enjoy!!!
luni, 13 septembrie 2010
Branduri de Cluj
Azi am revenit in Cluj dupa o saptamana de relax in Turcia. Poze, descrieri si pareri alta data, deocamdata inca ma mai "bucur" de ultimele zile de concediu rezolvand probleme administrative, din alea pe care le toooot amani pana la o ipotetica zi libera.
Asa ca azi mi-am dus haine la reparat, am cumparat smirghel si unealta de scos cotoare de mar (don't ask). Si cu ocazia asta am vizitat cateva dintre locurile iconice pentru Cluj. Adevaratele branduri de Cluj nu sunt Banca Transilvania sau alte chestii din astea noi, cu maxim 10-20 de ani la activ, niste vinituri in grai popular. Adevaratele branduri se construiesc in timp si raman in memoria colectiva chiar si dupa ce nu mai exista fizic.
Daca zici magazinul Fierul, majoritatea clujenilor o sa stie instant despre ce vorbesti. Chiar si pentru mine e un reper si eu nu am crescut aici. Magazinul s-a restrans un pic acuma cu criza, dar e plin pana la refuz de cuie, borcane si evident smirghel (trei tipuri, de la fin la grosier). Si e si ieftin. Chestiuta aia de scos cotoare la mar a fost 4 roni la Fierul, la Cora am vazut dupa aia ceva similar la calitate ceva mai proasta si la pret triplu. Smirghelul e 1,7 roni la jumate de metru in caz ca sunteti mari fani si nu stiti de unde sa va satisfaceti pornirile fetishiste.
Un alt loc pe care il frecventez destul de des e straduta care duce dinspre Memorandumului spre casa lui Matei Corvin. Toata lumea stie de strada asta, dar cred ca nimeni nu stie cum ii zice in buletin. Oricum toata lumea ii spune "strada aia... casa [lui] matei...". Acolo sunt de obicei targuri taranesti dar, in acelasi timp, e locul cel mai bun de reparat haine (blugi care trebuie scurtati, fermoare care trebuie inlocuite, etc) din zona centrala. Exterior de croitorie comunista, orar la fel de comunist de la 8 la 4, tantici ramase din epoca de aur dar servicii cu fata umana("Azi e luni? Veniti miercuri tot pe la ora asta.. sau daca nu va grabiti veniti joi ca acuma am venit si noi din vacanta.."). si preturi rezon pentru un magazin de zona centrala. Mie una imi place sa traiesc intr-un oras mare care are inca locuri in care sa te simti ca intr-un mic orasel de provincie, in care toata lumea se stie cu toata lumea si oamenii chiar vorbesc in loc sa iti comunice un orar.
Strict legat de locatia asta cu reparat de haine e un loc pe Eroilor in partea dinspre Teatrul National care vinde stofe si tesaturi. Eu imi iau de acolo fermoarele. Nu stiu daca magazinul a fost acolo de pe vremea raposatului si a fost apoi cumparat de vreun capitalist incepator, oricum la ora 2 cand am fost eu azi era plin de tantici care se uitau la stofa, cumparau panza sau intorceau pe toate partile o bucata de material pe care vazatoarea o prezenta ca fiind "perfecta pentru un costum pentru dumneavoastra". Nu stiu daca fac bani dar sunt de muuulti ani acolo deci presupun ca nu le merge rau. Sper sa nu ii inchida criza, ca sincer nu stiu de unde dumnezeu mai cumpar eu fermoare.
Am ajuns sa apreciez fix chestiile pe care societatea ca ansamblu le considera fara valoare. Si asta nu dintr-o nostalgie prost inteleasa sau din snobism ci pur si simplu din motive practice. Pe vremea comunistilor nu aveai de ales, trebuia sa iti repari hainele pentru ca unele noi nu gaseai. Dupa revolutie oamenii au intrat intr-o era a excesului in care sa ai mereu haine noi e o chestie de prestigiu. E important sa arati ca ai, de aia trebuie sa faci risipa. Hainele nu sunt un lucru de valoare, sunt niste chestii pe care le cumperi, le porti de cateva ori si apoi le arunci. Alta la rand ca suntem toti fashion victime si e plin polusul de reduceri.
Eu sincer visez sa gasesc o pereche de cizme de piele care sa ma tina o viata. As da multi bani pentru asa ceva si probabil le-as repara pana cand prin gaurile din talpa s-ar vedea luna. Let me know daca le vedeti pe undeva.
Asa ca azi mi-am dus haine la reparat, am cumparat smirghel si unealta de scos cotoare de mar (don't ask). Si cu ocazia asta am vizitat cateva dintre locurile iconice pentru Cluj. Adevaratele branduri de Cluj nu sunt Banca Transilvania sau alte chestii din astea noi, cu maxim 10-20 de ani la activ, niste vinituri in grai popular. Adevaratele branduri se construiesc in timp si raman in memoria colectiva chiar si dupa ce nu mai exista fizic.
Daca zici magazinul Fierul, majoritatea clujenilor o sa stie instant despre ce vorbesti. Chiar si pentru mine e un reper si eu nu am crescut aici. Magazinul s-a restrans un pic acuma cu criza, dar e plin pana la refuz de cuie, borcane si evident smirghel (trei tipuri, de la fin la grosier). Si e si ieftin. Chestiuta aia de scos cotoare la mar a fost 4 roni la Fierul, la Cora am vazut dupa aia ceva similar la calitate ceva mai proasta si la pret triplu. Smirghelul e 1,7 roni la jumate de metru in caz ca sunteti mari fani si nu stiti de unde sa va satisfaceti pornirile fetishiste.
Un alt loc pe care il frecventez destul de des e straduta care duce dinspre Memorandumului spre casa lui Matei Corvin. Toata lumea stie de strada asta, dar cred ca nimeni nu stie cum ii zice in buletin. Oricum toata lumea ii spune "strada aia... casa [lui] matei...". Acolo sunt de obicei targuri taranesti dar, in acelasi timp, e locul cel mai bun de reparat haine (blugi care trebuie scurtati, fermoare care trebuie inlocuite, etc) din zona centrala. Exterior de croitorie comunista, orar la fel de comunist de la 8 la 4, tantici ramase din epoca de aur dar servicii cu fata umana("Azi e luni? Veniti miercuri tot pe la ora asta.. sau daca nu va grabiti veniti joi ca acuma am venit si noi din vacanta.."). si preturi rezon pentru un magazin de zona centrala. Mie una imi place sa traiesc intr-un oras mare care are inca locuri in care sa te simti ca intr-un mic orasel de provincie, in care toata lumea se stie cu toata lumea si oamenii chiar vorbesc in loc sa iti comunice un orar.
Strict legat de locatia asta cu reparat de haine e un loc pe Eroilor in partea dinspre Teatrul National care vinde stofe si tesaturi. Eu imi iau de acolo fermoarele. Nu stiu daca magazinul a fost acolo de pe vremea raposatului si a fost apoi cumparat de vreun capitalist incepator, oricum la ora 2 cand am fost eu azi era plin de tantici care se uitau la stofa, cumparau panza sau intorceau pe toate partile o bucata de material pe care vazatoarea o prezenta ca fiind "perfecta pentru un costum pentru dumneavoastra". Nu stiu daca fac bani dar sunt de muuulti ani acolo deci presupun ca nu le merge rau. Sper sa nu ii inchida criza, ca sincer nu stiu de unde dumnezeu mai cumpar eu fermoare.
Am ajuns sa apreciez fix chestiile pe care societatea ca ansamblu le considera fara valoare. Si asta nu dintr-o nostalgie prost inteleasa sau din snobism ci pur si simplu din motive practice. Pe vremea comunistilor nu aveai de ales, trebuia sa iti repari hainele pentru ca unele noi nu gaseai. Dupa revolutie oamenii au intrat intr-o era a excesului in care sa ai mereu haine noi e o chestie de prestigiu. E important sa arati ca ai, de aia trebuie sa faci risipa. Hainele nu sunt un lucru de valoare, sunt niste chestii pe care le cumperi, le porti de cateva ori si apoi le arunci. Alta la rand ca suntem toti fashion victime si e plin polusul de reduceri.
Eu sincer visez sa gasesc o pereche de cizme de piele care sa ma tina o viata. As da multi bani pentru asa ceva si probabil le-as repara pana cand prin gaurile din talpa s-ar vedea luna. Let me know daca le vedeti pe undeva.
joi, 5 august 2010
Cele mai bune lucruri din Londra sunt gratis
Ok... bine nu toate lucrurile din Londra sunt free, dar, o data ce iti rezolvi o cazare cat de cat si dupa ce iti cumperi un Oyster card pentru transport (cu cardul asta platesti maxim 7 lire pe zi pentru transport pe autobuze si metrou pentru oricate calatorii), si dupa ce gasesti cel mai apropiat Tesco Express ca sa stii de unde iti iei mancare mai ieftina, dupa ce ai facut toate astea, restul experientei tale din Londra poate sa fie complet gratis.
Si adevarul e ca daca vrei sa intelegi si sa experimentezi o viata de londonez, clar nu o sa te duci sa stai la coada 2 ore la Madame Tussauds si sa platesti si bilet de intrare pentru privilegiu sa iti faci o poza cu maimuta (britney spears si alte asemenea vedete). Daca esti londonez adevarat, mergi la Tate Modern, muzeu de arta contemporana sau la Natural Science Museum, muzeu de stiintele naturii. Si merg la muzeele astea pentru ca sunt deosebite, au mereu noi colectii de aratat si in plus, sunt si gratis. Sau mergi intr-unul dintre parcurile imense din centrul Londrei.
Sau intr-una dintre pietele pline de culoare si de produse artizanale unde poti sa vezi, si sa gusti, daca vanzatorul ofera free samples.
Cred ca cea mai mare dezamagire din toata plimbarea asta a fost cand am fost sa vedem schimbarea garzilor la Palatul Buckingham: erau 50 de garzi si 1000 de turisti.
Londra e o comoara din punctul de vedere al petrecerii timpului liber. Cand ieseam de la job mergeam de obicei sa ne plimbam prin Soho sau prin zona Tamisei. Charing Cross era statia noastra preferata de metrou, de acolo ajungi usor pe jos in toate zonele "turistice" sa zic asa, cum ar fi Trafalgar Square, Piccadilly Circus, sau zona cu Westminster Abbey si Palatul Parlamentului.
Londra nu e niciodata plicticoasa, intotdeauna gasesti ceva pe strada care sa iti atraga atentia, intotdeaua exista cineva sau ceva care sa ofere spectacol, fie ca e vorba de protestatarii care stau cu saptamanile in corturi in fata Parlamentului
sau de parada Hare Krishna, parada budista, cu care alegorice, tamaie si oameni colorat imbracati. Sau "nebunii" de la Speaker's Corner din Hyde Park. Cand am fost noi erau trei la o distanta cam de 3 metri unul de celalalt, unul crestin din ala american, cum vezi prin filme cu "my lord Jesus", altul musulman care incerca sa convinga oamenii ca musulmanii au gasit calea cea dreapta si altul evreu care o tinea sus si tare ca numai el face parte din poporul ales. Oh well, fiecare cu oferta lui.
Eu m-am indragostit de Londra iremediabil. Cred ca s-a intamplat cand am vazut prima data parcul St. James.
Sau poate cand ma plimbam prin anticariatele de pe langa Tottenham Court Road? Sau cand ascultam muzica de camera braziliana la ziua portilor deschise la Colegiul Regal de Muzica (RCM)? Sau cand ma uitam la Mock the Week ...
vineri, 16 iulie 2010
O victorie pentru normalitate
Am asistat joi, fara sa vreau la o scena pe strada care m-a impresionat.
A inceput super banal, cu o pitipoanca clasica: machiaj, ochelari de soare "verzace", haine stridente, bratul indoit din cot ca sa isi poata purta posetuta "dolce si cabana", in fine, tot tacamul. Tanti era banala din toate punctele de vedere mai putin unul. Vorbea prin semne cu prietena ei.
Si asta m-a facut sa reconsider intreaga situatie si sa merg spre serviciu zambind. Pentru ca oricum te uiti la ea, situatia asta e o victorie pentru normalitate intr-o Romanie mai mult sau mai putin normala.
In cel mai bun caz, poti sa speri ca domnisoara in cauza a invatat sa vorbeasca "cu mainile" datorita prietenei ei. Si atunci te bucuri ca sub infatisarea de piti proasta inca mai exista o inima care sa isi doreasca sa ajute pe cineva. Te bucuri ca vopseaua din par nu a reusit sa-i distruga neuronii si rujul de pe buze nu a reusit sa ii inece sufletul cu plastic.
In celalalt caz, in care domnisoara sufera ea insasi de un handicap sever care o impiedica sa comunice normal, te poti bucura ca totusi reuseste sa se integreze in societate. Ca nu este privita diferit, ca nu este compatimita ci ca pur si simplu traieste ceea ce potrivit presedintelui tarii traiesc 90% din romani. O viata de manele. :)
Oricare ar fi fost povestea de fapt, eu m-am plimbat pe strada in ziua aia cu gura pana la urechi. Ma tot gandeam oare cum se zice "Fato!" in limbajul semnelor :P.
A inceput super banal, cu o pitipoanca clasica: machiaj, ochelari de soare "verzace", haine stridente, bratul indoit din cot ca sa isi poata purta posetuta "dolce si cabana", in fine, tot tacamul. Tanti era banala din toate punctele de vedere mai putin unul. Vorbea prin semne cu prietena ei.
Si asta m-a facut sa reconsider intreaga situatie si sa merg spre serviciu zambind. Pentru ca oricum te uiti la ea, situatia asta e o victorie pentru normalitate intr-o Romanie mai mult sau mai putin normala.
In cel mai bun caz, poti sa speri ca domnisoara in cauza a invatat sa vorbeasca "cu mainile" datorita prietenei ei. Si atunci te bucuri ca sub infatisarea de piti proasta inca mai exista o inima care sa isi doreasca sa ajute pe cineva. Te bucuri ca vopseaua din par nu a reusit sa-i distruga neuronii si rujul de pe buze nu a reusit sa ii inece sufletul cu plastic.
In celalalt caz, in care domnisoara sufera ea insasi de un handicap sever care o impiedica sa comunice normal, te poti bucura ca totusi reuseste sa se integreze in societate. Ca nu este privita diferit, ca nu este compatimita ci ca pur si simplu traieste ceea ce potrivit presedintelui tarii traiesc 90% din romani. O viata de manele. :)
Oricare ar fi fost povestea de fapt, eu m-am plimbat pe strada in ziua aia cu gura pana la urechi. Ma tot gandeam oare cum se zice "Fato!" in limbajul semnelor :P.
luni, 28 iunie 2010
Reclama e sufletul comertului
Planuiam sa scriu un post despre Londra, pentru ca tocmai m-am intors dupa 2 saptamani de hand-over la un proiect, dar e prea mult material(adica poze) si trebuie sortat. Adica mi-e lene.
Asa ca va dau un mic glimpse despre 2 chestii foarte importante pentru englezi: fotbalul si mancarea. Bine.. zic mancare, de fapt e McDonald's. Nu e totdeauna echivalenta intre cele doua. Oricum, din punct de vedere pur impartial, e cea mai buna reclama pe care am vazut-o de foarte multa vreme. Versurile(?) sunt atat de mestesugite incat e aproape o poezie toata treaba. Din punct de vedere personal, e al dracului e enervant ca un produs asa de naspa primeste o reclama asa de faina.
Filip zice ca de cand cu plimbarea asta mi s-a alterat simtul umorului, dar nu ma pot abtine sa nu va citez un comentator de fotbal englez, care, dupa ce a vazut la pauza reclama asta cu "just passing by" a scos una din putul gandirii: "And some fast-foody chat, selling overpriced tat, made solely of grease and saturated fat, was just passing by..."(Si un lant de fast-food, care vinde mancare proasta si scumpa, facuta doar din grasime si grasime saturata, trecea prin apropiere...) Mda, gluma pierde mult prin traducere dar merita, ca sa nu credeti ca toata lumea e sedusa de reclame faine.
PS. versurile reclamei pe cat le-am inteles eu. Brilliant I tell you, bloody brilliant:
Now the football bores,
Through early doors,
The morning after
The match before
Were just passing by
And then Jill and Jack
Who cheer a tack
Though mouthfuls of their big mac
Were just passing by
And the OAPs
And VIPs
And kids with really filthy knees
From diving after penalties
Were just passing by
And the poor lost souls
Who take long strolls
To avoid talk of players' roles
And Rooney, Defoe and scoring goals
Were just passing by
And the crowd at work
Who go berserk
Allowed to watch just as a perk
Apart from that financial clerk
Were just passing by
And the "my fries" types
And the "High five" types
And watching goals on WI-FI types
Were just passing by
And the crew
Who'd like a brew
And sit and chew
Over what the coach should do
And should he play a 4-4-2?
Were just passing by
Asa ca va dau un mic glimpse despre 2 chestii foarte importante pentru englezi: fotbalul si mancarea. Bine.. zic mancare, de fapt e McDonald's. Nu e totdeauna echivalenta intre cele doua. Oricum, din punct de vedere pur impartial, e cea mai buna reclama pe care am vazut-o de foarte multa vreme. Versurile(?) sunt atat de mestesugite incat e aproape o poezie toata treaba. Din punct de vedere personal, e al dracului e enervant ca un produs asa de naspa primeste o reclama asa de faina.
Filip zice ca de cand cu plimbarea asta mi s-a alterat simtul umorului, dar nu ma pot abtine sa nu va citez un comentator de fotbal englez, care, dupa ce a vazut la pauza reclama asta cu "just passing by" a scos una din putul gandirii: "And some fast-foody chat, selling overpriced tat, made solely of grease and saturated fat, was just passing by..."(Si un lant de fast-food, care vinde mancare proasta si scumpa, facuta doar din grasime si grasime saturata, trecea prin apropiere...) Mda, gluma pierde mult prin traducere dar merita, ca sa nu credeti ca toata lumea e sedusa de reclame faine.
PS. versurile reclamei pe cat le-am inteles eu. Brilliant I tell you, bloody brilliant:
Now the football bores,
Through early doors,
The morning after
The match before
Were just passing by
And then Jill and Jack
Who cheer a tack
Though mouthfuls of their big mac
Were just passing by
And the OAPs
And VIPs
And kids with really filthy knees
From diving after penalties
Were just passing by
And the poor lost souls
Who take long strolls
To avoid talk of players' roles
And Rooney, Defoe and scoring goals
Were just passing by
And the crowd at work
Who go berserk
Allowed to watch just as a perk
Apart from that financial clerk
Were just passing by
And the "my fries" types
And the "High five" types
And watching goals on WI-FI types
Were just passing by
And the crew
Who'd like a brew
And sit and chew
Over what the coach should do
And should he play a 4-4-2?
Were just passing by
duminică, 6 iunie 2010
La revedere Iquest
Well, de maine voi incepe sa lucrez la o alta firma.
Vineri mi-am golit biroul, mi-am impachetat cana, mi-am impartit proviziile de ceai la colegi si am plecat. Era normal, dupa vreo aproape 3 ani de Iquest sa fiu macar un pic emotionata ca plec, asa ca am trecut prin birouri si am dat cate un free hug la oameni. I will miss them. It's the end of a era for me.
O sa imi fie dor de povestile din sala de mese. De oamenii faini cu care am lucrat, m-am distrat, am mers la curatat gunoaie sau plantat de copaci. O sa imi fie dor de nenea de la chioscul de ziare din fata firmei, de la care imi cumparam cartile din libraria Adevarul. Ajunsesem la asa un raport, ca joi dimineata eu ii intindeam banii si el imi dadea cartea fara sa ma mai intrebe nimica. Apoi eu ii zambeam, el imi zambea si plecam mai departe. O sa imi fie dor de toti si de toate.
Asa ca zic la revedere Iquest. La revedere, nu adio, pentru ca nu vreau sa renunt la prietenii pe care ii am in Iquest. O sa mai iesim la bere, promit. Si poate data viitoare va fac eu cinste :P.
Vineri mi-am golit biroul, mi-am impachetat cana, mi-am impartit proviziile de ceai la colegi si am plecat. Era normal, dupa vreo aproape 3 ani de Iquest sa fiu macar un pic emotionata ca plec, asa ca am trecut prin birouri si am dat cate un free hug la oameni. I will miss them. It's the end of a era for me.
O sa imi fie dor de povestile din sala de mese. De oamenii faini cu care am lucrat, m-am distrat, am mers la curatat gunoaie sau plantat de copaci. O sa imi fie dor de nenea de la chioscul de ziare din fata firmei, de la care imi cumparam cartile din libraria Adevarul. Ajunsesem la asa un raport, ca joi dimineata eu ii intindeam banii si el imi dadea cartea fara sa ma mai intrebe nimica. Apoi eu ii zambeam, el imi zambea si plecam mai departe. O sa imi fie dor de toti si de toate.
Asa ca zic la revedere Iquest. La revedere, nu adio, pentru ca nu vreau sa renunt la prietenii pe care ii am in Iquest. O sa mai iesim la bere, promit. Si poate data viitoare va fac eu cinste :P.
marți, 1 iunie 2010
stiri
1. Strada Cetatii din Floresti e inchisa partial pentru masini. Pentru pietoni e o lunga portiune cu noroi. Folositi cu incredere cizmele de guma. E ultimul trend in materie de incaltaminte.
2. Eurovisionul s-a terminat cu victoria Germaniei(Lena cu Satellite). Daca va place Lena incercati sa ascultati Kate Nash. E de 100 de ori mai buna. Sau Lilly Allen.
3. Site-ul meu preferat de carti in engleza are un concurs . The Book Depository are preturi aproape la fel cu Amazonul, dar face livrare gratuita in toata lumea.
4. Filip si-a luat carnetul. Be afraid.
5. La multi ani de ziua copiilor.
2. Eurovisionul s-a terminat cu victoria Germaniei(Lena cu Satellite). Daca va place Lena incercati sa ascultati Kate Nash. E de 100 de ori mai buna. Sau Lilly Allen.
3. Site-ul meu preferat de carti in engleza are un concurs . The Book Depository are preturi aproape la fel cu Amazonul, dar face livrare gratuita in toata lumea.
4. Filip si-a luat carnetul. Be afraid.
5. La multi ani de ziua copiilor.
Postări
