acolo, pe un drum din ce in ce mai stramt si din ce in ce mai accidentat, am pornit spre Tecsesti. La un moment dat, pe dreapta, am trecut pe langa o remorca colorata in toate culorile curcubeului. Apoi, tot pe dreapta, am vazut semnul de urcare la Poiana cu narcise si Piatra Cetii.

De urcat, conform tablei, ar fi vreo ora. Practic, noi am tot urcat si am tot urcat si am tooot urcat vreo 2 ore jumatate. Traseul nu a fost de loc usor prin padure, trebuie sa treci de vreo 10-20 de ori peste un paraias, pe pietre umede, cateodata pe un teren destul de accidentat.

Probabil datorita efortului depus, cand ajungi sus ai impresia ca esti in cel mai frumos loc de pe pamant. Piatra Cetii se vede dreapta, in stanga sunt narcisele si in spate ai toata valea Galdelor, acoperita de paduri.

E un loc deosebit, cu oameni deosebiti. Narcisele sunt in gradina unui satean, care nu numai ca ne-a lasat sa le fotografiem dar ne-a si omenit cu tuica, pita cu slana si ceapa verde. Painea lui Dumnezeu omul, ne-am promis si eu si Filip ca daca mai ajungem vreodata pe acolo o sa ii ducem o sticla de palinca drept multumire.

Drumul la coborare e parca mai greu ca la urcare, simti in genunchi pe ce panta cobori. E bine de tot cand ajungi jos, dar merita excursia, chiar si atunci cand narcisele nu sunt in floare. E aproape un cliseu, dar in Romania exista o groaza de locuri faine, desigur, de cele mai multe ori greu accesibile datorita drumurilor proaste, locuri care atunci cand le vezi iti imprumuta parca din linistea lor si iti vindeca sufletul. Poiana cu narcise de la Tecsesti e unul dintre acele locuri.

Eurovision, cu durere in suflet

2011-05-16T20:57:00.001+03:00

Daca ar fi sa vorbesc in hiperbole, Eurovision-ul de anul asta a fost de departe ce mai plictisitor din cate imi amintesc sa fi vazut. Chestie care s-a vazut si la puncte, vreo 3-5 melodii s-au batut pana aproape de final sa ia premiul cel mare, semn ca nimeni nu a reusit sa se impuna ca favorit in fata publicului. Deci boring.

Melodia castigatoare a fost ceva desprins din albumul lui Britney Spears la tinerete, desi teoretic erau doua voci acolo. Niste versuri de toata jena "Come to me, come to me tonight / Oh god I need you, anyway... baby / I just wanna be, be around you all the time / Oh god I need you.. oh...", niste solisti cam paraleli, dar "au facut show". Adica au dat bani pe artificii, ca in caz ca nu stiati, anul asta la Eurovision s-au platit toate artificiile. De aia a avut Romania doar niste puff-uri sclipicioase la final, mai putine decat la tortul miresei la o nunta de cartier. Revenind la castigatori, unul dintre comentariile pe care le-am citit au fost genial: anul trecut azerii au cheltuit 1 milion de dolari ca sa isi promoveze piesa, anul asta s-au descurcat mai bine, au dat banii celorlalti participanti, ca sa cante prost, sa fie siguri ca vor castiga.

Spicuind din restul concursului, moldovenii au fost cei mai colorati, cu tema lor de Gnomeo si Julieta si cu tanti pe monociclu. Ca fapt divers, organizatorii germani ai Eurovisionului de anul au decis sa arate la inceputul fiecare melodii imagini cu imigranti din tara celor care canta melodia. Stiti ce au aratat la Moldova? Un spalator de geamuri ce lucra in Berlin parca. Deci serios, cat de nesimtit sa fii si sa alegi asa ceva pentru a prezenta o tara la un concurs international?

Grecia si Turcia au mers anul asta pe principiul "noi putem sa trimitem orice la Eurovision, ca sigur suntem printre primii". Soc si groaza, Turcia nu s-a calificat in finala si nu-mi pare de loc rau. Cand canta nenea ala "let's have a little fun", simteam niste fiori pe sira spinarii, cam ca atunci cand am vazut prima data Tacerea Mieilor.

Grecii au reusit sa se califice in finala, cu una dintre cele mai penibile combinatii rap/muzica folclorica din cate mi-a fost dat sa ascult vreodata. Stereo Mike, tipul cu rap-ul, e un vajnic exponent pentru stilul Oprisan. Noroc cu Loucas ca era baiat dragut, si a si lacrimat un pic catre public, si toate fetele s-au topit.

Cel mai mare fas de anul asta a fost tipul din Franta. Recunosc ca nu am studii de specialitate, da' cu parerea pot sa imi dau ca tot romanul. Mie mi s-a parut ca nenea a fost neimpresionant, pe cat se vroia de super tenor. Daca tot vii cu muzica semi-clasica, care nu e pe toate gusturile, atunci macar da-ne domnule pe spate cu interpretarea, nu gafai de pe la mijlocul melodiei. Si mai piaptana-te, te rog, ca nu costa.

Premiul 1 cu coronita il ia anul asta Captain Planet-ul Finlandei, Paradise Oskar. E induiosator nenea asta, daca ar fi sa zic ceva naspa de el ar fi ca si cum as lovi un catelus.

Premiul "Violenta in Familie" pentru anul 2011 merge la rusi. "I'm coming to get you / I'm running, I'm gunning for you ..". Deci da, Tacerea Mieilor din nou.

Premiul "My secret combination" merge la reprezentantul Suediei, pentru cea mai pop si piti-roz melodie din concurs. Minune maxima ca nu a castigat. Mi-a trecut glontul pe la ureche, ca sigur ajungeam sa jur ca si in 2008 ca nu ma mai uit niciodata la concursul asta. M-a tinut mult nu?

Mentiuni importante s-au luat si la sectiunea cel mai cool nume din concurs. Paradise Oskar, mentionat mai sus, a fost complet eclipsat de Dino Merlin din Bosnia Hertegovina. Iar acesta, a fost la randul lui lasat in urma de reprezentantul celor din Cipru : Hristos Milordos, care din pacate nu a intrat in finala, dovedind, inca o data, ca Eurovisionul e dat dracului.

Si in final, cu durere in suflet va las cu recap-ul tuturor melodiilor din finala. Sper ca la anul sa fie mai bine, ca mai rau, cu greu se poate.

Ce am invatat despre contracte futures si platforma Forex

2011-05-08T19:03:00.000+03:00

Da, stiu, ce cauta un inginer la bursa? Sau ce cauta un programator la bursa? Sau, intrebare masochista, ce cauta o femeie la bursa? Zic masochista si nu misogina pentru ca esti masochist daca pui intrebarea asta unei femei. Femeile nu uita si nu iarta si traiesc mai mult.

In fine, nu vreau sa va inchipuiti ca am devenit brusc si dintr-o data un nou Warren Buffet, in primul rand pentru ca eu sunt din Floresti nu din Omaha si in al doilea rand pentru ca nenea e batran si putred de bogat, pe cand eu nu. Dar am fost intotdeauna fascinata ideea de bursa, actiuni, banci si toate astea. In liceu citeam doua ziare constant: Academia Catavencu si ziarul Capital. Cred ca am fost prima din clasa care a avut card de debit, deschis de mine personal, fara inputul parintilor, pe vremurile de trista amintire de prin 2000-2001 cand exista un singur ATM per banca in tot orasul si plata cu cardul se putea face numai la sediul bancii. Ca idee, tata si-a facut card de salariu cam la 5 ani dupa mine. Si deci mintea mea mereu cugetatoare m-a trimis de data asta spre analiza celor doua subiecte din titlu, contractele futures si platforma Forex.

Ce mi-a atras intai atentia a fost publicitatea de-a binelea desantata care se face in ultima vreme la platforma de tranzactionare Forex. Aveti aici o mostra. Si mai e aia cu "Maria, o vanzatoare, a adus luna trecuta 2500 de euro tranzactionand pe Forex". Sau aia cu "Eu si sotul meu facem concurs cine aduce mai multi bani tranzactionand pe Forex". Da, sigur, sunt convinsa ca toate vanzatoarele de la Cora stau toata ziua sa tranzactioneze pe Forex, ca sa faca mai multi bani decat sotii lor, mecanicii auto care nici nu mai schimba uleiul unei masini fara ca intai sa faca un short pe paritatea euro/renminbi. Desigur, nici unul nu scoate atatia bani ca si copilul lor Gigel care in pauza mare tranzactioneaza in timp real de pe Blackbery-ul personal ca sa aiba bani sa o duca pe colega lui Ana la o prajitura. De mere.

Nu cred ca cei de la Forex au avut prea mult succes cu reclamele astea, pentru ca romanii au totusi un simt al bulshitului deosebit de fin, remarcabil de bine calibrat de evenimente de genul Caritas, Safi, FNI si tot ce inseamna politica. Oricum, daca cumva ati fost tentati sa luati in considerare pozele cu oameni zambitori si fericiti care au facut nush cati bani, va rog sa cititi ceea ce e scris cu litere mici : "Materialele cuprinse in aceasta pagina sunt prezentate cu scop exclusiv publicitar si de marketing si nu ar trebui in nici o circumstanta sa fie considerate drept sfat de investitie fie el implicit sau explicit, recomandare directa sau indirecta sau sugestie pentru o strategie de investitie sau instrument financiar sub nici o forma." In concluzie, esti pe barba ta, noi ti-am dat niste exemple pozitive care pot sau nu sa fie adevarate ca doara e marketing. Mult succes.

Deci asa cu Forexul(platforma de tranzactionare, nu piata). Sa ne orientam spre ceva mai serios. Am fost saptamana asta la un seminar organizat de catre Sibex(bursa din Sibiu), un seminar care se chema "Primii pasi in bursa". Acuma, pentru neinitiati, la Sibex nu se tranzactioneaza actiuni. Exista doar 2 actiuni listate la Sibiu si anume, Sibex-ul propriu zis si o societate din Bucuresti, care face plastice cred. La Sibiu se tranzactioneaza in special contracte futures.

Daca mai aveam vre-un dubiu, dupa ce am participat la seminarul asta mi-e clar. Eu nu sunt facuta ca sa tranzactionez contracte futures. Contractele futures sunt, dupa cum ni le-a explicat profesoara de economie intr-a 11-a, o specie de contracte in care oamenii practic pun un pariu. Eu de exemplu pariez ca euro va scadea in raport cu leul. Atunci fac un contract futures in care spun ca eu o sa vand euro la pretul de acum, peste 3 luni. Adica eu voi castiga din faptul ca la data stabilita, pot sa cumpar euro mai ieftini si sa ii vand la pretul de acuma, respectiv mai scump. Desigur, daca am ratat predictia, si euro o ia in sus, eu voi pierde bani pentru ca la data expirarii contractului trebuie sa cumpar euro mai scump si sa ii vand mai ieftin.

In fine, oamenii de la seminar au explicat chestia asta mai clar si bine inteles, acuma nu mai inchei tu personal contract cu altcineva ci piata in sine iti vinde si iti cumpara contractele si practic lucrurile sunt mai complicate ca model de business decat am explicat eu. Oamenii de la Sibex au fost foarte profesionisti si au explicat clar cat de riscant este acest model si chiar i-au incurajat pe participanti sa inceapa timp de o luna cu contul demo, si abia apoi sa isi riste banii proprii. Cu toate astea nu pot sa nu ma intreb cati dintre cei de acolo au inteles cu adevarat cat de putine sanse au ei sa castige bani. Prezentatorul a spus in timpul seminarului, mai in gluma, mai in serios: la bursa se intalnesc oamenii cu experienta cu oamenii cu bani si fac schimb intre ei.

Un om normal, ca mine de exemplu, cu o minima experienta in domeniul bursier va fi practic spulberat intr-un concurs de ghicit trend-ul pe care il va lua euro, sau petrolul, sau aurul. Exista firme extrem de puternice in lume care au mii de angajati care asta fac, gasesc trenduri si le exploateaza. Goldman Sacks au avut intr-un an doar vreo 20-25 de zile in care au pierdut bani. Si tot restul anului au castigat bani pe bursa. In plus, jucatorii cu adevarat mari pot chiar sa influenteze piata, am fi naivi daca am presupune altfel. Daca pe de o parte in piata exista asemenea traderi cu experienta, ce rol credeti ca mi s-ar oferi mie, omul care e abia la inceput. Va dau un hint, rolul de fraier.

Desigur, ar fi posibil sa am o groaza de noroc si sa nimeresc fix ziua potrivita si sa castig o groaza de bani. Desigur, la fel se poate intampla si la loterie. Daca e sa ma bazez pe noroc, as putea la fel de bine sa joc la pariuri, ca macar acolo am mai multe sanse sa nimeresc castigatorul. Se uita Filip in fiecare weekend la meciurile lui Manchester, si vrand ne-vrand mai aud si eu cate una alta. I-au facut praf pe Chelsea duminica asta si practic au castigat campionatul.

de ce avem noi testoasele?

2011-04-26T21:53:00.000+03:00

Acum vreo 2 saptamani i-am adus pe bunicii mei la noi sa ne vada apartamentul.

Aveam ceva emotii, pentru ca bunicii mei sunt foarte sinceri si directi in aprecieri Mie la nunta bunica mi-a zis ca trebuie sa mai slabesc. Yep, orice mireasa viseaza sa auda asta in ziua nuntii. Practic pentru asta traim. In plus, apartamentul nostru are, speram noi, un aer modern si practic, pentru ca echipa de design interior (eu si Filip) a dorit sa impuna o volumetrie a spatiului dinamica si minimalista in acelasi timp. Adica vroiam sa ne incapa toate cartile si cablurile si sursele arse de calculator si totusi apartamentul sa nu arate ca un depozit.

Cum spuneam, aveam unele mici emotii referitor la ce o sa zica bunicii care au varste inaintate (80+ si 70+). Cele mai mari emotii le aveam cu broastele testoase care troneaza intr-un acvariu in mijlocul livingului. Ne-am facut probleme cam degeaba, cum a intrat bunica in camera s-a dus ata la ele, s-a oprit, s-a uitat si apoi a scos una asa.. din putul gandirii "Astea si fata aici?". Noi am ramas interzisi un moment si dupa aia i-am raspuns ca nu, nu fata, ca sunt inca prea mici ca sa se reproduca si ca oricum, rareori fac oua in captivitate.

Bunicu ne-a zis ca macar e bine ca nu ne-am luat caine, ca ala si musca. Eu am marturisit ca si testoasa mai mare musca, si ca o antrenez sa ne pazeasca casa ca testoasa de atac. Le-am zis ca oricum nu am fi avut timp de caine, ca ala trebuie plimbat afara si ca nu poti sa il lasi singur toata ziua in casa. Si le-am zis ca noh, ne-am luat si noi testoase asa.. ca sa avem si noi ... Si aici a intervenit bunica "Ca sa aveti si voi un pic de gazdusag".

A fost o revelatie pentru mine. Pana in momentul respectiv inca nu constientizasem nevoia si imboldul acela adanc din cauza caruia am cerut cadou testoasele de ziua mea de la saracul Filip. Dintr-o data lucrurile mi s-au clarificat si mi-a picat fisa. Sunt gazdoaie.

Pentru ne-ardeleni sau pentru acele suflete chinuite care au crescut la oras, "pe asfalt", fara bunici la tara, gazdoaia este femeia care are o casa mare, acareturi si animale multe. Acuma stiu de ce ne-am luat testoase, pentru ca in forul meu interior de a doua generatie de la opinca, sunt constienta ca trebuie sa am si eu un pic de gazdusag. Alfel cum poti sa mai iesi in lume, sa te rada satul?

PS. Alte doua perle marca bunica:

1. Uitandu-se la canapeauna noastra din living, care nu este acoperita de nimica. "Da lepedeie nu aveti pe ea? Nu bunica ca asa-i modern. Da' modern, ca modernu' asta o fost una care era mai saraca si n-o avut lepedeie sa puna pe pat si atunci o zis ca asa-i moda si alealalte s-o luat dupa ea."

2. Cand am dus-o pe autostrada pana la noi, uitandu-se la terenurile din jur, rascolite cand s-a facut constructia: "Ce pamant sarac ii asta. Da eu vreau sa stiu oamenii de aicea ce mananca cu asa pamant sarac." O intrebare a unui om simplu de la tara, care vede pamantul nu ca 30 de euro la metru patrat ci ca pe painea cea de toate zilele.

despre sloganuri publicitare

2011-04-15T20:12:00.000+03:00

Stateam vineri seara linistita cu Filip la o poveste despre branding si despre noul limbaj de lemn al corporatistilor de pretutindeni. Ala plin cu tot felul de ajdective si adverbe gen passionate, excited, enthusiast si alte asemenea cuvinte care suna bine dar nu spun mai nimica.

Si mi-am adus aminte ca am citit undeva un articol despre Asociatia crescatorilor de porci din, ati ghicit, America. (Da, cateodata ma plictisesc destul de tare incat sa citesc articole despre Asociatia crescatorilor de porci din America. Nu, nu mi se intampla foarte des.) Cum spuneam, citisem un articol despre domnii astia care si-au rebranduit produsul.

Inainte promovau carnea de porc sub sloganul, ciudatel de altfel, "Pork, the other white meat" (Porcul, cealalta carne alba). Prima carne alba e puiul, banuiesc. Acuma sincer, ardeleanca fiind, pe mine ma jigneste sloganul asta. Adica noh, pun ei in balanta bunatate de jambon de porc afumat si uscat la bunicu in pod cu un amarat de piept de pui cumparat de la Oncos? Si sa nu le bati obrazul?

Oricat de rau ar fi sunat vechiul slogan, cel nou m-a lasat masca:

Pork, be inspired

Si eu si Filip am simtit inspiratia instant si am scos inca ceva sloganuri publicitare cu care si-ar putea promova americanii marfa. cel putin la fel de inspirate ca si cel pe care au dat ei tone de bani:

Racituri - Just do it! (Racituri - Doar fa-le!)

Carnati - Connecting people! (Carnati - Conecteaza oameni!)

Caltabosi - Ca o adiere proaspata de primavara!

Slanina - Perfect barbatesc!

Ciolan afumat - Because you're worth it! (Ciolan afumat - Pentru ca meriti!)

Untura - cu coenzima Q10!

Soric - Feel the passion (Soric - Simte pasiunea)

Acuma asteptam si noi plata pentru munca intensa depusa ca de la atata copywriting ni s-a facut foame. Ce-ar mai merge niste fasole cu ciolan, mama mama.

Cum poti sa scapi de mersul la sala?

2011-03-28T21:26:00.000+03:00

Acum cativa ani am auzit o gluma foarte sadica:
"Cum poti sa scapi de durerea de cap?
Impusca-te in picior."

In aceasi idee, dar cu mai putin sange, va voi povesti cum se poate scapa de mersul la sala. Ideea e simpla, si am implementat-o cu succes. Nu e nevoie decat sa te duci sa faci un pic de munca agricola, asa.. cateva ore de weekend, de exemplu cum am facut eu si Filip sambata.

Ideea a fost a mea cred, mi-am zis, ce ar fi daca anul asta ne-am transforma in agricultori de weekend, sa mergem la Dangau sa punem niste legume, muncim si noi in natura, nu mai stam cocarjati la birou, ne destindem, ce mai. Basca e aproape gratis, ca terenul il are tata, semintele nu sunt scumpe, de cat consumam benzina pana acolo ne-ar ajunge poate sa mergem la un film la Polus in weekend. Poate. Daca nu e 3D. Plus ca facem miscare, chiar asa i-am spus lui Filip. Facem miscare serios si nu o sa mai trebuiasca sa mergem la sala.

Nu cred ca mi-am inchipuit vreodata cata dreptate o sa am. Oh da, facem miscare! Pentru corpul meu anchilozat de robotel IT, miscarea aia s-a concretizat intr-o febra musculara si durere de sale, ca dupa aia preferam sa fac genoflexiuni decat sa trebuiasca sa ma imi indoi spatele macar un sfert de grad. Si va dati seama ca nu am sapat/semanat mult, am facut doar 2 straturi, cam de 2 metri pe 1 jumatate. Si alea strambe ca radeau si tata si mama de mine dupa aia. Da noh, primul contact cu sapa dupa nustiucat timp, ce puteam sa ne asteptam. Am semanat arpagic, morcovi, pastarnac, ridichi si o mana de ovaz.

Cu ovazul asta e super interesanta povestea. Am aflat intamplator ca la Suceava exista o banca de seminte, a carui scop e sa recolteze si sa pastreze seminte aclimatizate in Romania, mai ales din zone mai putin intens cultivate, in care se pastreaza puritatea soiului. O idee excelenta, parerea mea.

Am gasit printre mostrele pastrate de ei chiar si seminte de in recoltate in anii 80 din Agarbiciu (5 km de Dangau) si chiar imi aduc aminte ca si eu am fost la cules de in cu maicuta cand eram mica. Imi amintesc asa, ca o poza colorata, florile albastre de in. Oricum, banca asta de seminte iti poate trimite, la cerere, o singura data cred, cateva seminte din respectivele soiuri, pentru ca tu sa incerci sa le cultivi din nou. Nu primesti multe seminte, poate un pumn de fasole, din care nu iti iese de ajuns in primul an incat sa si consumi. Abia in al doilea an poate ca o sa ai intradevar productie. Oricum, daca va intereseaza plante aclimatizate in zona de munte, institutul asta va trimite semintele acasa, in plic, gratis.

Eu abia astept sa pot sa imi plantez rosiile, sa vad daca o sa iasa din alea grase si bune, cum ii ies lui bunica. Desi, noh, ale ei sunt facute rasad intai pe melegar, nu pe pamant de turba cumparat de la practiker. Cum ar zice nenea din filmele despre gradinarit la care ne tot uitam de o vreme incoace: "The manure ...". Am aflat ca englezii isi cumpara gunoiul de grajd direct de la magazine din astea de plante, ambalat in saci si dezhidratat. O tempora, o mores!

In fine, noi speram ca se vor prinde ceva din ce-am plantat sambata asta. Inceputul a fost incurajator, dupa ce ne-am chinuit noi acolo sa punem apa peste straturi, in jumate de ora a bagat asa o ploaie, din aia cum numa la munte se intalneste. Cerul se intunecase, vantul trecea prin copaci ca prin branza si suiera in hornul casei de ziceai ca acuma, acuma plecam cu si noi cu casa pe urmele lui Dorothy. Clopotarul satului tragea clopotele la biserica de vreme rea si noi in casa faceam Earth Hour ca se luase curentul. Ce mai, natura dezlantuita. In alta jumatate de ora, hai 45 de minute ploaia s-a terminat brusc si subit si a aparut curcubeul. Deci este speranta.

Un functionar de treaba

2011-03-16T22:06:00.000+02:00

Nu, nu am fumat nimica de la magazinul de vise, functionarii de treaba chiar exista. Azi am primit un telefon de dimineata de la o tantica care lucra la trezoreria Cluj. Mi-am completat gresit niste ordine de plata pentru taxele pentru pfa, banii au ajuns la trezorerie dar nu stiau exact unde sa-i trimita de acolo.

Lui tanti, care stia ca trebuie platite taxele pana la 15 martie, i-a pasat destul de mult de mine si de taxele mele incat sa faca efortul sa imi gaseasca numarul de telefon, banuiesc ca inregistrat pe undeva prin ceva baza de date si sa ma sune ca sa vada unde trebuie sa imi livreze banii. Si mi-a dat si contul corect ca sa stiu data viitoare.

Poate ca o sa ziceti ca sunt prea optimista sau ca vad doar partea buna a lucrurilor, dar mie mi se pare ca in Romania oamenii incep sa se schimbe in bine.

Olimpiada e prea departe

2011-02-16T20:47:00.000+02:00

Eu si Filip aveam un plan bine definit pentru 2012.

In afara de sfarsitul lumii, urma sa mai mergem si la Olimpiada de la Londra. Ne gadeam ca noh, o data in viata mergem si noi acolo si ducem steagul si il fluturam sus, sus de tot. Olimpiadele mi se par evenimente fenomenale, atata energie in ele, aproape magie.

Well.. visul asta s-a cam daramat astazi. De fapt, s-a daramat, a venit apa si l-a luat ca pe podul Londrei. S-a daramat pentru ca azi s-au afisat preturile la biletele pentru concursurile de la Olimpiada si sunt horror. Efectiv horror. Daca am vrea de exemplu sa mergem la gimnastica la toate concursurile (calificari, echipe si individual) ar trebui sa platim 470 de lire de persoana pentru locurile cele mai prost plasate din sala. Vorba lui Filip, dupa un stalp. Daca am vrea sa ne luam cele mai bune locuri din sala, am plati cam de 9 ori mai mult. De persoana. Pentru un singur sport.

Deci noh, de banii astia, mergem in Zanzibar si stam la plaja si ne uitam la Olimpiada, ca iesim mai ieftin. Prea multi bani pentru un roman din clasa de mijloc. De fapt, cred ca sunt prea multi si pentru un englez din clasa de mijloc. Mintea mea nu poate pricepe cine si-ar putea permite sa mearga la un asemenea concurs in afara de dinu patriciu si tiriac.

In fine, ca sa mi se mai duca gustul de amar, Barcelona 1992. Cea mai spectaculoasa aprindere de torta.

Andreea Raducanu si Olimpiada de la Sydney, cea mai buna si in acelasi timp cea mai urata olimpiada a gimnastelor romane. Trei gimnaste romane pe podiumul de la individual compus si apoi o medalie pierduta pentru o pastila de Nurofen.

Si Alexei Yagudin, la olimpiada din 2002 din Salt Lake City. The king.

Cum iti dai seama ca esti bogat?

2011-01-26T14:01:00.000+02:00

In Romania, bogatia e privita cu suspiciune de cele mai multe ori, si, de ce sa nu recunoastem, de cele mai multe ori, bogatii sunt oameni imorali, care castiga bani prin mijloace ilegale. Din punctul meu de vedere, bogatia nu are nimic rau in sine. Toata lumea ar trebui sa aspire sa fie bogat. Serios. Cata vreme iti obtii bani prin mijloace legale e in regula. Daca reusesti sa ii obtii si sa iti mentii integritatea, e perfect.

Da' intrebarea ramane, cum iti dai seama ca esti bogat? Eu o masor bogatia in libertate. Teoria mea e simpla: cu cat ai mai multi bani, cu atata esti mai liber. Si mi-am gasit un suflet pereche in Terry Prattchet.

"When he was a little boy, Sam Vimes had thought that the very rich ate off gold plates and lived in marble houses. He'd learned something new: the very very rich could afford to be poor. Sybil Ramkin lived in the kind of poverty that was only available to the very rich, a poverty approached from the other side. Women who were merely well-off saved up and bought dresses made of silk edged with lace and pearls, but Lady Ramkin was so rich she could afford to stomp around the place in rubber boots and a tweed skirt that had belonged to her mother. She was so rich she could afford to live on biscuits and cheese sandwiches. [..]Lady Sybil Ramkin lived quite comfortably from day to day by spending, Vimes estimated, about half as much as he did. But she spent a lot more on dragons."

"Cand era baiat, Sam Vimes credea ca oamenii foarte bogati mananca doar de pe farfurii de aur si traiesc in case de marmura. Intre timp a invatat ceva nou: oamenii foarte bogati isi permit sa fie saraci. Sybil Ramkin traia intr-o saracie care le era permisa doar celor foarte bogati, o saracie pe dos. Femeile ce erau doar instarite strangeau bani si isi cumparau rochii facute din matase cu dantela si perle, dar Lady Ramkin era asa de bogata incat isi permitea sa se plimbe cu cizme de cauciuc si o rochie de postav care ii apartinuse mamei sale. Era atat de bogata incat isi putea permite sa traiasca mancand doar biscuiti si sandwichuri cu branza.[...] Lady Ramkin traia confortabil cheltuind, dupa estimarea lui Vimes, cam jumatate din cat cheltuia el. Dar cheltuia mult mai mult pe dragoni."

Da stiu, iti dai seama ca esti un geek adevarat daca iei lectii de viata de la un tip care scrie carti fantasy. Dar trebuie sa admiteti ca are dreptate. Exista un tip de libertate la care ajungi doar atunci cand esti foarte bogat. O libertate care nu se castiga cu arma in mana si cu cantece patriotice ci cu contul gras in banca. Cu cat ai mai multi bani, cu atat regulile societatii ti se aplica mai putin. Un om bogat isi permite sa isi dedice viata unui hobby (fie el si cresterea dragonilor), pentru ca nu mai are grija zilei de maine. Nu este nevoit sa mearga la serviciu, nu este nevoit sa depinda de bunavointa altor oameni pentru a-si castiga painea, si, prin urmare, isi permite sa fie el insusi. E liber.

Pentru mine suprema libertate inseamna sa ma plimb intr-o zi de marti pe Napoca, pe la 10 jumate 11, mergand in pas domol spre Libraria Universitatii unde ma asteapta o ora de rasfoit carti. Si la final sa nu cumpar nimica sau poate maxim o carte aleasa cu grija ca sa imi completeze biblioteca. Dar de obicei imi petrec martea, de fapt si lunea, miercurea, joia si vinerea intr-un birou cu pereti de sticla, imbracata "business casual", programand pentru englezi. Desigur, biroul e mare, scaunul e confortabil si am doua monitoare dar libertatea lipseste cu desavarsire. Pentru ca, bine inteles, nu sunt bogata. Inca.

24 de ore de stiri absurde

2011-01-25T20:38:00.000+02:00

1. Procesul lui Sorin Ovidiu Vantu a fost amanat deoarece acesta s-a internat in spital din cauza unei fracturi de rotula. Diagnosticul a fost pus de catre un medic cardiolog din afara tarii. Anterior SOV a solicitat amanarea procesului din cauza unor afectiuni de inima. Diagnosticul a fost pus de catre un medic ginecolog din Viena.

Vorba unui user de pe Hotnews:
"Pt. afectiunile Dl. SOV sunt disponibile si in Romania:
1. Carcerol
2. Inchisotret
3. Zabrelix
4. Celulocin
5. Zeghefin

In cazul ca acest tratament nu-l ajuta, pot sa-i recomand:

1. Clopocitrin
2. Cimitirol
3. Gropalin
4. Argilosan
5. Extract de lumanari
6. Infuzie de tamaie"

E bine macar ca romanii stiu sa rada. In hohote cateodata, ca sa ascunda lacrimile.

2. Arhiepiscopia Romanului si Bacaului primeste de la MApN doua avioane MiG 21. Mi se pare mie sau aici ar merge bine niste versuri de la BUG Mafia?

3. Stiri din Floresti: Pe Cetatii I, lucrarile de excavare au fost oprite. Au spart jumate de strada si acuma s-au oprit. Din cauza conditiilor meteo. Ca sa vezi! In ianuarie e frig. Cine s-ar fi asteptat la asta?

Floresti - Cluj si retur

2011-01-19T20:52:00.000+02:00

VIM = viata inainte de masina
8:00 - Masina care a trecut pe langa mine pe Cetatii tocmai m-a stropit cu noroi pana la genunchi.
8:30 - Busul e in intarziere, e accident pe E60. Ce bine ca mi-am pus cartea cu mine.
8:45 - M-am urcat in bus. E aglomeratie maxima, normal, ca deja au ajuns in statie si oamenii care mergeau cu busul de 8:40.
9:00 - Am facut 800 de metri in 15 de minute. Abia astept sa ajungem la sensul giratoriu, copii astia ce se duc la scoala au ocupat toate scaunele. Oh well, sa ne intoarcem la oile noastre, aaa.. la orcii nostri.
9:30 - Tocmai am trecut de accident. Din fericire nu se vede nimica, salvarea a plecat de mult, numai 2 masini facute zob se mai vad pe marginea soselei. Anyway, Aragorn son of Arathorn ...
9:40 - Am ajuns in Manastur, au coborat toti copii, am un scaun in sfarsit. Acuma pot citi mai confortabil.
9:55 - Am terminat excursia. Ajung in 2 minute la job.
...
18:00 - Repejor spre statia de bus.
18:10 - Astept busul. Citesc.
18:25 - M-am urcat in bus. E mai putin aglomerat ca dimineata si toata lumea pare cam obosita. Nimeni nu prea vorbeste.
18:50 - Aroma deosebita imi spune ca am ajuns pe Eroilor. Debarcam langa ferma de pui.
18:55 - Masina care a trecut pe langa mine pe Cetatii tocmai m-a stropit cu noroi pana la genunchi. Si cred ca mi-am rupt tocul intr-o groapa.

VDM = viata dupa masina
8:00 - Suna alarma de telefon, Filip ma impinge jos din pat sa ma trezesc eu prima si imi zice sa il mai las 5 minute.
8:30 - Am terminat de deszapezit masina, Filip se pune la volan si pornim spre Cluj cu avant muncitoresc. Ne trece brusc cand vedem coada de masini. E clar, e accident.
8:45 - Suntem pe Cetatii si avem de ales intre o groapa adanca pe stanga si un sant lung in dreapta. Decisions, decisions.
9:00 - Pe Eroilor. Acceleratie.. frana.. acceleratie.. frana.. acceleratie. Desteptul ala cu Jeepul tocmai a depasit coloana. Frana.. acceleratie... frana ... acceleratie .. frana.
9:30 - Acceleratie.. frana.. acceleratie .. uuhuu am trecut de politie si de cele doua masini zdrobite de pe marginea drumului. Un scurt moment de reculegere. Cum zice englezu': there, but for the grace of god, go I.
9:40 - Am trecut de podul din Manastur. Aici principalul pericol sunt roaming pedestrians(sau hoardele barbare), aia care trec strada ca pe tarlaua lor, desi e o trecere la nici 2 minute de mers. Ii evitam ca pe popice si mergem mai departe.
9:55 - Am terminat excursia. M-a lasat Filip la semafor pe Clinicilor. Ajung in 2 minute la job.
...
18:00 - Ma suna Filip. E la semaforul de la Casa de Cultura a Studentilor. Cobor si facem schimb de locuri. Conduc eu.
18:10 - Pe langa fabrica de bere e coloana. Pornire din rampa, favorita mea. Reusesc sa pornesc fara sa omor motorul dar opresc cativa metri mai incolo. Frana.. acceleratie.. frana.. acceleratie...
18:35 - Am ajuns din nou in Floresti, pe Cetatii. Sa-i traiasca familia la primarul nostru si in special soacra. Asa, cam 110 de ani. Ca sa-l chinuie si pe el cineva cum ne chinuie el pe noi cu astia 200 de metri de drum. Parca suntem pe traseu de mogule.
18:30 - Parcare cu spatele langa bloc si gata, am terminat pe ziua de astazi. Relax, ca maine e o noua zi.

atata romantism ...

2011-01-14T16:15:00.000+02:00

Mi-am petrecut aproape o saptamana inchisa in casa din cauza de boala. Am bronsita si tusesc ca un cal rapciugos si mananc numai pastile.

Inca nu m-am vindecat asa ca ma asteapta inca un weekend fara sa ies din cei 44,44 de metri patrati a apartamentului proprietate personala (de fapt, daca stau sa calculez, numai jumate de apartament, ca restul e a bancii). Ca sa nu ma urc pe pereti de plictiseala, mi-am luat la rand colectia de "chick movies" si ma gandeam sa fac un top five a celor mai romantice filme:

5. A Hazard of Hearts :

E clasicul film romantic: eroina ingenua, eroul misterios si evident personajul negativ care e o incarnare a raului. I really love it. Mai ales cand se bat la final si eroina sta acolo ca un sac de cartofi, mi se ridica feminismul la cap :).

4. The Young Victoria

L-am vazut doar de curand dar mi se pare unul dintre filmele care e cel mai aproape de idea mea de dragoste. Dragostea inseamna mai mult decat pasiune, inseamna si prietenie, inseamna si incredere si o suita de alte emotii pe care le simti pentru omul pe care il alegi sa iti fie companion pentru toata viata. Si in plus, cred ca am facut o pasiune pentru Rupert Friend. Din cauza pometilor.

3. Pride and Prejudice

Pentru ca suntem toti oameni imperfecti si cateodata suntem prea mandri alteori judecam inainte de a cunoaste adevarul si totusi, de cele mai multe ori reusim sa gasim pe cineva pe care sa il iubim si care sa ne iubeasca. Bine, de cele mai multe ori nu e Mr Darcy, cu ditamai casoiul si "ten thousands a year" :). Dar e mult mai interesant asa.

2. It's complicated

Un film care iti explica de ce viata nu merge niciodata in linie dreapta si ca poti oricand sa ajungi sa fii amanta fostului sot :P . Si ca dragostea la 50+ de ani e chiar mai interesanta decat la 20.

1. Love Actually

Cand ne-am facut dvd-ul dupa nunta, i-am zis lui nenea cu foto/video sa nu il prind cu Celine Dion sau alte melodii de genu' pe fundalul sonor, i-am dat soundtrack-ul de la Love Actually si i-am zis sa se descurce. A iesit ceva fenomenal, mai ales partea cu trabantul :).

Pe cand ajung cu filmul asta la final de obicei plang de mama focului si am nasul rosu ca Rudolf pentru ca pentru ca pentru mine, dragostea chiar este all around. Da, stiu, atata romantism ..

Planuri pentru 2011

2011-01-03T11:52:00.000+02:00

Pentru ca anul care a trecut am realizat doar aprox. 37.5% din ce mi-am propus sa fac, anul asta mi-am stabilit un singur tel: sa bat cu piciorul El Camino, de la Pamplona la Santiago de la Compostela.

O ultima aventura inainte sa imbatranesc :). Sau o ultima nebunie a unui om care inca nu traieste pentru serviciu. Sau o evadare din nebunia tehnologica cotidiana. Sau pur si simplu a hell of a workout.

Ne vedem in Santiago.

Responsabilitatea personala

2010-12-15T10:29:00.000+02:00

Fiecare dintre noi a spus la un moment dat ceva in tema "Da' de ce sa fac eu asta, daca ceilalti oricum nu fac.". Da' de ce sa nu arunc eu pe strada daca toata lumea o face. Da' de ce sa nu dau eu spaga daca toata lumea o face. Da' de ce sa respect eu regulile de circulatie daca toata lumea o calca la maxim.

Raspunsul la toate astea e foarte simplu. Pentru ca e responsabilitatea ta. Pentru ca modul in care te comporti spune totul despre tine ca persoana, la fel cum modul in care se comporta restul spune totul despre cum sunt ei. Nu ai influenta atat de mare asupra celor din jur, dar macar asupra ta ai influenta. Daca vezi la cei din jur un comportament care iti repugna, atunci macar ai grija sa nu il duplici si tu, inainte sa te plangi de el. Sunt prea multi cei care spun "Romania tara de rahat" si care la doua paragrafe mai incolo se lauda cum au fraierit ei statul sau pe concetateni sau cum au dat ei talpa pe autostrada.

De unde tema asta de responsabilitate personala astazi? Eu ascult Radio Romania Actualitati. Stiu, radio comunist, nu la moda, dar macar stirile din sport nu contin informatii importante despre silicoanele iubitei al nush carui fotbalist. Din cand in cand mai ascult "Antena partidelor parlamentare", emisiunea in care fiecare dintre partidele romanesti au circa 3-4 minute in care sa transmita mesajul lor pentru popor. E o mina de informatii, nu despre legi sau doctrine ci despre cum isi vad partidele electoratul. Azi din minunile partidului conservator: noi (adica partidul conservator) o sa tinem partea mamelor si a pensionarilor "pentru ca un popor sarac are nevoie de ajutorul statului".

Va e clar? Romanii sunt saraci si din cauza asta statul ar trebui sa ii ajute, presupun cu bani. Da' cine o fi doamne statul asta? Cine e tatucul asta care vine si imparte banii cu sacul, ca un Mos Craciun care vine tot anul? Chiar atat de idioti sunt romanii incat isi inchipuie ca statul da bani? Statul nu da bani, statul ia. Ia fonduri de la oamenii care muncesc, clasa de mijloc, prin intermediul taxelor, si ii directioneaza spre cei saraci sub forma de tot felul de ajutoare si spre cei bogati sub forma de afaceri cu statul, deturnare de fonduri si firme capuse.

Sincer, eu m-am saturat. Sunt prea multi cei care intind mana sa ceara si prea putin cei care muncesc. Prea multi oameni incaseaza venitul minim garantat sau ajutor de incalzire sau dumnezeu stie ce alte venituri si ajutoare. Si toti isi justifica milogeala cu "da noi suntem saraci". Am un singur mesaj pentru ei: "Asa si?". Si ce daca sunteti saraci, asta inseamna ca meritati bani pe degeaba? Ce daca nu va ajung banii de incalzire? Trebuie sa ia statul din buzunarul meu ca sa va permiteti voi sa stati intr-un apartament de 3 camere neizolat in centrul clujului? Nu aveti bani? Ghinion, banii nu cresc in copaci. Nimeni nu iti da nimica pe degeaba si daca voi primiti o pleasca, banii aia sunt luati de undeva. Si nu e responsabilitatea mea sa am grija de voi. Nu e responsabilitatea mea sa aveti voi mancare pe masa. Eu sunt responsabila pentru mine.

Stiu ca aici o sa imi aud replici de genul: da clar, tu esti programator, aia au bani, clar ca tu gandesti asa, dar ia stai tu pe 8 milioane salar. Si aici as putea sa va expun pe larg de ce imi merit fiecare dintre leutii pe care mi-i plateste patronul si ca pe vremea cand eu stateam in casa si faceam culegeri de mate, sarmanii de astazi bateau barurile si se distrau. Dar nici macar nu e nevoie sa spun asta. E de ajuns sa spun "Asa si?". Din nou, de ce simplu fapt ca esti sarac iti da mai multe drepturi decat are restul lumii?

Eu zic asa, romanii sunt 90% crestini de diferite coloratii. In Biblie, Iisus face o referinta directa la o situatie de genul asta in pilda talantilor si nu se sfarseste bine pentru cel milog. Morala e simpla: responsabilitatea personala nu e anulata doar pentru ca "alalalt are mai mult".

Glume de programatori

2010-10-27T16:38:00.000+03:00

1. Q: De cati testeri e nevoie sa schimbi un bec.
A: Testerii nu schimba becuri, ei doar raporteaza ca e intuneric.

2. Q: De cati programatori e nevoie sa schimbi un bec?
A: Programatorii nu schimba becuri, e o problema de hardware.

3. A SQL query goes into a bar, walks up to two tables and asks, “Can I join you?”

4. // Sometimes I believe compiler ignores all my comments.

5. Software is like a cathedral, first we build it and then we pray.

6. Programming is like sex: One mistake and you have to support it for the rest of your life.

7. Iisus si diavolul la un concurs de programare. Dupa 1 ora se ia curentul. Diavolul incepe sa injure, Iisus ramane calm. Se reia concursul. Dupa inca o ora se ia curentul din nou. Diavolul incepe sa injure, din ce in ce mai nervos. Iisus e calm. Se reia concursul. Dupa o ora se ia curentul. Diavolul e negru de suparare si ameninta ca ii da in judecata pe organizatori. Iisus e de un calm neperturbat.
Morala: Iisus salveaza.

1. Life explained as Java Exceptions

de ce sa pleci, de ce-ai mai fi ramas?

2010-10-21T21:31:00.000+03:00

Dintre fostii colegi de liceu unii sunt prin state, altii in germania, franta, italia.. Dintre fostii colegi de facultate unii sunt prin anglia, irlanda, elvetia. Uitandu-ma la stirile din ultimele 2-3 zile, ii inteleg perfect.

Avem o clasa politica infecta, o hazna de mafioti. Nici nu iti dai seama care sunt mai rai, cei pur incompetenti gen PDL care a votat o lege extrem de importanta din greseala(reducerea TVA, neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei). Cat de prost si de nepregatit poti sa fii? Cat de idiot sa iti dai cu stangul in dreptul in halul asta?

Sau poate cei mai rai sunt cei cu adevarat cinici si ticalosi, gen PSD, care ne vand si ne cumpara ca pe vite. Pentru cei care se mai indoiesc de asta, ii invit sa citeasca "stenogramele" lui Sorin Ovidiu Vantu, acest geniu malefic al Romaniei. De la Iliescu incoace, nu cred ca am intalnit un personaj mai sinistru si care sa isi fi subjugat atat de mult opinia publica, ca un cancer ce consuma totul. Cititi-i stenogramele, uitati-va cum va considera catei, va considera poporul prost pe care el, marele smecher, il va conduce din umbra.

Si ne meritam soarta, ne-o meritam cu prisosinta, pentru ca acceptam fara sa cracnim, fara sa facem nimic, fara sa ne rasculam. Unii pleaca din tara, cu speranta unei vieti mai curate spiritual. Altii se complac, se fac complici, se astern pres la picioarele dulailor.

Eu nu am plecat din Romania pentru ca nu vreau. Sa plece ei, politicenii. Sa ii manance pe ei dorul de familie, sa fie ei discriminati in Italia sau Spania, sa fie ei atacati la metrou pentru ca sunt romani. De ce sa plec eu? Mie imi pasa de tara asta mai mult decat lor. Sa plece ei cu rudele lor ce capuseaza Romania. Sa plece si sa nu se mai auda de ei in veci vecilor amin.

Am fost sambata la concert Pasarea Colibri. De aia nu plec. Ca asta e tara mea.

Turism in Romania: Incursiune in istoria Transilvaniei

2010-10-09T20:38:00.000+03:00

Transilvania, tara de dincolo de paduri, e un taram magic. Sunt atatea lucruri frumoase aici, atatea mistere de descoperit, atata istorie, atatea datini pastrate din mosi-stramosi ...

Legenda familiei mele, pe care am invatat-o pe genunchi bunicului meu pe cand inca nu stiam sa scriu sau sa citesc, spune ca suntem descendenti din romanii din castrul roman din Manastireni si ca neamul nostru traieste in Transilvania de 2000 de ani (plus minus vreo 200 de ani, da ce mai conteaza). Asa o fi, n-o fi asa, nu stiu, dar m-am gandit ca azi sa va prezint cateva locuri in care istoria e la ea acasa.

Daca ar fi sa incepem in ordine cronologica, atunci clar ar trebui sa incepem cu tablitele de la Tartaria, judetul Alba. Gasiti o reproducere dupa aceste tablite pe monumentul dedicat lor pe drumul dinspre Orastie inspre Alba Iulia.

Scrisul, de fapt pictogramele de pe tablite nu au putut fi descifrate, dar parerea mea e ca descriu averea stramosului lui gigi becali. Era crescator de cerbi lopatari.

Desi exista multe controverse asupra lor, in principiu din cauza ca nu pot fi datate cu carbon pentru ca au fost tratate cu ceva solutie pentru a fi conservate, teoria "nationalista", bazata pe datarea indirecta, in urma locului si stratului arheologic unde au fost gasite, este ca aceste tablite sunt cele mai vechi documente scrise din lume. Yeah, ati auzit bine, mai vechi cu aproape un mileniu decat vechile scrieri sumeriene. Tablite asemanatoare au mai fost gasite in Bulgaria insa mult mai noi decat de cele de la Tartaria. Cum spuneam, o teorie nationalista, care da apa la moara acelora care cred ca Romania e buricul pamantului (vezi Pavel Corut), teorie care insa poate sa fie adevarata. Oricum ar fi, ramasitele civilizatiilor preistorice din zona demonstreaza clar ca aceste meleaguri au fost locuite din perioade extrem de vechi, probabil pentru ca si oameni preistorici iubeau ciorba de burta si varza a la cluj.

Daca e sa venim un pic mai aproape de zilele noastre cu siguranta vom face o oprire la Costesti:

si Sarmisegetuza Regia :

Desi Sarmisegetuza e mult mai spectaculoasa si mult mai ingrijita (si refacuta), mie mi-a placut mai mult cetatuia de la Costesti. Zona e de vis, noi am vizitat-o in mai cand salcamii erau in floare si intreaga vale mirosea a primavara. E liniste, e pace, flori de camp, cimbru salbatic, verde peste verde si deasupra cerul albastru.
E un loc unde sa te incarci cu zen, vorba lui Filip.

Ce ne-a impresionat cel mai mult la zona cetatilor dacice, pe langa cetati evident, a fost curatenia. Nu stiu daca au fost voluntari la cules gunoaie chiar inainte sa mergem noi, dar a fost minunat sa nu vedem peturi peste tot. La un moment dat chiar ne uitam ca pe drumul spre cetatuia din Costesti am vazut doar 1 singura punga + o vana care e posibil sa fie folosita la adapat animele, in rest, nici urma de pet, de ambalaje aruncate aiurea, de hartii imprastiate. Nu stiu cine se ocupa de curatarea zonei respective, dar tin sa ii multumesc din suflet. You made me really happy.

PS. Continuarea, in episodul viitor :)

Let's do it better, Romania !

2010-09-26T14:49:00.000+03:00

Pana in ultimul moment am crezut ca nu o sa ajungem la actiunea de ecologizare care a avut loc sambata asta, din motive obiective (eram convocati la munca patriotica cu familionul). Am scapat pe weekendul asta si ne-am alipit la o echipa de prieteni, fara sa ne inscriem pe net sau sa ne inregistram altundeva, deci daca vedeti cifrele date de organizatori pe undeva in presa sa stiti ca au fost cu 2 in plus, necontabilizati.

Ce-am invatat dupa toata actiunea asta? 2 chestii:

1. Chiar exista o parte mare de romani care sunt pur si simplu oameni naspa. Chestia aia cu capra vecinului e in totalitate bazata pe adevar. Nu va pot explica ce am simtit cand noi curatam intr-un sat din apropiere de Cluj si unul dintre sateni isi dadea cu parerea ca de ce curatam acolo, ca sa nu curatam mai mult decat pana unde zice el si .. perla coroanei "De ce curatati acolo ca e de la bar, acolo nu e a dumneavoastra", cand unul dintre colegii mei curata pajistea din fata barului. Omul evident i-a raspuns "Nicaieri nu e al nostru, ca gunoiul nu l-am facut noi, ci dumneavoastra". Nici unul dintre sateni nu s-a oferit sa ne ajute, dar macar unii dintre ei ne-au laudat, altii doar si-au facut distractia de dimineata intre 2 tuici pe seama noastra.

La pachet cu oamenii astia naspa, vin intelectualii fini cu le zicea cineva. Acestia sunt cei care nu se limiteaza sa nu faca nimica, gen sa steie linistiti acasa sambata si sa isi bea cafeaua, ci incearca din rasputeri sa ii convinga pe ceilalti ca degeaba se implica, degeaba incearca sa curete ceva din gunoiul colectiv, ca va fi la fel de murdar peste 2 luni. Sau ca de fapt sunt niste fraieri si ca cei care au organizat "Let's do it Romania" isi fac reclama gratuita pe spatele voluntarilor care strang gunoiul.

Oamenii astia nu inteleg ca sunt parte din problema. Sunt franarii Romaniei. Sunt motivul pentru care Romania inainteaza cu pas de melc in loc sa o ia la galop, sunt genul de oameni care prefera sa ii traga pe ceilalti inapoi decat sa faca ei un pas inainte. Sunt oameni pe care nu are sens sa ii asculti pentru ca nu o sa aduca niciodata ceva pozitiv in viata ta, nu o sa te incurajeze sa faci un lucru bun ci din contra, o sa incerce sa te impiedice sa iti imbunatatesti viata.

2. O a doua constatare e ca in Romania exista o groaza de oameni care incearca sa faca ceva bun. O groaza de oameni care renunta la confortul lor personal ca sa incerce sa faca ceva pentru toata lumea. In Romania se misca ceva, indiferent de cati bagatori de seama si cati punatori de piedici exista. Si astia sunt oamenii pe care sa ti-i doresti ca prieteni, oameni care o sa te ajute sa evoluezi. Poate ca descrierea e prea simplista, dar astia sunt oamenii buni. Nu pentru ca strang gunoaie sau pentru ca sunt ecologisti, ci pentru ca au capacitatea de-a pune deoparte egoismul si confortul lor personal. Pentru ca gandesc pentru comunitate nu doar pentru ei. Acestia sunt genul de oameni care vor reforma Romania.

Atat pentru cei din prima categorie, ca si pentru cei din a doua, o dedicatie. Asa, ca la manele tv.

John Lennon- Imagine (live)

You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one ...

La multi ani de ziua programatorilor

2010-09-13T21:58:00.000+03:00

enjoy!!!

Branduri de Cluj

2010-09-13T20:43:00.000+03:00

Azi am revenit in Cluj dupa o saptamana de relax in Turcia. Poze, descrieri si pareri alta data, deocamdata inca ma mai "bucur" de ultimele zile de concediu rezolvand probleme administrative, din alea pe care le toooot amani pana la o ipotetica zi libera.

Asa ca azi mi-am dus haine la reparat, am cumparat smirghel si unealta de scos cotoare de mar (don't ask). Si cu ocazia asta am vizitat cateva dintre locurile iconice pentru Cluj. Adevaratele branduri de Cluj nu sunt Banca Transilvania sau alte chestii din astea noi, cu maxim 10-20 de ani la activ, niste vinituri in grai popular. Adevaratele branduri se construiesc in timp si raman in memoria colectiva chiar si dupa ce nu mai exista fizic.

Daca zici magazinul Fierul, majoritatea clujenilor o sa stie instant despre ce vorbesti. Chiar si pentru mine e un reper si eu nu am crescut aici. Magazinul s-a restrans un pic acuma cu criza, dar e plin pana la refuz de cuie, borcane si evident smirghel (trei tipuri, de la fin la grosier). Si e si ieftin. Chestiuta aia de scos cotoare la mar a fost 4 roni la Fierul, la Cora am vazut dupa aia ceva similar la calitate ceva mai proasta si la pret triplu. Smirghelul e 1,7 roni la jumate de metru in caz ca sunteti mari fani si nu stiti de unde sa va satisfaceti pornirile fetishiste.

Un alt loc pe care il frecventez destul de des e straduta care duce dinspre Memorandumului spre casa lui Matei Corvin. Toata lumea stie de strada asta, dar cred ca nimeni nu stie cum ii zice in buletin. Oricum toata lumea ii spune "strada aia... casa [lui] matei...". Acolo sunt de obicei targuri taranesti dar, in acelasi timp, e locul cel mai bun de reparat haine (blugi care trebuie scurtati, fermoare care trebuie inlocuite, etc) din zona centrala. Exterior de croitorie comunista, orar la fel de comunist de la 8 la 4, tantici ramase din epoca de aur dar servicii cu fata umana("Azi e luni? Veniti miercuri tot pe la ora asta.. sau daca nu va grabiti veniti joi ca acuma am venit si noi din vacanta.."). si preturi rezon pentru un magazin de zona centrala. Mie una imi place sa traiesc intr-un oras mare care are inca locuri in care sa te simti ca intr-un mic orasel de provincie, in care toata lumea se stie cu toata lumea si oamenii chiar vorbesc in loc sa iti comunice un orar.

Strict legat de locatia asta cu reparat de haine e un loc pe Eroilor in partea dinspre Teatrul National care vinde stofe si tesaturi. Eu imi iau de acolo fermoarele. Nu stiu daca magazinul a fost acolo de pe vremea raposatului si a fost apoi cumparat de vreun capitalist incepator, oricum la ora 2 cand am fost eu azi era plin de tantici care se uitau la stofa, cumparau panza sau intorceau pe toate partile o bucata de material pe care vazatoarea o prezenta ca fiind "perfecta pentru un costum pentru dumneavoastra". Nu stiu daca fac bani dar sunt de muuulti ani acolo deci presupun ca nu le merge rau. Sper sa nu ii inchida criza, ca sincer nu stiu de unde dumnezeu mai cumpar eu fermoare.

Am ajuns sa apreciez fix chestiile pe care societatea ca ansamblu le considera fara valoare. Si asta nu dintr-o nostalgie prost inteleasa sau din snobism ci pur si simplu din motive practice. Pe vremea comunistilor nu aveai de ales, trebuia sa iti repari hainele pentru ca unele noi nu gaseai. Dupa revolutie oamenii au intrat intr-o era a excesului in care sa ai mereu haine noi e o chestie de prestigiu. E important sa arati ca ai, de aia trebuie sa faci risipa. Hainele nu sunt un lucru de valoare, sunt niste chestii pe care le cumperi, le porti de cateva ori si apoi le arunci. Alta la rand ca suntem toti fashion victime si e plin polusul de reduceri.

Eu sincer visez sa gasesc o pereche de cizme de piele care sa ma tina o viata. As da multi bani pentru asa ceva si probabil le-as repara pana cand prin gaurile din talpa s-ar vedea luna. Let me know daca le vedeti pe undeva.

Cele mai bune lucruri din Londra sunt gratis

2010-08-05T23:26:00.000+03:00

Ok... bine nu toate lucrurile din Londra sunt free, dar, o data ce iti rezolvi o cazare cat de cat si dupa ce iti cumperi un Oyster card pentru transport (cu cardul asta platesti maxim 7 lire pe zi pentru transport pe autobuze si metrou pentru oricate calatorii), si dupa ce gasesti cel mai apropiat Tesco Express ca sa stii de unde iti iei mancare mai ieftina, dupa ce ai facut toate astea, restul experientei tale din Londra poate sa fie complet gratis.

Si adevarul e ca daca vrei sa intelegi si sa experimentezi o viata de londonez, clar nu o sa te duci sa stai la coada 2 ore la Madame Tussauds si sa platesti si bilet de intrare pentru privilegiu sa iti faci o poza cu maimuta (britney spears si alte asemenea vedete). Daca esti londonez adevarat, mergi la Tate Modern, muzeu de arta contemporana sau la Natural Science Museum, muzeu de stiintele naturii. Si merg la muzeele astea pentru ca sunt deosebite, au mereu noi colectii de aratat si in plus, sunt si gratis. Sau mergi intr-unul dintre parcurile imense din centrul Londrei.

Sau intr-una dintre pietele pline de culoare si de produse artizanale unde poti sa vezi, si sa gusti, daca vanzatorul ofera free samples.

Cred ca cea mai mare dezamagire din toata plimbarea asta a fost cand am fost sa vedem schimbarea garzilor la Palatul Buckingham: erau 50 de garzi si 1000 de turisti.

Londra e o comoara din punctul de vedere al petrecerii timpului liber. Cand ieseam de la job mergeam de obicei sa ne plimbam prin Soho sau prin zona Tamisei. Charing Cross era statia noastra preferata de metrou, de acolo ajungi usor pe jos in toate zonele "turistice" sa zic asa, cum ar fi Trafalgar Square, Piccadilly Circus, sau zona cu Westminster Abbey si Palatul Parlamentului.

Londra nu e niciodata plicticoasa, intotdeauna gasesti ceva pe strada care sa iti atraga atentia, intotdeaua exista cineva sau ceva care sa ofere spectacol, fie ca e vorba de protestatarii care stau cu saptamanile in corturi in fata Parlamentului

sau de parada Hare Krishna, parada budista, cu care alegorice, tamaie si oameni colorat imbracati. Sau "nebunii" de la Speaker's Corner din Hyde Park. Cand am fost noi erau trei la o distanta cam de 3 metri unul de celalalt, unul crestin din ala american, cum vezi prin filme cu "my lord Jesus", altul musulman care incerca sa convinga oamenii ca musulmanii au gasit calea cea dreapta si altul evreu care o tinea sus si tare ca numai el face parte din poporul ales. Oh well, fiecare cu oferta lui.

Eu m-am indragostit de Londra iremediabil. Cred ca s-a intamplat cand am vazut prima data parcul St. James.

Sau poate cand ma plimbam prin anticariatele de pe langa Tottenham Court Road? Sau cand ascultam muzica de camera braziliana la ziua portilor deschise la Colegiul Regal de Muzica (RCM)? Sau cand ma uitam la Mock the Week ...

O victorie pentru normalitate

2010-07-16T22:07:00.000+03:00

Am asistat joi, fara sa vreau la o scena pe strada care m-a impresionat.

A inceput super banal, cu o pitipoanca clasica: machiaj, ochelari de soare "verzace", haine stridente, bratul indoit din cot ca sa isi poata purta posetuta "dolce si cabana", in fine, tot tacamul. Tanti era banala din toate punctele de vedere mai putin unul. Vorbea prin semne cu prietena ei.

Si asta m-a facut sa reconsider intreaga situatie si sa merg spre serviciu zambind. Pentru ca oricum te uiti la ea, situatia asta e o victorie pentru normalitate intr-o Romanie mai mult sau mai putin normala.

In cel mai bun caz, poti sa speri ca domnisoara in cauza a invatat sa vorbeasca "cu mainile" datorita prietenei ei. Si atunci te bucuri ca sub infatisarea de piti proasta inca mai exista o inima care sa isi doreasca sa ajute pe cineva. Te bucuri ca vopseaua din par nu a reusit sa-i distruga neuronii si rujul de pe buze nu a reusit sa ii inece sufletul cu plastic.

In celalalt caz, in care domnisoara sufera ea insasi de un handicap sever care o impiedica sa comunice normal, te poti bucura ca totusi reuseste sa se integreze in societate. Ca nu este privita diferit, ca nu este compatimita ci ca pur si simplu traieste ceea ce potrivit presedintelui tarii traiesc 90% din romani. O viata de manele. :)

Oricare ar fi fost povestea de fapt, eu m-am plimbat pe strada in ziua aia cu gura pana la urechi. Ma tot gandeam oare cum se zice "Fato!" in limbajul semnelor :P.

Reclama e sufletul comertului

2010-06-28T22:48:00.000+03:00

Planuiam sa scriu un post despre Londra, pentru ca tocmai m-am intors dupa 2 saptamani de hand-over la un proiect, dar e prea mult material(adica poze) si trebuie sortat. Adica mi-e lene.

Asa ca va dau un mic glimpse despre 2 chestii foarte importante pentru englezi: fotbalul si mancarea. Bine.. zic mancare, de fapt e McDonald's. Nu e totdeauna echivalenta intre cele doua. Oricum, din punct de vedere pur impartial, e cea mai buna reclama pe care am vazut-o de foarte multa vreme. Versurile(?) sunt atat de mestesugite incat e aproape o poezie toata treaba. Din punct de vedere personal, e al dracului e enervant ca un produs asa de naspa primeste o reclama asa de faina.

Filip zice ca de cand cu plimbarea asta mi s-a alterat simtul umorului, dar nu ma pot abtine sa nu va citez un comentator de fotbal englez, care, dupa ce a vazut la pauza reclama asta cu "just passing by" a scos una din putul gandirii: "And some fast-foody chat, selling overpriced tat, made solely of grease and saturated fat, was just passing by..."(Si un lant de fast-food, care vinde mancare proasta si scumpa, facuta doar din grasime si grasime saturata, trecea prin apropiere...) Mda, gluma pierde mult prin traducere dar merita, ca sa nu credeti ca toata lumea e sedusa de reclame faine.

PS. versurile reclamei pe cat le-am inteles eu. Brilliant I tell you, bloody brilliant:

Now the football bores,
Through early doors,
The morning after
The match before

Were just passing by

And then Jill and Jack
Who cheer a tack
Though mouthfuls of their big mac

Were just passing by

And the OAPs
And VIPs
And kids with really filthy knees
From diving after penalties

Were just passing by

And the poor lost souls
Who take long strolls
To avoid talk of players' roles
And Rooney, Defoe and scoring goals

Were just passing by

And the crowd at work
Who go berserk
Allowed to watch just as a perk
Apart from that financial clerk

Were just passing by

And the "my fries" types
And the "High five" types
And watching goals on WI-FI types

Were just passing by

And the crew
Who'd like a brew
And sit and chew
Over what the coach should do
And should he play a 4-4-2?

Were just passing by

La revedere Iquest

2010-06-06T21:40:00.001+03:00

Well, de maine voi incepe sa lucrez la o alta firma.

Vineri mi-am golit biroul, mi-am impachetat cana, mi-am impartit proviziile de ceai la colegi si am plecat. Era normal, dupa vreo aproape 3 ani de Iquest sa fiu macar un pic emotionata ca plec, asa ca am trecut prin birouri si am dat cate un free hug la oameni. I will miss them. It's the end of a era for me.

O sa imi fie dor de povestile din sala de mese. De oamenii faini cu care am lucrat, m-am distrat, am mers la curatat gunoaie sau plantat de copaci. O sa imi fie dor de nenea de la chioscul de ziare din fata firmei, de la care imi cumparam cartile din libraria Adevarul. Ajunsesem la asa un raport, ca joi dimineata eu ii intindeam banii si el imi dadea cartea fara sa ma mai intrebe nimica. Apoi eu ii zambeam, el imi zambea si plecam mai departe. O sa imi fie dor de toti si de toate.

Asa ca zic la revedere Iquest. La revedere, nu adio, pentru ca nu vreau sa renunt la prietenii pe care ii am in Iquest. O sa mai iesim la bere, promit. Si poate data viitoare va fac eu cinste :P.

stiri

2010-06-01T13:56:00.000+03:00

1. Strada Cetatii din Floresti e inchisa partial pentru masini. Pentru pietoni e o lunga portiune cu noroi. Folositi cu incredere cizmele de guma. E ultimul trend in materie de incaltaminte.

2. Eurovisionul s-a terminat cu victoria Germaniei(Lena cu Satellite). Daca va place Lena incercati sa ascultati Kate Nash. E de 100 de ori mai buna. Sau Lilly Allen.

3. Site-ul meu preferat de carti in engleza are un concurs . The Book Depository are preturi aproape la fel cu Amazonul, dar face livrare gratuita in toata lumea.

4. Filip si-a luat carnetul. Be afraid.

5. La multi ani de ziua copiilor.

Eurovision 2010 - Semifinala 2

2010-05-27T22:18:00.000+03:00

Lituania - yup, a doua semifinala incepe bine, cu o trupa de tipi in chiloti argintii. Eurovision at it's finest(Eurovision la maxim).

Armenia - una dintre melodiile cotate cu cele mai multe sanse. Mie imi place si solista si melodia, dar samburele ala de caisa de pe scena e cam de teatru de copii.

Israel - tipul a falsat teribil. Am ras cu lacrimi.

Danemarca - melodia putea sa fie cantata mult mai bine. Tipul mai ales a cam ratat din note si cum remarcau si alti bloggeri, parca nu avea chef sa fie pe scena. Noroc cu super productia scenica specifica nordicilor: scena miscatoare, ceata, masina de vant, etc. Still, sincer m-au dezamagit, chiar imi placeau dupa ce am vazut in videoclipul de prezentare.

Elvetia- in prima faza mi-am zis ca melodia e prea ponosita si veche ca sa faca impresie, dar show-ul live o face sa para mult mai buna. Nush daca au sanse sa se califice, dar imi place mai mult decat prima data cand am auzit-o.

Suedia - nu imi prea place melodia si nu imi place vocea tipei. Mi se pare ca ii tremura si ca nu duce pe cat ii cere cantecul.

Azerbaidjan - piesa e prea mult promovata. Azerii au luat add-uri pe Google ca sa ii faca reclama si i-au adus Safurei pe coregraful lui Beyonce ca sa faca show. Se zvoneste ca au cheltuit cam 1 mil de dolari cu toata sandramaua. Parerea mea e ca mai bine isi pastrau banii pe criza asta, ca rezultatul nu e deosebit.

Ucraina - hands down, cea mai buna voce din concurs. De departe. Melodia e extrem de neagra si deprimanta, dar macar te face sa simti ceva, spre deosebire de multe altele din concurs. Tipa e imbracata in ceva ce arata ca mici paraiase de sange care curg pe ea. Ciudat, dar perfect in ton cu melodia. I love it.

Olanda- melodia merge la mini eurovision(ala pentru copii). La asta mare, pare bataie de joc. Stilul e de anul 80 asta cu toate ca tipa care canta are sub 20 de ani. Ma enerveaza.

Romania- nu e cea mai rea melodie din concurs si e impinsa mult in sus de vocea Paulei.

Slovenia - e un ghiveci.

Irlanda - love the song, hate the dress. Si mi se pare ca tipa nu canta chiar cat ar trebui unele note. In videoclipul de prezentare parea mai buna.

Bulgaria - melodia asta are toate elementele eurovision: e saltareata, are show, are sclipici.. Bine, tipul care o canta are si fata de tractorist dar noh, si Costel Busuioc a fost zidar inainte sa fie cantaret. Si tractoristii e oameni.

Cipru - tipul canta chiar ok live, surprinzator de bine chiar, sincer nu aveam mari asteptari de la el. Si melodia e din aia pe care o poti asculta intr-o sambata dupa amiaza ca sa te relaxezi.

Croatia - ma enerveaza solistele, ca sunt prea pline de talente. Si inima aia de la final e atata de ugh. Prea mult zahar, de dai in diabet.

Georgia - Shiiiiiiiiine .... mie imi place melodia si vocea e chiar buna, pentru cat dau dansatorii de pamant cu solista. Ti se face si mila la un moment dat. Si dansatoarea in rosu parca a iesit cu buhaiul.

Turcia - Nightwish cu Eminem (citat din Filip). Nu e chiar rea melodia, si e interesanta fata cu drujba. Oricum va fi votata la greu de catre diaspora turceasca de prin toata Europa.

S-au calificat: Turcia, Georgia, Cipru, Irlanda, Romania, Ucraina, Azerbaidjan, Danemarca, Israel, Armenia. Marea perdanta a fost Suedia, care e abonata la calificare in fiecare an. Si Bulgaria cred ca putea intra in finala daca nimerea in prima semifinala, dar din semifinala asta nu prea a avut sanse.

Guily pleasure - Eurovision 2010

2010-05-20T21:24:00.000+03:00

Cei de la Radio Guerilla au o intrebare pe care o pun invitatilor de la emisiunea de la ora 5. Care e guily pleasure-ul tau? Adica care e melodia aia care iti place dar ti-e complet rusine ca iti place. Si fiecare are una. Fie Lambada, fie ultima melodie a lui Guta, fiecare are una.

Pentru mine guilty pleasure-ul nu e o melodie, e un intreg concurs. Eurovisionul e un concurs care foloseste muzica doar ca motiv, nu ca scop final. Daca cea mai buna melodie castiga concursul, e doar dintr-o fericita aliniere a planetelor, a coalitiilor etnice si a sclipiciului de pe rochie.

E greu sa explic de ce imi place. Probabil pentru ca e atat de over the top incat devine chiar distractiv. E ca si cum te-ai uita la tipul cu "to do, to be the best", tot stai si te miri cum pot oamenii sa se prosteasca asa de tare. Si chiar se prostesc. Acum vreo 3-4 ani pe locul doi a iesit un tip(tipa?) din Ucraina imbracat in folie de aluminiu. In 2008 a castigat un tip care l-a avut pe scena pe Plushenko care facea sarituri triple pe un mini pationar de circa 3 metri patrati. You get the point. Cu cat e mai ciudat show-ul si cu cat mai usor de memorat melodia, cu atat mai bine. Da' macar nu e plictisitor. Si melodiile nu sunt standard si comerciale. Sunt kooky.

Si cum nu esti FAN adevarat daca nu incerci sa convingi oamenii sa incerce sa iubeasca chestiile care iti plac tie, aveti aici descrierea primei semifinale(din pacate nu am clipurile de la semifinala, inca nu au aparut pe youtube ), cu comentariile mele pretioase. A doua semifinala e joi, daca va intereseaza. Finala e sambata.

Moldova - e fain ca moldovenii aleg melodiile care le plac si nu melodiile care cred ei ca ar putea sa castige in finala. De la an la an sunt foarte diferiti si cateodata chiar nimeresc o melodie faina. Anul au nimerit bine zic eu. Nu imi place genul, dar e macar diferita fata de restul din semi-finala.

Rusia - eeehh.. asta e melodie care fie iti place la nebunie, fie o urasti din suflet. Nu exista cale de mijloc. Mie imi place. It's sooooooo much fun. And sooo much pun. Si suna intentionat ca o adunatura de oameni beti.

Estonia - usor de uitat melodia asta.

Slovacia - superba melodia, cred ca tin cu ei anul asta. Din pacate live nu suna asa de bine cum speram.

Finlanda - hmm... seamana cu Ternipe(ritmuri tiganesti), dar altfel draguta melodia. Si usor de tinut minte.

Letonia - Acuma o ascult si imi cam da sangele pe nas asa naspa suna live. Pacat.

Serbia - weeeeeeeeeeeelll... greu de zis. Tipul ce canta nu pare gay, mai degraba incearca sa fie androgin(adica sa placa si femeiilor si barbatilor) dar reuseste sa enerveze pe toata lumea. Melodia poate sa fie lejer cantata de adi minune da' macar sarbii au o scuza, ca la ei ar fi traditional genul asta de melodii.

Bosnia-Hertegovia - una dintre cele mai comerciale melodii de anul asta, dar suna bine. Tipul are ceva voce. Si show-ul mi se pare cel mai bun de anul asta, fara chestii super complicate care sa distraga de la solitst.

Polonia - simt o tiuitura in urechea dreapta. Sper sa imi revin pana joi.

Belgia - pe forumul esc(eurovision song contest) melodia asta e foarte apreciata. Mie mi se pare cam meah.. Nu e rea, dar nici nu ma da pe spate. Tipul a cam ratat niste note live. Oricum se pare ca e un crowd pleaser.

Malta - stiti cati ani are solista? 18 ani. Deci serios parca incearca intentionat sa o faca sa arate ca o hausfrau din aia la 40 de ani. An de an Malta trimite cam acelasi tip de melodie: o balada puternica cu o voce foarte buna in spate. Motivul pentru care nu castiga e ca dupa o vreme treaba asta devine destul de boring.

Albania - Melodia si show-ul e ceva ce ar canta si face Loredana sau Nicola. Si asta nu e un compliment.

Grecia - doua cuvinte: gay porn.

Portugalia - Nu e rea piesa, dar nu ma incalzeste super tare. Dar e dragut ca portughezii canta in
limba lor, nu in engleza, in fiecare an.

Macedonia - Imi aminteste de Gabriel Cotabita combinat cu Talisman. Again, nu e un compliment. Si are prea multe tipe semi goale pe scena. Da' not fetele si-au clatit ochii cu grecii deci banuiesc ca asta e payback. Hmm.. grecul ala cu parul lung...

Belarus - cred ca ar fi fost mai bine sa cante in rusa. Engleza cu accent rusesc nazal al solistului principal e enervanta. Pacat ca melodia ar fi avut ceva sanse, pentru ca oamenii au voci foarte bine armonizate si suna chiar foarte bine live si e o melodie din aia de feel-good. Bine, faza cu aripile alea din final m-a dat pe spate.

Islanda - tipul/tipa care a facut costumele pentru solista ar merita deportat intr-o tara sub-sahariana unde sa coasa saci toata ziua. Melodia e draguta, in stil Tornerro a lui Traistariu. Dar rochia aia ... ugh.

Later edit: s-au calificat Moldova, Rusia, Serbia, Bosnia-Hertegovina, Belgia, Albania, Grecia, Portugalia, Belarus si Islanda. Marea dezamagire e Malta care era data favorita la calificare si Slovacia care suna destul de bine.

Cand e cel mai greu sa fii ateu

2010-05-18T21:54:00.000+03:00

De obicei e chiar usor. Nu am probleme cu mersul la slujba duminica dimineata, nu tin post, nu imi bat capul cu ritualuri mai mult sau mai putin crestine.

Asta nu inseamna ca nu am moralitate. Din contra, mi se pare ca moralitatea are un impact mult mai mare in viata mea deoarece e o optiune personala care nu imi aduce nici un beneficiu. Nu ma abtin de la a face rau cuiva pentru ca este doamne doamne acolo sus care o sa imi aduca cadou o viata vesnica si toate cele bune sau care o sa ma trimita in iad daca nu il ascult. Ma abtin pentru ca asa imi dicteaza constiinta si nu pentru un castig (material, moral, you name it).

Asta nu inseamna ca dispretuiesc cumva oamenii credinciosi. Din contra, oamenii cu adevarat credinciosi, care intradevar traiesc cuvantul Bibliei sunt oameni foarte buni. Pentru ca li se cere sa nu judece pe altii, li se cere sa intoarca celalalt obraz, li se cere, intr-un cuvant, sa fie buni. Si daca respecta intr-adevar perceptele crestinismului, atunci sunt oameni mai buni decat mine. Si merita sa ii respect. La fel de adevarat e ca dispretuiesc profund si din tot sufetul pe falsii credinciosi, cei care traiesc pentru ati demonstra cat de buni sunt ei pentru ca merg la biserica si se roaga. Cei care uita ca e mai usor sa te duci la biserica si sa zici doua rugaciuni decat sa te uiti in jur si sa faci un bine din suflet.

Mie imi e greu sa cred ca este cineva in ceruri care sa fie un fel de account manager pentru cate pacate si fapte bune comit in fiecare zi. Mi-e la fel de greu sa cred ca voi trai o viata vesnica dupa ce mor. Cel mai probabil o sa fiu ingropata si din corpul meu o sa se hraneasca viermii si/sau plantele care o sa imi creasca pe mormant. Si asta e ok pentru mine. Nu imi provoaca nici scarba, nici frica. E normal. E parte din ciclul ala al vietii despre care se tot canta in Lion King. Mananci animale si plante si la randul tau esti hrana pentru animale si plante. Si asta e, in fond, o viata vesnica.

Si totusi sunt momente cand e extrem de greu sa fii ateu. Eu nu ma rog. Nu am mai facut-o de foarte multa vreme. Nu ii vad rostul. Daca Dumnezeu exista, atunci sper ca ia in calcul faptele oamenilor, nu adulatia de care dau dovada. Dar sunt conditionata, in momente de criza, sa zic un "Doamne ajuta", sau "Doamne fereste" si "da Doamne sa fie bine". De cele mai multe ori nici macar nu imi dau seama, e doar o formula fara sens profund, e doar un fel de a-ti exprima sentimentele. Mi-am promis mie ca nu voi fi atat de lasa si de fatarnica sa zic ca nu cred in Dumnezeu si apoi, in momentele grele sa ma intorc si sa ma pun in genunchi si sa cer. Nu vreau sa fiu atat de oportunista. Nu m-as mai putea privi in oglinda.

Am pe cineva la care tin si care e intr-o situatie grea in momentul de fata. Si nu pot sa ajut cu nimica. Nici cu stiinta, nici cu bani, nici macar nu pot sa le fac o prajitura sau o supa de pui. Si doare neputinta asta. Te zgarie pe fiinta. Alti oameni se pot ruga si rugaciunea le da un sens, pot sa zica, uite m-am rugat pentru ei. De aia e greu sa fii ateu, pentru ca nu ai cui sa te rogi si nu vezi cum ai putea sa te rogi. Nu poti decat sa speri si sa-ti doresti sa fie bine.

Formularul E-112

2010-05-12T20:30:00.000+03:00

Ce e cu formularul asta cu nume de aditiv alimentar?

E un formular pe baza caruia, in cazul in care in Romania nu exista posibilitate de tratament pentru o anumita afectiune, statul roman iti deconteaza tratamentul in clinicile din Europa. Adica de cate ori primiti in mail mesaje de genul "va rugam donati pentru un copil care are boala x ce se poate trata doar la o clinica in tara y", aduceti-le aminte ca pot sa obtina banii respectiv perfect legal de la statul roman.

Cum se poate obtine acest formular E-112 ?

Conform Ordinului CNAS nr. 592/26.08.2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 648/11.09.2008, documentele necesare pentru obtinerea formularului E 112 sunt urmatoarele:
- cerere;
- copie act identitate sau certificat de nastere, dupa caz;
- documente care atesta calitatea de asigurat;
- confirmare scrisa din partea unitatii sanitare din statul membru UE in care se intentioneaza efectuarea serviciului medical,cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, in baza formularului E 112, in perioada indicata de persoana solicitanta, pe baza recomandarii medicului curant care intocmeste raportul medical (traducere autorizata);
- dosarul medical (bilete de externare, rezultate ale investigatiilor si orice alte documente din care sa rezulte diagnosticul si stadiul bolii);
- raportul medical al medicului curant (conform tipizatului disponibil pe site-ul www.cnas.ro, link http://www.cnas.ro/pdf/formEU/rapmedE112.pdf, din care sa rezulte:
a) tratamentul respectiv se regaseste printre serviciile medicale prevazute in pachetul de servicii de baza de care beneficiaza asiguratii din sistemul de asigurari sociale de sanatate din Romania
b) precizarea in mod explicit si argumentat a motivului pentru care acest serviciu medical nu i se poate acorda in interval de timp normal, in niciuna din unitatile sanitare din Romania, luand in considerare starea curenta de sanatate a persoanei solicitante si evolutia probabila a bolii.

Dosarul se depune la Casa de Asigurari de Sanatate in evidenta careia sunteti inregistrat ca persoana asigurata. Termenul maxim de solutionare a cererii de eliberare a formularului E 112 este de 5 zile lucratoare.

Sa fiti sanatosi :).

Requiem pentru un pui de rata

2010-05-04T21:35:00.000+03:00

Am fost azi in parcul mare sa ne uitam la rate. Incercam sa facem asta des, ne eliberam de stress si sa ne clatim ochii blegiti de calculator.

Azi am plecat insa din parc trista, am asistat la moartea unui pui de rata. Cred ca stiti ratele salbatice care isi au cuiburile pe insula din mijlocul parcului. In fiecare an in perioada mai- iunie e plin de boboci de rata care se plimba cu mamicile lor pe lac. Desi par mai mult animale domestice decat pasari salbatice, instinctul ratelor si-a spus cuvantul azi.

Cineva a mangaiat azi un boboc. Mama lui l-a respins imediat datorita mirosului de om, si l-a inecat in lac. Nu cred ca am vazut o imagine mai trista decat acel biet boboc de rata cat un pumn, plutind cu burta in sus pe apa, ucis de propria mama si de o mangaiere nepasatoare.

Trist.

Turism in Romania - Episodul "Tara lui Sfarma-Piatra"

2010-04-20T22:01:00.000+03:00

Saptamana asta am avut un weekend incarcat. Sambata am fost la nunta unui cuplu de programatori, felicitari Dani si Andreea, a fost foarte fain la nunta :).

Duminica aveam in program o excursie mai lunga in zona Scarita Belioara, dar din cauza sindromului "dupa nunta si rasplata" si a lenei native de duminica dimineata ne-am lasat pagubasi. Au fost Cris si Adi in schimb si au niste poze fenomenale.

Am decis sa facem o plimbare mai usoara cu Dan si Alia la Castelul cu Unicorni care e pe undeva langa Dej. Dintr-o eroare de pilotaj insa nu am ales drumul potrivit asa ca am improvizat si am plecat catre Cetatea Ciceului. Acolo se ajunge usor, pe drumul catre Bistrita, dincolo de Dej, in Ciceu Mihaiesti exista o placa ce anunta drumul laturalnic pe care se ajunge la cetate. Be warned, drumul nu e stralucit, e asfaltat vreo 2 kilometri dupa care se intra pe drum de tara.

Dupa alti cativa kilometri, o sa zariti ruinele cetatii pe partea dreapta, pe un deal.

Noi am oprit si am lasat masina la o intersectie in padure sub privirea unui Iisus de lemn. We figured ca asa nu o sa pateasca nimica. De la intersectia respectiva o tabla arata ca mai sunt 2 kilometri pana la cetate. Tabla minte. Sunt 2 kilometri pana cand se termina drumul accesibil pentru masini. De acolo mai sunt cam 1-2 km de urcat prin padure. Oricum traseul nu e greu ci chiar accesibil, ne-am intalnit cu o trupa de plimbareti care urcasera cu copii dupa ei, deci e un traseu de facut cand vrei o plimbare faina dar nu cu efort mare.

Ce e de vazut pe acolo? Well ... copaci

si pietre ...

Serios zona e foarte bogata in bolovani. Arata de parca un Sfarma-Piatra ar fi dorit sa joace popice cu copacii din padure. Cel mai probabil insa peisajul se datoreaza faptului ca cetatea e construita pe o fosta colina vulcanica, fiind singurul varf mai inalt de pe valea Somesului.

De sus de la cetate se poate vedea si Tiblesul si Rodnei, astfel ca cetatea era un punct strategic important in evul mediu.

Acum nu a mai ramas prea mult din ea, doar un turn izolat, lipit de stanca(si se pare reconstruit). Ruinele altor 2 turnuri se gasesc in apropiere. Oricum, plimbarea merita pentru peisajul din jur, daca nu pentru ruinele spectaculoase.

Mai multe poze gasiti aici.

Masinuta

2010-03-31T20:11:00.001+03:00

Yup, am cuparat-o in sfarsit. Prima noastra masina. Eu am avut o singura cerinta la masina: sa fie mica si cu fundu' mare. Si e. Are destul portbagaj "ca sa incapa porcu", romanian style.

Am aflat dupa ce am cumparat-o ca are o culoare ce se cheama gri-sobolan. Nu e cel mai atractiv nume, dar masina chiar arata foarte fain. Aaaaa... ce frumoasa e viata cand stii ca nu o sa mai fii nevoit sa iti cari cumparaturile de la supermarket in spate. Nu intelegi cu adevarat ce inseamna umilinta decat dupa ce te-ai plimbat prin tot iulius mall-ul cu baxul de hartie igienica roz in brate.
Trust me, i know!

Oh well, de acum vom avea masina. Cel putin, o avem in fata blocului. Deocamdata eu am carnet dar am condus cam 20 de kilometri de cand mi-am luat carnetul acum 7 ani, iar Filip mai are inca vreo 3 saptamani pana termina scoala. Da' avem masina. Masina faina.

In Floresti, aseara

2010-03-24T07:06:00.000+02:00

Ieri seara am fost la dansuri de societate in Floresti. Am dansat tango. E mai greu decat credeti. Tipul din Familia Adams parea ca se distreaza cand dansa cu un trandafir intre dinti. In realitate,
dupa vreo cateva ture de "slow, slow, quick, quick" incepi sa iti dai seama ca: 1. daca picioarele pot sa fie contorsionate in toate directiile nu inseamna neaparat ca e o idee buna sa faci asta. 2. Daca doamne doamne vroia sa ne sprijinim pe varfurile degetelor, ne-ar fi dat copite.

Oricum, dupa o ora jumate de tango am ajuns la formula perfecta. Tangoul e 50% atitudine si 15% looks. Restul de procente pana la 100% e diferenta dintre noi care faceam intoarcerile de parca ne-ar fi infipt cineva un par in partea dorsala si tanti profesoara de dans care dansa ca o argentinianca veritabila. Nu conteaza, pariez ca nici ea nu stie sa implementeze algoritmul lui Dijkstra. Sau heap sort. Hah, i feel better.

Oricum, partea cea mai distractiva(?) a povestii abia acum incepe. Cum spuneam, aseara veneam de la dansuri si eram pe Eroilor, cand ne intalnim cu o tipa care vorbea la telefon cu cineva. Cineva-ul respectiv era cu masina se pare si nu cunostea Florestiul. Tipa era pe jos si nu cunostea nici ea Florestiul, dar trebuiau sa se intalneasca. Evident, mission impossible. Sau baba oarba pe intuneric cu toti participantii legati la ochi. Orice intalnire e pur aleatoare si legata de miscarea browniana.

Tipa ne intreaba daca stim ceva biserica in constructie prin apropiere, ca persoana cu masina tocmai oprise langa ea. Noi ii zicem ca stim mai multe. Imi vine o idee, ii zic "spuneti-i ca sunteti langa ferma". Asta de obicei e deajuns, majoritatea lumii se descurca cu reperul asta. Persoana cu masina insa batman, batman. Si atunci Filip intervine salvator cu o idee geniala. Zice "intrebati-l daca e cu masina pe o strada asfaltata". I know, suna distractiv. Avem o singura strada asfaltata in toata zona noastra in Floresti. Restul sunt alei dintre blocuri, cimentate cu banii constructorilor. O singura strada. Si nici aia gata. Avem si o gluma pe tema asta. Cum stii daca urmeaza sa ninga maine? Pai te uiti daca azi incep lucrarile de asfaltare pe Eroilor. Haz de necaz.

Ce se mai intampla cu cartofii

2010-03-17T08:45:00.000+02:00

Vineri am avut o discutie cu inca 2 parlamentari in privinta cartofilor: cu Serban Radulescu(mai precis cu consilierul lui) si cu Marius Nicoara.

Victorie!!! Mihaela dragostea mea.. am invins!! Adica am gasit un parlamentar, in persoana senatorului Marius Nicoara, care sa inceapa o initiativa legislativa pentru interzicerea cartofului Amflora.

Mi-a cerut sa ii scriu o justificare de circa o pagina in care sa descriu de ce ar trebui sa nu cultivam acest tip de cartof si sa i-o trimit consilierului sau. Ceea ce am si facut. Acum astept un raspuns de la respectivul consilier si apoi we are good to go.

Operatiunea cartoful si parlamentarii continua

2010-03-11T09:44:00.000+02:00

Ma simt extrem de bine in acest moment.

Am discutat cu doi parlamentari deja, domnul Koto Josif si domnul Mate Andras-Levente. Ultimul e chiar parlamentarul in circumscriptia caruia se afla Dangaul. Amandoi au fost de acord sa sustina o initiativa parlamentara impotriva cartofilor modificati genetic.

Domnul Mate m-a pus insa in garda, deoarece lui i-a fost respins un amendament in urma cu 2 saptamani, amendament ce viza etichetarea separata a produselor ce contin organisme modificate genetic. Deci de fiecare data cand mancati produse care contin soia, exista toate sansele sa fie modificata genetic. Nu avem de unde sa stim. Oricum, sincer e imbucurator sa auzi ca exista parlamentari care sunt interesati de aceste probleme. Mi-a mai crescut opinia despre parlament.

Maine urmeaza sa discut cu domnul Mircia Giurgiu si cu domnul Serban Radulescu. Sper sa fie si ei la fel de receptivi. Poate ca totusi vom salva cartoful de Dangau.

despre cartofi, organisme modificate genetic si parlamentari

2010-03-09T06:00:00.000+02:00

Probabil ca majoritatea dintre voi ati auzit deja de decizia istorica a UE de a permite cultivarea pe teritoriul statelor membre a unui soi de cartof modificat genetic, cartoful Amflora. Probabil ati auzit deja ca unele state membre (Austria, Grecia, Ungaria, etc.) au decis sa nu permita cultivare acestui soi de cartof pe teritoriul lor.

Cand am citit prima data vestea aceasta, m-am infuriat. Apoi am vazut filmul "The world according to Monsanto" duminica si m-am speriat. Pentru mine, cultivarea acestui cartof aduce de vreo 10 ori mai multe pericole decat instalarea scutului anti-racheta in Romania.

In primul rand pentru ca nu s-au facut de loc studii de lunga durata(10 ani +) asupra consumului de organisme modificate genetic asupra oamenilor. Nici unul. Desigur, poti sa iei in considerare ca se face un experiment pe americanii de rand, aia care nu isi permit sa manance organic, ca ei consuma deja de aproape 20 de ani. Si uite ce bine au iesit, nu? Adica intr-adevar, sunt probabil cel mai sanatos popor din lume nu?

Desigur, se spune ca acesti cartofi nu au nevoie de teste pentru consumul uman, pentru ca nu sunt destinati consumului uman. Asta in teorie. Pentru ca nimeni nu poate sa imi garanteze ca nu va exista o cross polenizare intre cartofii normali plantati la un camp distanta si cei modificati genetic. Mai mult, cartofii mutanti contin o gena care determina rezistenta la antibiotice. De parca Romania nu ar fi deja unul dintre statele fruntase la rezistenta la antibiotice, multumita practicile medicale din anii 90, cand puteai sa-ti cumperi antibiotice la liber de la farmacie si pentru cea mai mica raceala te indopai cu ele.

In orice caz, contaminarea cu gene mutant nu este de domeniul fantasticului. S-a intamplat in Mexic, o data cu introducerea porumbului modificat genetic. Mexic este leaganul porumbului in lume, este locul unde se pastreaza soiuri de porumb vechi de peste 2000 de ani, soiuri care pot sa fie folosite in cazul in care soiurile hibride nu mai dau rezultate. Sau in fine, puteau sa fie folosite. Acum nu prea mai pot, pentru ca inclusiv in campurile taranilor din zonele muntoase ale Mexicului e aprope imposibil sa mai gasesti boabe de porumb necontaminate. Si partea cea mai proasta, abia acum urmeaza: genele care se grefeaza pe structura adn-ului porumbului nu sunt stabile decat in porumbul creat de Monsanto. In varianta contaminarii, genele se pot insera in alta locatie, ceea ce produce variatii pentru porumb, plante mutant.

O alta problema e cea economica. In Statele Unite, Monsanto are o "politie a semintelor". De ce? Pentru ca are patent pentru semintele modificate genetic. Asta inseamna ca nu poti sa cumperi decat de la ei samanta. Ce se intampla insa daca cumperi sa zicem, samanta de cartofi de la un fermier care nu stie ca cartofii lui au fost contaminati cu gene de la cartofii Amflora. Well, e simplu, esti acuzat ca ai furat patentul pentru cartofi si esti dat in judecata. Si pierzi. Pentru ca e foarte usor pentru detinatorul patentului sa demonstreze ca intr-adevar, cartofii tai contin secvente de gene patentate de ei. Patentul asta pe sursa de mancare este motivul pentru care Monsanto si altii nu au nici o problema daca se contamineaza campurilor din jur. Deoarece e interesul lor sa ajunga sa fie singurii de la care poti sa iti cumperi semintele. Semintele pastrate de fermieri de la un an la altul nu vor putea sa fie folosite, fie datorita contaminarii, fie datorita patentelor si atunci companiile multinationale vor pune monopol pe mancare.

Ok, gata cu predica, o sa va spun ce am decis sa fac eu in situatia asta. Cum va spuneam, m-am infuriat cand am citit stirea. Si pe masura ce ma gandeam la asta, deveneam din ce in ce mai furioasa. La Dangau, familia mea(matusa, verisori) depinde de cartofi. In zona se cultiva cartofi de cand ma stiu, si acum principala lor sursa de venit va fi pusa in pericol.

Asa ca am decis sa fac ceva. Mai precis am facut rost de adresele birourilor parlamentarilor din judetul Cluj. Le gasiti aici. Voi merge in audienta la fiecare dintre acesti parlamentari in cursul lunii martie. Ii voi ruga sa se coalizeze si sa protejeze agricultorii din judetul Cluj si sa introduca o lege de interzicere a cultivarii acestui tip de cartof.

Deocamdata am programata joi o intalnire cu domnul Koto Josif si vineri o intalnire cu Mircia Giurgiu (parlamentarul meu preferat de cand a introdus legea anti fast-food in scoli). De asemenea astept sa ma sune sefa de cabinet al parlamentarului Horia Uioreanu. Pe restul inca nu am reusit sa ii contactez deoarece nu au raspuns la telefon, dar voi persevera.

Daca sunteti deacord cu demersul meu, va rog sa incercati va contactati si voi parlamentarii. Aveti adresele lor si puteti sa le scrieti un mail, sa le trimiteti o scrisoare, sa mergeti in audienta. Nu ramaneti nepasatori. Faceti ceva!

jiaozi - coltunasi chinezesti

2010-03-08T20:54:00.000+02:00

Jiaozi sunt coltunasi chinezesti cu umplutura sarata, ce se mananca de obicei de anul nou chinezesc ca sa aduca bogatie. Desi anul nou lunar(chinezesc) a cam trecut de vreo 2-3 saptamani, m-am gandit ca bogatia nu ne-ar strica nici noua, asa ca weekendul asta m-am inarmat cu multa rabdare si m-am apucat de lucru.

Reteta de mai jos nu e reteta originala de jiaozi, e sa zic asa implementarea concreta a unui principiu abstract(sau a unui design pattern ca tot la alea ma gandesc in ultima vreme).

Prima chestie pe care am facut-o a fost pun la fiert 2 pulpe de pui si o bucata cam cat palma de costita afumata de porc. Am obtinut cam dupa 1 ora de fiert o supa clara cu gust super bun, potrivit de sarata de la costita, dar si aproape dulce din cauza pulpelor de pui. Combinatia de dulce-sarat e un principiu de baza in bucataria chineza.

Dupa pasul cu supa, a urmat aluatul pentru coltunasi. Am pus la doua cani de faina jumatate de cana de apa. Am framantat 10 minute pe ceas. La final ma cam dureau mainile, da am zis ca fac antrenament la degete ca sa nu mi se anchilozeze incheieturile si sa nu mai pot programa pe la 50 de ani. Aluatul rezultat trebuie sa aiba consistenta cam ca si plastilina aia super buna pe care o vanam cand eram copii pe vremea lui Ceausescu. Plastilina care se gasea super greu in librarii. Adica nu e casant, nu se lipeste de degete si poate fi prelucrat usor. L-am acoperit cu folie si l-am pus la frigider.

Acum vine partea interesanta: toate ingredientele trebuie taiate marunt marunt si amestecate. Eu am folosit legume:

Costita si pulpele cu care am facut supa:

varza murata :

sos de soia si chilli

Dupa ce am maruntit ingredientele cam o eternitate, am obtinut asta:

Serios, reteta asta e consumatoare de timp grupa mare. Daca nu ai vreo 3-4 ore la dispozitie, mai bine amani. Asta nu e slow food, asta e "old people crossing the road" food. Daca ti-e foame tare si stai in Floresti prin zona fermei, probabil e mai avantantajos sa mergi pe jos pana la Polus si sa vii inapoi in acelasi mod, decat sa te apuci sa gatesti jiaozi. Pe de alta parte, cand ai terminat, ai destula mancare sa saturi vreo 6 persoane lesinate de foame. Cred ca ies cam 30-40 de jiaozi din cantitatile pe care le-am folosit eu.

Revenind la reteta, dupa ce te-ai plictisit de moarte cu maruntitul, tortura chinezeasca continua cu intinderea aluatului si formarea jiaozi-ilor.

La final, daca vrei sa servesti coltunasii in supa trebuie sa ii fierbi separat ca pe galuste, in apa clocotind:

sau poti sa ii prajesti, in wok, cu putin ulei:

Pofta buna.

Turism in Romania - episodul Rameti

2010-03-03T13:57:00.000+02:00

Locatie: in judetul Alba, zona Teius, aproximativ 100 de km de Cluj.
The gang: eu si Filip, Cris si Adi, Alia si Dan, Andra.

In prima excursie de "primavara" de anul asta am vizitat cheile Rameti si manastirea cu acelasi nume. Desi primavara e cam mult spus pentru ca ne-a plouat constant, o ploaie mocaneasca mohorata, cu rafale din cand in cand.

Nu a fost cel mai bun moment in care sa vizitam zona, de aceea nici nu ne-am aventurat foarte departe in interiorul cheilor. Am inaintat doar circa 500 de metri, pana cand am vazut prima "poarta", o formatiune unde cei doi pereti de piatra sunt aproape uniti de o piatra orizontala intre ei.

Apoi ne-am intors, tinandu-ne de piroanele metalice batute in stanca, incercand sa nu alunecam pe pietrele ude ascunse sub un strat gros de frunze. Plimbarea in chei nu e chiar usoara, mai ales cand nivelul apei e destul de inalt incat sa te ia de pe picioare daca cumva cazi in rau.

Am ajuns acasa murdara pe genunchi si pe fund, ca un copil mic care se taraste de-a busilea. Insa nu imi pare rau de loc, cam ca si in reclama aia de la Omo cu "Murdarirea este buna", adica e ok sa te murdaresti cata vreme traiesti din plin in timpul ala.

Tata mi-a zis ca zona se cheama "Tara de piatra" si adevarul e ca dupa ce faci o plimbare prin chei poti sa intelegi de ce. Parca ai intra intr-o alta lume. O lume dominata de mugetul apei care se zdrobeste de stanci, de elemente in stare nativa. Piatra si apa intr-o lupta continua, in care nu este loc pentru oameni.

O lume pustie. O lume salbatica. O lume care, in prag de primavara, are tipete stridente de culoare: un verde-smarald neverosimil al apei, un sangeriu al frunzelor moarte, un verde crud al muschilor, inconjurate de culori sobre si triste. Cam ca in poeziile lui Bacovia :).

Random reasons for me to love my husband

2010-02-23T07:00:00.000+02:00

In primul rand tin sa mentionez ca acest post nu are nimic de a face cu Valentine's Day sau cu Dragobete sau cu orice alt fel de pseudo-sarbatoare a iubirii. Sincer nici nu-mi bat capul sa ma enervez pe abundenta de inimioare chinezesti de plus sau tot felul de promotii in perioada asta de an. Cea mai sanatoasa atitudine este un ignore total pentru genul asta de sarbatori, in care dragostea vine o data pe an, ca Mos Craciun. Mie imi trebuie o dragoste all inclusive, 24/7, in toate saptamanile din an.

Acest post are legatura insa cu faptul ca in 23 februarie eu si Filip implinim 6 ani. Nu sase ani de casatorie, din aia implinim in aceasi data doar 1,5.

Asa ca m-am gandit sa fac o lista cu principalele motive pentru care Filip e my one and only. Here it goes:

- pentru ca fura toata plapuma si se invarte in ea ca intr-un cocon, pana cand arata ca o omida gigant.

- pentru ca e destept.

- pentru ca inventeaza povesti pe care mi le spune seara ca sa ma adoarma, povesti pe care eu nu le aud niciodata pana la sfarsit, ca adorm in secunda 3 dupa ce incepe sa vorbeasca.

- pentru ca e inalt si frumos.

- pentru ca zambeste din tot sufletul.

- pentru ca daca i-as spune : esti imperfect el raspunde "aha, deci recunosti, i'm perfect".

- pentru ca nu ii e niciodata lene sa vina dupa mine noaptea in statia de autobuz.(Mi-e frica de caini).

- pentru ca ma poate face sa rad pana imi dau lacrimile cand scoate cate una "din putul gandirii"

- pentru ca nu ii e frica de nimic.

- pentru ca ma striga doar cu "zana" si "frumoaso".

- pentru ca se opreste cateodata din clapacit la calculator, vine la mine si ma strange in brate si imi spune "Nici nu stii tu cat de mult te iubesc eu."

- pentru ca merita.

Turism in Romania - partea unu

2010-02-14T11:40:00.000+02:00

Anul asta probabil ne vom face concediul in strainatate in Spania sau Tunisia. E primul an in care nu mergem in Romania in concediul de vara si asta din cauza ca vrem sa mergem la mare. Si in Romania nu poti sa mergi la mare pentru ca e mult prea murdar.

In schimb poti sa mergi intr-o gramada de alte locuri. Poti sa mergi in Delta.

Daca stai in Sulina sau Sfantul Georghe ai avantajul ca poti sa mergi si la plaja la malul marii si in excursii in delta, sa vezi pelicani, egrete, nuferi, etc.

Si plaja din Sulina nu se compara cu cea din Mamaia. E mai curata, mai putin aglomerata si nu iti canta in cap Guta toata ziua.

Noi suntem interesati mai mult de munte decat de mare asa ca am facut plimbari mai peste tot in Romania.

La Tusnad e superb in timpul iernii, au zapada din belsug si un patinoar destul de mare.
Daca mergeti pe acolo, sa nu ratati o excursie la lacul Sfanta Ana, sau cum e numit acolo, lacul Sfantul Ana :P. Merita pentru ca de sus de la cabana puteti inchiria saniute si puteti cobora pana la lac vreo 2 kilometri pe saniuta. La urcare se face un trenulet de sanii si sunteti remorcati de catre o Lada pana sus. E bestial.

Un alt loc unde merita sa mergeti sunt muntii Apuseni. Arieseni e o locatie buna unde sa va cazati pentru ca puteti ajunge usor la doua puncte turistice importante: ghetarul de la Scarisoara
si Pestera Ursilor. Daca ajungeti la Pestera Ursilor sa va opriti si la muzeul taranesc din primul sat de langa pestera. Muzeul nu pare mare de afara, dar inauntru are de la o veche sala de clasa pana la opaite si lampase folosite de mineri in subtern si masini de cusut.

Nu va limitati insa doar la pesterile cunoscute din manualele de geografie, in zona sunt multe altele pe care puteti sa le vizitati. De exemplu pestera Meziad la care nu am ajuns inca sau groapa Ruginoasa sau Poarta lui Ionele. Fiecare sunt spectaculoase, fiecare au cate ceva special. De exemplu imaginile de mai jos sunt de la Poarta lui Ionele.

Incalzirea globala

2010-02-03T06:16:00.000+02:00

De fapt ar trebui mai degraba sa ii spunem "schimbarea climatica". Schimbarea climei in anumite parti ale globului indeajuns de repede incat nici oamenii nici animalele sau plantele sa nu se poata adapta.

Sunt extrem de multi oameni care spun "Eu nu cred in incalzirea globala". Aici sunt doua curente de gandire de fapt. Sunt unii oameni care spun "eu nu cred ca se incalzeste/ se schimba clima". Nu prea pot sa ii inteleg pe oamenii acestia. Cum poti sa spui "Eu nu cred ca se schimba" cand sunt atatea fapte care demonstreaza acest lucru. Se poate dovedi usor cu imagini faptul ca ghetarii din Europa si din alte zone ale lumii se retrag vazand cu ochii. E la fel de clar ca multe arhipelaguri din Pacific sunt in pericol de disparitie datorita inaintarii marii.

Alti oamenii(majoritatea) spun "E clar ca planeta se incalzeste, dar nu cred ca se intampla din cauza oamenilor, e un fenomen natural". Hmm.. se poate sa aiba dreptate. Eu nu sunt un "cercetator american" si nu pot sa demonstrez contrariul. Nu am cunostintele necesare ca sa pot afirma cu siguranta ca emisiile de CO2 rezultate din activitatea umana au un impact asupra climei.

Problema cea mai mare e insa ca din toata discutia despre incalzirea globala, reducerea poluarii a ajuns sa cada in derizoriu. Credeti sau nu credeti ca omul incalzeste planeta, e irelevant, pentru ca sunt sigura ca nimeni nu isi doreste sa traiasca intr-un mediu poluat. Nu cred ca exista oameni carora sa le placa sa traiasca langa un munte de gunoaie sau sa isi creasca copii in aroma deosebita a gazelor de esapament.

Nu e numai vorba ca efectele poluarii sunt inestetice, si cred ca oricine a vazut un munte ras de padure isi da seama despre ce vorbesc. E si vorba ca omul nu poate trai daca mediul inconjurator e contaminat. Incercati sa faceti o plimbare pe la Copsa Mica ca sa vedeti ce inseamna poluare. Sa vedeti casele negre de fum care dupa cel putin 10 ani de la inchiderea combinatului nu au fost inca spalate de ploaie. Si inchipuiti-va aceasi negreala inchisa in plamanii copiilor care au avut nenorocul sa isi traiasca copilaria printre furnale. Copii care vor trai probabil mai putin cu vreo 10-20 de ani din cauza asta. Si nu numai ca vor trai mai putin, dar vor avea o viata chinuita, cu afectiuni respiratorii, anemie, intarzieri in dezvoltare. Daca vreti sa cititi mai pe larg despre "efectul Copsa Mica", o puteti face aici.

Desi sunt multi oameni de ştiinţă care se opun unei idei de "incalzire globala", nu exista inca cercetatori care sa demonstreze ca sa iti cresti copii intr-un mediu poluat este benefic. Reducerea poluarii sub orice forma, fie prin standarde stricte de emisii de carbon la masini, fie prin incurajarea reciclarii plasticului si a hartiei reprezinta un pas inainte. Asa ca puteti linistiti sa ziceti ca nu credeti in incalzirea globala. Cata vreme intelegeti ca e rau sa folositi 10 pungi de plastic intr-o zi, ca e bine sa reciclati hartia si e mult mai bine pentru voi insiva sa va folositi picioarele in loc de masina, totul e in regula.

Uitati de sintagma "e mai bine pentru natura". E mai bine pentru voi. Un mediu curat inseamna ca voi veti avea de castigat. Fie ani in plus de incasat pensia :P fie o imbunatatire a calitatii vietii. Si ca sa citez un mare clasic: "The power is yours."

La sanius

2010-01-26T08:18:00.000+02:00

Am fost duminica la sanius in Floresti pe dealul din fata blocului. Alt motiv pentru care imi place la noi la sat, e aproape de natura :).

Cris si Adi au venit cu saniuta "old school":

Double si Alia au venit fara saniute, dar cu ditai tunul de aparat de fotografiat. Ca de obicei. Cred ca si in vis deja vad numai prin obiectiv.

Eu am incercat sa fac un ingeras in zapada. Am reusit din a doua incercare, la prima m-a placat Filip si a iesit ingerasul cu doua membre in plus.

Asa-i ca e frumos la Floresti?

Sunt prea tanara ca sa spun "Copii din ziua de astazi"

2010-01-22T06:39:00.000+02:00

... dar nu ma pot abtine.

Una dintre chestiile misto la statul in Floresti e ca merg cu autobuzul la job. Da, stiu, o sa ziceti ce e asa de misto in asta, ca oricum pierzi super mult timp in statie si ca ar fi mult mai buna o masina.

Treaba e ca a mersul cu autobuzul e cumva o chestie asa.. de comunitate. Nu poti sa mergi cu busul de doua ori pe zi cate 30-40 de minute pe tura fara sa incepi sa iti cunosti tovarasii de drum, fara sa incepi incetul cu incetul sa intri in viata lor.

Nu poti sa nu tragi cu urechea la vaitaturile unei tanti care se plange de copii sau sa nu admiri bebelusii grasi care adorm dimineata cand sunt dusi la gradinita. Si incepi sa ii denumesti in gand pe fiecare dintre ei. De exemplu pe "The fat baby"(bebele gras) l-am salvat intr-o dimineata de la o cazatura sanatoasa, cand mama lui care il tinea in brate s-a impiedicat pe scara de la autobuz si era sa il striveasca de asfalt.

Sau mai e "The gay guy" de care ne ferim ca de ciuma dupa ce am stat de vreo doua ori langa el in autobuz si a trancanit una intr-una pe tot parcursul drumului. Sau "Richard al treilea" botezat asa pentru ca zice Filip ca seamana cu un actor.

Ajungem acuma si la subiectul postului de azi: "The cool kids at the end of the bus".
Astia sunt niste copii de liceu care merg in fiecare dimineata cu busul in Manastur. Sunt majoritatea baieti dar printre ei sunt si cateva fete. Asculta muzica rap la mobile. Sunt "cool". Sunt "trendy". Si sunt asa draguti cum incearca ei sa para mari si tari, cand de fapt stii ca daca se incrunta mamicile lor o data, instant fac in pantaloni.

Adica au fost draguti pana azi dimineata. Cand am stat in fata lor pe scaun si i-am auzit povestind.
"Ma tu cu ce bus vii azi inapoi?"
"Cu ala de 1."
"Da de ce ma? Ce-ai patit de stai pana la ora aia? Hai mai cu ala de 11."(nota redactorului: adica sa chiuleasca)
"Nu pot ma, ca am chimie ultima ora si am un 1 sau un 2 si tre sa trec si eu."
"Iti trebuie un 9 ca sa treci ma."
"Nu ma, doi de 7."(nota redactorului: nici macar ambitie nu are.)
"Ma da tu ai ghiozdanul cu tine. Ce-ai patit de ti-ai adus cartile cu tine?"
"Nu ma. Am sandwichuri."

Deci vorba lui Filip. Bine ca am facut Politehnica, ca mai avem o sansa. Muncim cat de mult putem acuma cat suntem tineri si incercam sa facem un robot inteligent, care sa poata sa suplineasca un medic sau un inginer. Ca dupa ce imbatranim noi, la generatia actuala, inteligenta nu o sa fie usor de gasit.

pentru fete

2010-01-08T08:48:00.000+02:00

In caz ca va lasa barbatul singure acasa si se duce sa joace fotbal(ca pe mine), sau in caz ca ati avut o zi groaznica la job(ca mine) sau pur si simplu aveti nevoie de o doza buna de estrogen in viata voastra(din nou, ca mine) va recomand cu caldura sa vizionati "Pride and Prejudice" varianta din 1995 facuta de BBC cu Colin Firth si Jennifer Ehle.

Aveti aici un preview ca sa puteti intelege la ce ma refer:

Din punctul meu de vedere e de departe cea mai buna ecranizare a romanului si am vazut 4 pana acum (inclusiv una care se chema "Bride and Prejudice" cu Aishwarya Rai si era facuta la Bollywood in stil indian).

In general imi plac super mult ecranizarile BBC pentru ca pastreaza aproape intacte sursele originale si au actori de exceptie. Si mi se par mult mai veridice decat ecranizarile holywoodiene, probabil pentru ca in afara de actorii principali, nici unul dintre ceilalti nu sunt oameni frumosi. Daca vezi un film american iti dai seama ca toti actorii, inclusiv cel mai neinsemnat sunt aproape perfecti din punct de vedere fizic. Sau grotesti de diformi in caz ca o cere rolul. Nu exista cale de mijloc. Nu exista oameni normali, cu riduri pe frunte, cu un pic de burta de la bere. De la o vreme e obositor sa vezi numai oameni perfecti.

La BBC in schimb ai oameni care sunt destul de departe de ideea standard de perfectiune. Cum e Dawn French in "The Vicar of Dibley". O tanti care are minim 120 de kilograme dar cu toate astea nu poti sa nu o indragesti imediat. Sau Rowan Atkinson care inainte de a fi Mr Bean, a jucat in comedii ca The Black Adder. Sau Hugh Laurie si Stephen Fry in Jeeves and Wooster.

Genul asta de actori pot sa joace la fel de bine si intr-o comedie si intr-o tragedie, cu la fel de multa usurinta si intr-un film mic sau un blockbuster. Talentul lor nu depinde de injectii cu Botox si dinti perfect albi si sunt sigura ca si la 80 de ani isi vor gasi un rol pe care sa il joace, chiar daca "frumusetea" a trecut. Daca ii compari cu faimosii actori americani, ca Tom Cruise de exemplu sau Megan Fox iti dai seama ca e ca si cum ai compara o fufa de la noi ce se crede cantareata gen Blondy cu un artist adevarat ca Alanis Morisette de exemplu. Diferenta e imensa.

Cred ca am deviat un pic de la subiect care era un film romantic, de vazut cu prietenele care o sa stie sa il aprecieze. Se recomanda un pahar de vin rosu langa.
Daca vreti sa vedeti tot filmul, e uploadat pe YouTube, aici e linkul de la Episodul 1, partea a 2 din 6 (prima parte din pacate eu nu pot sa o incarc).

New Year resolutions

2010-01-05T07:31:00.000+02:00

Acuma ca a trecut anul am avut si eu timp sa meditez la planuri pentru 2010.

Unul dintre planurile cele mai ambitioase de anul acesta e sa incerc sa scap de kilogramele in plus si sa am mai multa grija de sanatate. Prima masura anul asta e sa merg la lectii de dans impreuna cu Filip. Avem un intelegere beton: mergem 4 luni timp de 2 ore pe saptamana la dans de societate si 10 ani de acum inainte o sa fie liber. Bine, tot mai trebuie sa danseze cu mine la nunti, dar macar lectii nu mai trebuie sa ia o buna bucata de timp.

Un alt plan e sa vizitez Berlin/Dublin/Zurich, in functie de care dintre prietenii plecati in strainate (Ileana/ Suzi si Victor /Diana) au timp liber in perioada mai-iunie. Macar un lucru bun a iesit din toata migratia asta romaneasca, oriunde te duci in Europa, oricat de mic orasul, intotdeauna vei gasi un roman pe acolo.

Ca o paranteza, acum cativa ani am plecat pentru o saptamana intr-un orasel micut din Germania, in Erlagen, si nu stiu daca va vine sa credeti dar a trebuit sa duc mancare la pachet pentru cineva care studia acolo si era din Bistrita. Mamicile din Romania ar putea sa conduca universul daca ar iesi din bucatarie destul de mult timp.

A treia promisiune pe anul acesta e sa incep in sfarsit sa muncesc la cartea pe care planuiesc sa o scriu de multa vreme. Da, stiu ca un autor incepator nu ar trebui sa se laude singur, dar e o speranta veche, de cativa ani. Acum imi trebuie doar timp/chef ca idei am destule. De exemplu azi m-a pocnit inspiratia ascultand melodia asta:

Personajul principal al cantecului e chiar celebru si a fost inventat de David Bowie: Major_Tom. I love the 80's.

Voi ce v-ati propus pentru 2010?

Craciun fericit

2009-12-24T23:02:00.000+02:00

si un an nou in care sa vi se implineasca toate dorintele!

despre revolutie

2009-12-22T18:35:00.000+02:00

De vreo 2 luni incoace ma tot gandesc la revolutia din 1989. Mai precis ma gandesc la ea de cand am vazut cum germanii au sarbatorit caderea zidului Berlinului in 9 noiembrie. Sau de fapt cred ca ma gandesc la ea de cand a murit Michael Jackson.
Ok.. probabil cele doua evenimente nu au foarte multe in comun veti spune. Probabil ca nu au, dar pentru mine a fost foarte ciudat/trist/amar sa vad un flash mob cum a fost cel din Cluj in memoriam Michael Jackson. Concret, niste fani infocati ai artistului au organizat un eveniment de strada, in care s-a dansat pe piesele lui Michael. Au fost multi participanti dar si o gramada de spectatori care s-au dus in fata Casei de Cultura a Studentilor (CCS) ca sa onoreze moartea unui om care prin talentul lui a schimbat pentru totdeauna muzica pop.
Nu neg ca Michael a avut un impact in viata multora dintre noi, cred ca nimeni nu a uitat masele de oameni de la primul lui concert din Bucuresti. Dar partea trista e ca nimeni nu organizeaza un flash mob pentru oamenii care au murit in urma cu 20 de ani. Michael a fost un artist renumit, care a adus frumusete in viata fiecaruia dintre noi prin muzica sa. Dar oamenii aceia au facut un sacrificiu enorm pentru ca viata fiecaruia dintre noi sa fie mai buna. Pentru ei nu se face flash mob, dar macar ar trebui ca fiecare dintre noi sa mergem la coltul primariei de pe strada Motilor, acolo unde sunt afisate portrete cu toti cei care au murit impuscati in Cluj si sa aprindem o lumanare. Le datoram atat de mult.
Poate ca nu toti dintre cei morti la revolutie au fost eroi. Poate unii dintre ei au fost atinsi accidental de gloante cand se intorceau de la serviciu sau de la scoala. Poate altii au fost ucisi in timp ce fugeau din calea soldatilor si incercau sa se ascunda.
Dar puteti fi siguri ca printre ei au fost oameni care au stat in fata pustilor si i-au privit in ochi pe cei cu mana pe tragaci si si-au spus "Nu conteaza daca mor, macar ceilalti vor fi liberi". Eu mai stiu doar un singur om care a spus "Eu mor ca sa va salvez pe voi". Iisus Hristos.

Romania in care traiesc eu

2009-12-15T20:17:00.000+02:00

Azi mi-am dat seama ca eu traiesc intr-o alta Romanie. O alta tara decat cea descrisa la mai toate televiziunile si ziarele de scandal. Daca te uiti la televizor la stiri sau verifici site-uri ca libertatea.ro nu poti decat sa vezi Romania ca un loc cu cerul mereu gri, un loc unde violenta e la colt de strada sau traieste in vecini, un loc unde valorile morale s-au retras in fata asaltului piticilor porno si a pseudo vedetelor de tip Nichita.

Eu traiesc altundeva, in alta tara se pare. La mine in tara oamenii se ajuta unii pe altii. Azi treceam pe langa o doamna care a alunecat si a cazut pe trotuar. Cat ai clipi s-au intins vreo 3 maini sa o ajute sa se ridice de jos.

La mine in Romania oamenii nu dau cu securea in cap la soacra si nici nu isi baga nevasta in spital. E drept ca nu totdeauna ne intelegem super bine in familie dar mai ales acum in prag de sarbatori abia astept sa merg acasa la Bistrita(daca Filip nu o sa lucreze de Craciun). O sa impodobesc bradul, o sa o ajut pe mama la prajituri si o sa il vad pe tata cum "se da pe Google Earth". E cam singurul program pe care il stie folosi, dar ii place la nebunie sa-mi arate unde sunt terenurile ce le are mostenite la Dangau.

La mine in tara oamenii sunt darnici, chiar daca nu au foarte multe. De vreo o saptamana la noi in firma se strang cadouri pentru copii nevoiasi. Anul trecut s-au strans vreo 500 de cadouri, anul asta nu ma asteptam sa se stranga nici pe jumatate pentru ca noh.. an de criza.. bani mai rar, etc. Ca sa va faceti o idee de numarul de oameni care au donat cadouri aruncati o privire la shoebox.ro . S-au strans cel putin o mie de cadouri. Oamenii au venit constant in ultimele doua zile si au lasat cadouri frumos impachetate, mingi de fotbal ba chiar cineva a venit si a donat azi o placa de snowboard. S-au trimis chiar cadouri din Bucuresti prin curier(noi suntem in Cluj). Iti salta inima de bucurie cand te uiti in biroul respectiv si iti dai seama cat de generosi si cat de omenosi sunt oamenii din Romania mea.

De aia pot sa spun ca eu traiesc intr-o alta Romanie. Si sunt fericita aici.

Asediul Vienei - part deux

2009-12-14T21:49:00.000+02:00

Ce mi-a placut in Viena:
1. Schonbrunn:
Sala de bal e incredibila. Merita sa mergi pana in Austria ca sa dansezi un vals in sala in care altadata dansau printi si printese si canta Mozzart. Merita sa citesti si arborele genealogic a casei de Habsburg in holul de jos de la intrare. Tanti Maria Tereza are toata admiratia din partea mea, dupa 16 copii nici eu nu m-as mai misca din pat. Si i-as folosi pe post de sclavi.
Merita sa vizitezi castelul vara, atunci cand gradinile sunt inflorite si merita sa petreci o zi intreaga pe domeniul castelului unde poti sa vizitezi si o gradina zoologica si o sera de trandafiri. Domeniul e imens si e folosit de multi vienezi ca loc de alergat. Peste tot erau oameni care fugeau de mama focului sau aveau cate doua bete in maini cu care faceau power walking, cred. Filip a venit cu explicatia alternativa ca oamenii respectivi s-au nascut cu betele atasate de maini de la inceput, ca sa poata sa schieze mai bine.

2. Acvariul din Viena (http://www.haus-des-meeres.at/)
Daca cautati pe google Viena Aquarium va va trimite undeva in partea turceasca a Vienei si o data ajunsi acolo veti gasi un mic pet-shop care vinde pesti. Stim pentru ca am mers sa il vedem, convinsi ca vom ajunge de fapt la "Acvariul" din Viena adica Haus des Meeres. Adica Casa Marilor. La care se ajunge de pe MariaHilfeStrasse, din cealalata parte de oras. Oricum a meritat din plin sa facem drumul pana la Haus des Meeres. E un loc in care nu poti decat sa te simti relaxat si sa iti doresti sa te fi nascut undeva in Caraibe, sau macar sa locuiesti in Galapagos. In lipsa de permis de rezident in locuri exotice, poti sa te uiti cu jind la pestii ce inoata linistiti si la testoasa de 100 de kilograme care paste alge de pe fundul bazinului. Stresul zilnic se topeste instant.

3. The Ring:
Zona cea mai vizitata din Viena era in perioada in care am fost noi, plina de turisti. Si cand spun plina inseamna ca erau cam la fel de multi oameni pe metru patrat cam cati sunt la noi la un miting pentru cresterea pensiilor. Chapeau pentru vienezi, care stiu cum sa scoata bani din piatra seaca si mai ales din buzunarele turistilor care in perioada asta se inghesuie sa plateasca 3.5 euro pe o cana de punch si 0.5 euro pe vizita la toaleta ce urmeaza invariabil dupa. In zona The Ring puteti vizita catedrala Sf Stefan, Opera, Teatrul, Parlamentul, Museums Quartier, StadPark sau Primaria, care in decembrie are in fata targul de Craciun. Intreaga zona e ca un muzeu de arhitectura in aer liber si un studiu de caz in ceea ce inseamna turism adevarat. Nu turism cu imnuri new age compuse de Moga. Romania - the land of choice, bleah. Targul de Craciun de la Vienna aduce probabil mai multi bani la bugetul Austriei decat toate hotelurile din Mamaia in intreg sezonul de vara.

Daca inca mai aveti timp liber, puteti sa vizitati Prater-ul si sa vedeti miniaturile din muzeul rotii mari si sa faceti o tura cu roata ca sa vedeti Viena de sus (asta daca nu aveti rau de inaltime cum are Filip :P). Si apoi puteti sa mergeti la shopping in SCS (Shopping City Sud). La C&A sunt trecute preturile si in euro si in roni, pentru ca sunt extrem de multi romani care fac cumparaturile acolo. Now that's business sense.

Asediul Vienei - part 1

2009-12-08T08:31:00.001+02:00

In weekendul prelungit cu 1 decembrie am facut o plimbare pana la Viena impreuna cu prietenii nostri(nasii nostri de nunta) Dan(Double) si Alexandra(Alia). Excursia face parte din programul "O capitala europeana pe an" pe care l-am inaugurat anul trecut cu Filip cand am vizitat Budapesta.

O sa incep cu concluzia, ca sa nu va plictisesc. Budapesta > Viena. Realy. Mi-a placut mult mai mult Budapesta decat Viena. Poate si din cauza perioadei, Budapesta am vizitat-o in primavara iar Viena iarna. Poate din cauza ca Viena e foarte scumpa pentru salariile din Romania :P. E scumpa pentru ca intrarile la muzee sunt scumpe, mancarea e destul de scumpa si o vizita la toaleta e 50 de centi. Imagine that, 2 lei pentru un piss pauza. Daca mergeti la Viena, make sure ca va antrenati bine vezica urinara inainte, daca nu vreti sa platiti 10 lei pe zi pentru toaleta.

That being said, a fost o experienta foarte placuta si pe alocuri ciudata. Ciudat a fost hotelul. Imagine ca ai o matusa foarte batrana si un pic nebuna. Acuma imagine cum arata casa respectivei matusi. E plina de mobila din diferite epoci, cateva bucati de calitate foarte buna, cu patina timpului pe ele, adevarate bijuterii de arta. Alte bucati sunt doar chicioase si vechi.

Cam asa era hotel Urania. Fiecare camera era decorata diferit si fiecare camera avea ceva cam ciudat. Aveti aici camera in care am stat eu si Filip, camera numarul 25 http://www.hotel-urania.at/foto_gross.php?foto=zimmer19 . Observati nu-i asa o prevalenta a covoarelor din bucatele pe care bunicile noastre le aveau in "camera din fata" back in the day. Covoare care aici sunt folosite pentru a impacheta patul si dulapul. Si ce merita remarcat e candelabrul care e chiar deasupra patului (Filip era chiar stresat). Si sirena de la cap. Care era urata. Nu semana de loc cu Ariel.

In prima faza cand am intrat in camera lui Double si Alia am zis, man.. they are lucky. Apoi ne-am uitat mai atent si am zis hmmm... Treaba e in felul urmator: camera e superba. E imensa, are un pat 2*2, o canapea si doua fotolii de piele + un chaise long stil baroc. And then there is the ceiling: http://www.hotel-urania.at/foto_gross.php?foto=zimmer13. Partea cea mai proasta la tavan nu e ca ai nudurile alea prost realizate in care nu-ti dai seama daca sexul is straight or gay.
Problema e ca in fiecare colt al camerei ai cate un om care se uita in jos la tine. Si dintre cele 4 potrete, unul nu are ochi. Are doar niste hauri negre fara capat. Daca aveti o imaginatie prea bogata si o inima slaba, atunci incercati sa evitati camera. It won't do much for your health.

Alte mentiuni pentru hotel: Avea niste scari al dracului de greu de urcat. Avea un tablou cu un copilas in nud care facea pisu. Avea un proprietar cu o cruce si un lant de aur la gat care l-ar face de rusine si pe regele Cioaba. Proprietarul nu era roman. La parter se auzeau tot timpul ciripituri de papagali. N-am vazut nici o urma de papagali during the stay. In schimb am vazut 2 javre rezidente, cred ca erau chiuaua dar aveau cel putin 100 de ani cainesti, ca nici nu mai vedeau bine. Erau imbracate cu pluoverase tricotate. They begged during breakfast. I usualy like dogs. I wanted to kick them. Si last but not least: un basorelief cu un nud de femeie. Era rezemat de fereastra si cum coborai scarile era exact la locul bun in caz ca te impiedici sa nimeresti cu fata in partea toracica. Era de ghips si anatomicaly correct.

Partea a doua, maine.

P.S. "Asediul Vienei" este un roman lansat in 2007 de catre scriitorul clujean Horia Ursu(mi-a fost profesor de franceza la masterul de la FSEGA). Cartea a primit premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania in 2007. Inca nu l-am citit dar e pe wish list pentru 2010.

De ce votez cu Traian Basescu

2009-11-27T12:23:00.000+02:00

Azi am ramas stupefiata cand am vazut pe toate site-urile de stiri clipul cu Basescu lovind un copil.
Nu pot sa inteleg 2 chestii:
1. Ce spera sa obtina cei care au scos caseta de la pastrare dupa 5(cinci) ani.
In paranteza fie spus, ce minunat s-au potrivit lucrurile, ca fix in campania pentru al doilea tur si-au adus oamenii minte de acest gest incalificabil, incredibil, horror a lui Traian Basescu.
Nu inteleg de ce persoanele care au lansat aceasta caseta isi inchipuie ca electoratul il va parasi in turma pe Traian Basescu si se va indrepta spre Mircea Geoana. I'm confused. Electoratul majoritar a lui Traian Basescu stie ca presedintele "e om dintr-o bucata", care nu se impiedica in chestii micute cum ar fi sa confiste un telefon, sa injure o femeie sau alte chestii din acestea diafane. Electoratul lui Traian Basescu e format din "barbati" ca si el, oameni pentru care o palma data unui copil nu inseamna o greseala impardonabila.
Probabil se gandeau ca o sa atraga oamenii lui Crin Antonescu, oameni care au votat pnl in primul tur si acum se vor imparti intre Geoana si Basescu. Probabil se gandeau ca oamenii finuti vor fi complet dezgustati de presedinte si vor vota psd. Ei bine, cred ca tipul asta de oameni vor fi mai speriati de faptul ca sunt manipulati printr-o caseta trucata decat de gestul presedintelui. Vor exista destui dintre ei care vor zice: v-ati coalizat toti pe Basescu, noh lasa ca il votez eu ca sa scap de voi. Desigur vor fi multi care il vor condamna pe presedinte. Dar problema e ca nu il vor vota pe Geoana. Vor sta acasa.

2. Al doilea lucru pe care nu il inteleg e reactia lui Basescu. Pare speriat. Sincer ma asteptam la mult mai multa incredere in sine din partea presedintelui. What happened man? Nu spun ca ar fi vinovat sau ceva de genul asta. Doar ca m-am obisnuit cu un presedinte care poate sa incaseze tot ce i se arunca in fata. De aia nu inteleg. Cand spune "Voi da o declaratie oficiala" inseamna ca fuge in spatele scenei sa se consulte cu cineva inainte sa ia decizia. De cand face Basescu asa ceva? De cand are nevoie Zeus de consilieri? Weird.

Si in final, de ce votez cu Basescu. Simplu pentru ca Basescu e real iar Geoana e o marioneta. Stiu ce sa ma astept de la Basescu. In afara de injuraturi si chestii de genul asta pot sa fiu sigura cum va reactiona Basescu in decizii care tin de securitatea tarii. Stiu ce va face Basescu sub presiune. Stiu care este linia de politica externa a lui Basescu(ne-am aliat cu americanii si cu Nato si nu dam inapoi). In schimb ce stiu despre Geoana. Nimica. Geoana este un pretty boy care este impins in fata de niste oameni care stau in umbra si doar umbla la butoane. Cine l-a atacat pe Basescu aseara? Geoana? nu Geoana sta frumos pe un podium plin de lumina si isi tine mainile curate, in timp ce in spatele scenei altii il prind pe Basescu si ii dau la rinichi. De aia votez cu Basescu. Pentru ca oamenii aia din spatele scenei, cei despre care nu stiu nimica si care sincer ma inspaimanta cu puterea lor (media, economica, politica), oamenii aceia sunt cei care vor conduce Romania. Nu Geoana ci oamenii din umbra. Si de la ei nu am auzit ce fel de platforma politica au. Si nici nu stiu daca in timpul liber bat sau nu copii.

la vot

2009-11-22T16:43:00.000+02:00

Azi am fost la vot in Floresti.
Cred ca e prima data cand a trebuit sa stau la coada ca sa votez. Nu stiu daca a fost din cauza ca sunt prea putine sectii de votare in Floresti sau din cauza ca foarte multa lume a fost la vot. Sigur, eu sper ca e a doua varianta. Daca ar fi o prezenta la vot masiva, atunci poate am mai avea o sansa sa avem si noi niste politicieni care sa ne serveasca interesele.