Fiecare dintre noi a spus la un moment dat ceva in tema "Da' de ce sa fac eu asta, daca ceilalti oricum nu fac.". Da' de ce sa nu arunc eu pe strada daca toata lumea o face. Da' de ce sa nu dau eu spaga daca toata lumea o face. Da' de ce sa respect eu regulile de circulatie daca toata lumea o calca la maxim.
Raspunsul la toate astea e foarte simplu. Pentru ca e responsabilitatea ta. Pentru ca modul in care te comporti spune totul despre tine ca persoana, la fel cum modul in care se comporta restul spune totul despre cum sunt ei. Nu ai influenta atat de mare asupra celor din jur, dar macar asupra ta ai influenta. Daca vezi la cei din jur un comportament care iti repugna, atunci macar ai grija sa nu il duplici si tu, inainte sa te plangi de el. Sunt prea multi cei care spun "Romania tara de rahat" si care la doua paragrafe mai incolo se lauda cum au fraierit ei statul sau pe concetateni sau cum au dat ei talpa pe autostrada.
De unde tema asta de responsabilitate personala astazi? Eu ascult Radio Romania Actualitati. Stiu, radio comunist, nu la moda, dar macar stirile din sport nu contin informatii importante despre silicoanele iubitei al nush carui fotbalist. Din cand in cand mai ascult "Antena partidelor parlamentare", emisiunea in care fiecare dintre partidele romanesti au circa 3-4 minute in care sa transmita mesajul lor pentru popor. E o mina de informatii, nu despre legi sau doctrine ci despre cum isi vad partidele electoratul. Azi din minunile partidului conservator: noi (adica partidul conservator) o sa tinem partea mamelor si a pensionarilor "pentru ca un popor sarac are nevoie de ajutorul statului".
Va e clar? Romanii sunt saraci si din cauza asta statul ar trebui sa ii ajute, presupun cu bani. Da' cine o fi doamne statul asta? Cine e tatucul asta care vine si imparte banii cu sacul, ca un Mos Craciun care vine tot anul? Chiar atat de idioti sunt romanii incat isi inchipuie ca statul da bani? Statul nu da bani, statul ia. Ia fonduri de la oamenii care muncesc, clasa de mijloc, prin intermediul taxelor, si ii directioneaza spre cei saraci sub forma de tot felul de ajutoare si spre cei bogati sub forma de afaceri cu statul, deturnare de fonduri si firme capuse.
Sincer, eu m-am saturat. Sunt prea multi cei care intind mana sa ceara si prea putin cei care muncesc. Prea multi oameni incaseaza venitul minim garantat sau ajutor de incalzire sau dumnezeu stie ce alte venituri si ajutoare. Si toti isi justifica milogeala cu "da noi suntem saraci". Am un singur mesaj pentru ei: "Asa si?". Si ce daca sunteti saraci, asta inseamna ca meritati bani pe degeaba? Ce daca nu va ajung banii de incalzire? Trebuie sa ia statul din buzunarul meu ca sa va permiteti voi sa stati intr-un apartament de 3 camere neizolat in centrul clujului? Nu aveti bani? Ghinion, banii nu cresc in copaci. Nimeni nu iti da nimica pe degeaba si daca voi primiti o pleasca, banii aia sunt luati de undeva. Si nu e responsabilitatea mea sa am grija de voi. Nu e responsabilitatea mea sa aveti voi mancare pe masa. Eu sunt responsabila pentru mine.
Stiu ca aici o sa imi aud replici de genul: da clar, tu esti programator, aia au bani, clar ca tu gandesti asa, dar ia stai tu pe 8 milioane salar. Si aici as putea sa va expun pe larg de ce imi merit fiecare dintre leutii pe care mi-i plateste patronul si ca pe vremea cand eu stateam in casa si faceam culegeri de mate, sarmanii de astazi bateau barurile si se distrau. Dar nici macar nu e nevoie sa spun asta. E de ajuns sa spun "Asa si?". Din nou, de ce simplu fapt ca esti sarac iti da mai multe drepturi decat are restul lumii?
Eu zic asa, romanii sunt 90% crestini de diferite coloratii. In Biblie, Iisus face o referinta directa la o situatie de genul asta in pilda talantilor si nu se sfarseste bine pentru cel milog. Morala e simpla: responsabilitatea personala nu e anulata doar pentru ca "alalalt are mai mult".
miercuri, 15 decembrie 2010
miercuri, 27 octombrie 2010
Glume de programatori
1. Q: De cati testeri e nevoie sa schimbi un bec.
A: Testerii nu schimba becuri, ei doar raporteaza ca e intuneric.
2. Q: De cati programatori e nevoie sa schimbi un bec?
A: Programatorii nu schimba becuri, e o problema de hardware.
3. A SQL query goes into a bar, walks up to two tables and asks, “Can I join you?”
4. // Sometimes I believe compiler ignores all my comments.
5. Software is like a cathedral, first we build it and then we pray.
6. Programming is like sex: One mistake and you have to support it for the rest of your life.
7. Iisus si diavolul la un concurs de programare. Dupa 1 ora se ia curentul. Diavolul incepe sa injure, Iisus ramane calm. Se reia concursul. Dupa inca o ora se ia curentul din nou. Diavolul incepe sa injure, din ce in ce mai nervos. Iisus e calm. Se reia concursul. Dupa o ora se ia curentul. Diavolul e negru de suparare si ameninta ca ii da in judecata pe organizatori. Iisus e de un calm neperturbat.
Morala: Iisus salveaza.
1. Life explained as Java Exceptions
A: Testerii nu schimba becuri, ei doar raporteaza ca e intuneric.
2. Q: De cati programatori e nevoie sa schimbi un bec?
A: Programatorii nu schimba becuri, e o problema de hardware.
3. A SQL query goes into a bar, walks up to two tables and asks, “Can I join you?”
4. // Sometimes I believe compiler ignores all my comments.
5. Software is like a cathedral, first we build it and then we pray.
6. Programming is like sex: One mistake and you have to support it for the rest of your life.
7. Iisus si diavolul la un concurs de programare. Dupa 1 ora se ia curentul. Diavolul incepe sa injure, Iisus ramane calm. Se reia concursul. Dupa inca o ora se ia curentul din nou. Diavolul incepe sa injure, din ce in ce mai nervos. Iisus e calm. Se reia concursul. Dupa o ora se ia curentul. Diavolul e negru de suparare si ameninta ca ii da in judecata pe organizatori. Iisus e de un calm neperturbat.
Morala: Iisus salveaza.
1. Life explained as Java Exceptions
joi, 21 octombrie 2010
de ce sa pleci, de ce-ai mai fi ramas?
Dintre fostii colegi de liceu unii sunt prin state, altii in germania, franta, italia.. Dintre fostii colegi de facultate unii sunt prin anglia, irlanda, elvetia. Uitandu-ma la stirile din ultimele 2-3 zile, ii inteleg perfect.
Avem o clasa politica infecta, o hazna de mafioti. Nici nu iti dai seama care sunt mai rai, cei pur incompetenti gen PDL care a votat o lege extrem de importanta din greseala(reducerea TVA, neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei). Cat de prost si de nepregatit poti sa fii? Cat de idiot sa iti dai cu stangul in dreptul in halul asta?
Sau poate cei mai rai sunt cei cu adevarat cinici si ticalosi, gen PSD, care ne vand si ne cumpara ca pe vite. Pentru cei care se mai indoiesc de asta, ii invit sa citeasca "stenogramele" lui Sorin Ovidiu Vantu, acest geniu malefic al Romaniei. De la Iliescu incoace, nu cred ca am intalnit un personaj mai sinistru si care sa isi fi subjugat atat de mult opinia publica, ca un cancer ce consuma totul. Cititi-i stenogramele, uitati-va cum va considera catei, va considera poporul prost pe care el, marele smecher, il va conduce din umbra.
Si ne meritam soarta, ne-o meritam cu prisosinta, pentru ca acceptam fara sa cracnim, fara sa facem nimic, fara sa ne rasculam. Unii pleaca din tara, cu speranta unei vieti mai curate spiritual. Altii se complac, se fac complici, se astern pres la picioarele dulailor.
Eu nu am plecat din Romania pentru ca nu vreau. Sa plece ei, politicenii. Sa ii manance pe ei dorul de familie, sa fie ei discriminati in Italia sau Spania, sa fie ei atacati la metrou pentru ca sunt romani. De ce sa plec eu? Mie imi pasa de tara asta mai mult decat lor. Sa plece ei cu rudele lor ce capuseaza Romania. Sa plece si sa nu se mai auda de ei in veci vecilor amin.
Am fost sambata la concert Pasarea Colibri. De aia nu plec. Ca asta e tara mea.
Avem o clasa politica infecta, o hazna de mafioti. Nici nu iti dai seama care sunt mai rai, cei pur incompetenti gen PDL care a votat o lege extrem de importanta din greseala(reducerea TVA, neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei). Cat de prost si de nepregatit poti sa fii? Cat de idiot sa iti dai cu stangul in dreptul in halul asta?
Sau poate cei mai rai sunt cei cu adevarat cinici si ticalosi, gen PSD, care ne vand si ne cumpara ca pe vite. Pentru cei care se mai indoiesc de asta, ii invit sa citeasca "stenogramele" lui Sorin Ovidiu Vantu, acest geniu malefic al Romaniei. De la Iliescu incoace, nu cred ca am intalnit un personaj mai sinistru si care sa isi fi subjugat atat de mult opinia publica, ca un cancer ce consuma totul. Cititi-i stenogramele, uitati-va cum va considera catei, va considera poporul prost pe care el, marele smecher, il va conduce din umbra.
Si ne meritam soarta, ne-o meritam cu prisosinta, pentru ca acceptam fara sa cracnim, fara sa facem nimic, fara sa ne rasculam. Unii pleaca din tara, cu speranta unei vieti mai curate spiritual. Altii se complac, se fac complici, se astern pres la picioarele dulailor.
Eu nu am plecat din Romania pentru ca nu vreau. Sa plece ei, politicenii. Sa ii manance pe ei dorul de familie, sa fie ei discriminati in Italia sau Spania, sa fie ei atacati la metrou pentru ca sunt romani. De ce sa plec eu? Mie imi pasa de tara asta mai mult decat lor. Sa plece ei cu rudele lor ce capuseaza Romania. Sa plece si sa nu se mai auda de ei in veci vecilor amin.
Am fost sambata la concert Pasarea Colibri. De aia nu plec. Ca asta e tara mea.
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Turism in Romania: Incursiune in istoria Transilvaniei
Transilvania, tara de dincolo de paduri, e un taram magic. Sunt atatea lucruri frumoase aici, atatea mistere de descoperit, atata istorie, atatea datini pastrate din mosi-stramosi ...
Legenda familiei mele, pe care am invatat-o pe genunchi bunicului meu pe cand inca nu stiam sa scriu sau sa citesc, spune ca suntem descendenti din romanii din castrul roman din Manastireni si ca neamul nostru traieste in Transilvania de 2000 de ani (plus minus vreo 200 de ani, da ce mai conteaza). Asa o fi, n-o fi asa, nu stiu, dar m-am gandit ca azi sa va prezint cateva locuri in care istoria e la ea acasa.
Daca ar fi sa incepem in ordine cronologica, atunci clar ar trebui sa incepem cu tablitele de la Tartaria, judetul Alba. Gasiti o reproducere dupa aceste tablite pe monumentul dedicat lor pe drumul dinspre Orastie inspre Alba Iulia.
Scrisul, de fapt pictogramele de pe tablite nu au putut fi descifrate, dar parerea mea e ca descriu averea stramosului lui gigi becali. Era crescator de cerbi lopatari.
Desi exista multe controverse asupra lor, in principiu din cauza ca nu pot fi datate cu carbon pentru ca au fost tratate cu ceva solutie pentru a fi conservate, teoria "nationalista", bazata pe datarea indirecta, in urma locului si stratului arheologic unde au fost gasite, este ca aceste tablite sunt cele mai vechi documente scrise din lume. Yeah, ati auzit bine, mai vechi cu aproape un mileniu decat vechile scrieri sumeriene. Tablite asemanatoare au mai fost gasite in Bulgaria insa mult mai noi decat de cele de la Tartaria. Cum spuneam, o teorie nationalista, care da apa la moara acelora care cred ca Romania e buricul pamantului (vezi Pavel Corut), teorie care insa poate sa fie adevarata. Oricum ar fi, ramasitele civilizatiilor preistorice din zona demonstreaza clar ca aceste meleaguri au fost locuite din perioade extrem de vechi, probabil pentru ca si oameni preistorici iubeau ciorba de burta si varza a la cluj.
Daca e sa venim un pic mai aproape de zilele noastre cu siguranta vom face o oprire la Costesti:
si Sarmisegetuza Regia :
Desi Sarmisegetuza e mult mai spectaculoasa si mult mai ingrijita (si refacuta), mie mi-a placut mai mult cetatuia de la Costesti. Zona e de vis, noi am vizitat-o in mai cand salcamii erau in floare si intreaga vale mirosea a primavara. E liniste, e pace, flori de camp, cimbru salbatic, verde peste verde si deasupra cerul albastru.
E un loc unde sa te incarci cu zen, vorba lui Filip.
Ce ne-a impresionat cel mai mult la zona cetatilor dacice, pe langa cetati evident, a fost curatenia. Nu stiu daca au fost voluntari la cules gunoaie chiar inainte sa mergem noi, dar a fost minunat sa nu vedem peturi peste tot. La un moment dat chiar ne uitam ca pe drumul spre cetatuia din Costesti am vazut doar 1 singura punga + o vana care e posibil sa fie folosita la adapat animele, in rest, nici urma de pet, de ambalaje aruncate aiurea, de hartii imprastiate. Nu stiu cine se ocupa de curatarea zonei respective, dar tin sa ii multumesc din suflet. You made me really happy.
PS. Continuarea, in episodul viitor :)
Legenda familiei mele, pe care am invatat-o pe genunchi bunicului meu pe cand inca nu stiam sa scriu sau sa citesc, spune ca suntem descendenti din romanii din castrul roman din Manastireni si ca neamul nostru traieste in Transilvania de 2000 de ani (plus minus vreo 200 de ani, da ce mai conteaza). Asa o fi, n-o fi asa, nu stiu, dar m-am gandit ca azi sa va prezint cateva locuri in care istoria e la ea acasa.
Daca ar fi sa incepem in ordine cronologica, atunci clar ar trebui sa incepem cu tablitele de la Tartaria, judetul Alba. Gasiti o reproducere dupa aceste tablite pe monumentul dedicat lor pe drumul dinspre Orastie inspre Alba Iulia.
Scrisul, de fapt pictogramele de pe tablite nu au putut fi descifrate, dar parerea mea e ca descriu averea stramosului lui gigi becali. Era crescator de cerbi lopatari.
Desi exista multe controverse asupra lor, in principiu din cauza ca nu pot fi datate cu carbon pentru ca au fost tratate cu ceva solutie pentru a fi conservate, teoria "nationalista", bazata pe datarea indirecta, in urma locului si stratului arheologic unde au fost gasite, este ca aceste tablite sunt cele mai vechi documente scrise din lume. Yeah, ati auzit bine, mai vechi cu aproape un mileniu decat vechile scrieri sumeriene. Tablite asemanatoare au mai fost gasite in Bulgaria insa mult mai noi decat de cele de la Tartaria. Cum spuneam, o teorie nationalista, care da apa la moara acelora care cred ca Romania e buricul pamantului (vezi Pavel Corut), teorie care insa poate sa fie adevarata. Oricum ar fi, ramasitele civilizatiilor preistorice din zona demonstreaza clar ca aceste meleaguri au fost locuite din perioade extrem de vechi, probabil pentru ca si oameni preistorici iubeau ciorba de burta si varza a la cluj.
Daca e sa venim un pic mai aproape de zilele noastre cu siguranta vom face o oprire la Costesti:
si Sarmisegetuza Regia :
Desi Sarmisegetuza e mult mai spectaculoasa si mult mai ingrijita (si refacuta), mie mi-a placut mai mult cetatuia de la Costesti. Zona e de vis, noi am vizitat-o in mai cand salcamii erau in floare si intreaga vale mirosea a primavara. E liniste, e pace, flori de camp, cimbru salbatic, verde peste verde si deasupra cerul albastru.
E un loc unde sa te incarci cu zen, vorba lui Filip.
Ce ne-a impresionat cel mai mult la zona cetatilor dacice, pe langa cetati evident, a fost curatenia. Nu stiu daca au fost voluntari la cules gunoaie chiar inainte sa mergem noi, dar a fost minunat sa nu vedem peturi peste tot. La un moment dat chiar ne uitam ca pe drumul spre cetatuia din Costesti am vazut doar 1 singura punga + o vana care e posibil sa fie folosita la adapat animele, in rest, nici urma de pet, de ambalaje aruncate aiurea, de hartii imprastiate. Nu stiu cine se ocupa de curatarea zonei respective, dar tin sa ii multumesc din suflet. You made me really happy.
PS. Continuarea, in episodul viitor :)
duminică, 26 septembrie 2010
Let's do it better, Romania !
Pana in ultimul moment am crezut ca nu o sa ajungem la actiunea de ecologizare care a avut loc sambata asta, din motive obiective (eram convocati la munca patriotica cu familionul). Am scapat pe weekendul asta si ne-am alipit la o echipa de prieteni, fara sa ne inscriem pe net sau sa ne inregistram altundeva, deci daca vedeti cifrele date de organizatori pe undeva in presa sa stiti ca au fost cu 2 in plus, necontabilizati.
Ce-am invatat dupa toata actiunea asta? 2 chestii:
1. Chiar exista o parte mare de romani care sunt pur si simplu oameni naspa. Chestia aia cu capra vecinului e in totalitate bazata pe adevar. Nu va pot explica ce am simtit cand noi curatam intr-un sat din apropiere de Cluj si unul dintre sateni isi dadea cu parerea ca de ce curatam acolo, ca sa nu curatam mai mult decat pana unde zice el si .. perla coroanei "De ce curatati acolo ca e de la bar, acolo nu e a dumneavoastra", cand unul dintre colegii mei curata pajistea din fata barului. Omul evident i-a raspuns "Nicaieri nu e al nostru, ca gunoiul nu l-am facut noi, ci dumneavoastra". Nici unul dintre sateni nu s-a oferit sa ne ajute, dar macar unii dintre ei ne-au laudat, altii doar si-au facut distractia de dimineata intre 2 tuici pe seama noastra.
La pachet cu oamenii astia naspa, vin intelectualii fini cu le zicea cineva. Acestia sunt cei care nu se limiteaza sa nu faca nimica, gen sa steie linistiti acasa sambata si sa isi bea cafeaua, ci incearca din rasputeri sa ii convinga pe ceilalti ca degeaba se implica, degeaba incearca sa curete ceva din gunoiul colectiv, ca va fi la fel de murdar peste 2 luni. Sau ca de fapt sunt niste fraieri si ca cei care au organizat "Let's do it Romania" isi fac reclama gratuita pe spatele voluntarilor care strang gunoiul.
Oamenii astia nu inteleg ca sunt parte din problema. Sunt franarii Romaniei. Sunt motivul pentru care Romania inainteaza cu pas de melc in loc sa o ia la galop, sunt genul de oameni care prefera sa ii traga pe ceilalti inapoi decat sa faca ei un pas inainte. Sunt oameni pe care nu are sens sa ii asculti pentru ca nu o sa aduca niciodata ceva pozitiv in viata ta, nu o sa te incurajeze sa faci un lucru bun ci din contra, o sa incerce sa te impiedice sa iti imbunatatesti viata.
2. O a doua constatare e ca in Romania exista o groaza de oameni care incearca sa faca ceva bun. O groaza de oameni care renunta la confortul lor personal ca sa incerce sa faca ceva pentru toata lumea. In Romania se misca ceva, indiferent de cati bagatori de seama si cati punatori de piedici exista. Si astia sunt oamenii pe care sa ti-i doresti ca prieteni, oameni care o sa te ajute sa evoluezi. Poate ca descrierea e prea simplista, dar astia sunt oamenii buni. Nu pentru ca strang gunoaie sau pentru ca sunt ecologisti, ci pentru ca au capacitatea de-a pune deoparte egoismul si confortul lor personal. Pentru ca gandesc pentru comunitate nu doar pentru ei. Acestia sunt genul de oameni care vor reforma Romania.
Atat pentru cei din prima categorie, ca si pentru cei din a doua, o dedicatie. Asa, ca la manele tv.
John Lennon- Imagine (live)
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one ...
Ce-am invatat dupa toata actiunea asta? 2 chestii:
1. Chiar exista o parte mare de romani care sunt pur si simplu oameni naspa. Chestia aia cu capra vecinului e in totalitate bazata pe adevar. Nu va pot explica ce am simtit cand noi curatam intr-un sat din apropiere de Cluj si unul dintre sateni isi dadea cu parerea ca de ce curatam acolo, ca sa nu curatam mai mult decat pana unde zice el si .. perla coroanei "De ce curatati acolo ca e de la bar, acolo nu e a dumneavoastra", cand unul dintre colegii mei curata pajistea din fata barului. Omul evident i-a raspuns "Nicaieri nu e al nostru, ca gunoiul nu l-am facut noi, ci dumneavoastra". Nici unul dintre sateni nu s-a oferit sa ne ajute, dar macar unii dintre ei ne-au laudat, altii doar si-au facut distractia de dimineata intre 2 tuici pe seama noastra.
La pachet cu oamenii astia naspa, vin intelectualii fini cu le zicea cineva. Acestia sunt cei care nu se limiteaza sa nu faca nimica, gen sa steie linistiti acasa sambata si sa isi bea cafeaua, ci incearca din rasputeri sa ii convinga pe ceilalti ca degeaba se implica, degeaba incearca sa curete ceva din gunoiul colectiv, ca va fi la fel de murdar peste 2 luni. Sau ca de fapt sunt niste fraieri si ca cei care au organizat "Let's do it Romania" isi fac reclama gratuita pe spatele voluntarilor care strang gunoiul.
Oamenii astia nu inteleg ca sunt parte din problema. Sunt franarii Romaniei. Sunt motivul pentru care Romania inainteaza cu pas de melc in loc sa o ia la galop, sunt genul de oameni care prefera sa ii traga pe ceilalti inapoi decat sa faca ei un pas inainte. Sunt oameni pe care nu are sens sa ii asculti pentru ca nu o sa aduca niciodata ceva pozitiv in viata ta, nu o sa te incurajeze sa faci un lucru bun ci din contra, o sa incerce sa te impiedice sa iti imbunatatesti viata.
2. O a doua constatare e ca in Romania exista o groaza de oameni care incearca sa faca ceva bun. O groaza de oameni care renunta la confortul lor personal ca sa incerce sa faca ceva pentru toata lumea. In Romania se misca ceva, indiferent de cati bagatori de seama si cati punatori de piedici exista. Si astia sunt oamenii pe care sa ti-i doresti ca prieteni, oameni care o sa te ajute sa evoluezi. Poate ca descrierea e prea simplista, dar astia sunt oamenii buni. Nu pentru ca strang gunoaie sau pentru ca sunt ecologisti, ci pentru ca au capacitatea de-a pune deoparte egoismul si confortul lor personal. Pentru ca gandesc pentru comunitate nu doar pentru ei. Acestia sunt genul de oameni care vor reforma Romania.
Atat pentru cei din prima categorie, ca si pentru cei din a doua, o dedicatie. Asa, ca la manele tv.
John Lennon- Imagine (live)
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one ...
luni, 13 septembrie 2010
Branduri de Cluj
Azi am revenit in Cluj dupa o saptamana de relax in Turcia. Poze, descrieri si pareri alta data, deocamdata inca ma mai "bucur" de ultimele zile de concediu rezolvand probleme administrative, din alea pe care le toooot amani pana la o ipotetica zi libera.
Asa ca azi mi-am dus haine la reparat, am cumparat smirghel si unealta de scos cotoare de mar (don't ask). Si cu ocazia asta am vizitat cateva dintre locurile iconice pentru Cluj. Adevaratele branduri de Cluj nu sunt Banca Transilvania sau alte chestii din astea noi, cu maxim 10-20 de ani la activ, niste vinituri in grai popular. Adevaratele branduri se construiesc in timp si raman in memoria colectiva chiar si dupa ce nu mai exista fizic.
Daca zici magazinul Fierul, majoritatea clujenilor o sa stie instant despre ce vorbesti. Chiar si pentru mine e un reper si eu nu am crescut aici. Magazinul s-a restrans un pic acuma cu criza, dar e plin pana la refuz de cuie, borcane si evident smirghel (trei tipuri, de la fin la grosier). Si e si ieftin. Chestiuta aia de scos cotoare la mar a fost 4 roni la Fierul, la Cora am vazut dupa aia ceva similar la calitate ceva mai proasta si la pret triplu. Smirghelul e 1,7 roni la jumate de metru in caz ca sunteti mari fani si nu stiti de unde sa va satisfaceti pornirile fetishiste.
Un alt loc pe care il frecventez destul de des e straduta care duce dinspre Memorandumului spre casa lui Matei Corvin. Toata lumea stie de strada asta, dar cred ca nimeni nu stie cum ii zice in buletin. Oricum toata lumea ii spune "strada aia... casa [lui] matei...". Acolo sunt de obicei targuri taranesti dar, in acelasi timp, e locul cel mai bun de reparat haine (blugi care trebuie scurtati, fermoare care trebuie inlocuite, etc) din zona centrala. Exterior de croitorie comunista, orar la fel de comunist de la 8 la 4, tantici ramase din epoca de aur dar servicii cu fata umana("Azi e luni? Veniti miercuri tot pe la ora asta.. sau daca nu va grabiti veniti joi ca acuma am venit si noi din vacanta.."). si preturi rezon pentru un magazin de zona centrala. Mie una imi place sa traiesc intr-un oras mare care are inca locuri in care sa te simti ca intr-un mic orasel de provincie, in care toata lumea se stie cu toata lumea si oamenii chiar vorbesc in loc sa iti comunice un orar.
Strict legat de locatia asta cu reparat de haine e un loc pe Eroilor in partea dinspre Teatrul National care vinde stofe si tesaturi. Eu imi iau de acolo fermoarele. Nu stiu daca magazinul a fost acolo de pe vremea raposatului si a fost apoi cumparat de vreun capitalist incepator, oricum la ora 2 cand am fost eu azi era plin de tantici care se uitau la stofa, cumparau panza sau intorceau pe toate partile o bucata de material pe care vazatoarea o prezenta ca fiind "perfecta pentru un costum pentru dumneavoastra". Nu stiu daca fac bani dar sunt de muuulti ani acolo deci presupun ca nu le merge rau. Sper sa nu ii inchida criza, ca sincer nu stiu de unde dumnezeu mai cumpar eu fermoare.
Am ajuns sa apreciez fix chestiile pe care societatea ca ansamblu le considera fara valoare. Si asta nu dintr-o nostalgie prost inteleasa sau din snobism ci pur si simplu din motive practice. Pe vremea comunistilor nu aveai de ales, trebuia sa iti repari hainele pentru ca unele noi nu gaseai. Dupa revolutie oamenii au intrat intr-o era a excesului in care sa ai mereu haine noi e o chestie de prestigiu. E important sa arati ca ai, de aia trebuie sa faci risipa. Hainele nu sunt un lucru de valoare, sunt niste chestii pe care le cumperi, le porti de cateva ori si apoi le arunci. Alta la rand ca suntem toti fashion victime si e plin polusul de reduceri.
Eu sincer visez sa gasesc o pereche de cizme de piele care sa ma tina o viata. As da multi bani pentru asa ceva si probabil le-as repara pana cand prin gaurile din talpa s-ar vedea luna. Let me know daca le vedeti pe undeva.
Asa ca azi mi-am dus haine la reparat, am cumparat smirghel si unealta de scos cotoare de mar (don't ask). Si cu ocazia asta am vizitat cateva dintre locurile iconice pentru Cluj. Adevaratele branduri de Cluj nu sunt Banca Transilvania sau alte chestii din astea noi, cu maxim 10-20 de ani la activ, niste vinituri in grai popular. Adevaratele branduri se construiesc in timp si raman in memoria colectiva chiar si dupa ce nu mai exista fizic.
Daca zici magazinul Fierul, majoritatea clujenilor o sa stie instant despre ce vorbesti. Chiar si pentru mine e un reper si eu nu am crescut aici. Magazinul s-a restrans un pic acuma cu criza, dar e plin pana la refuz de cuie, borcane si evident smirghel (trei tipuri, de la fin la grosier). Si e si ieftin. Chestiuta aia de scos cotoare la mar a fost 4 roni la Fierul, la Cora am vazut dupa aia ceva similar la calitate ceva mai proasta si la pret triplu. Smirghelul e 1,7 roni la jumate de metru in caz ca sunteti mari fani si nu stiti de unde sa va satisfaceti pornirile fetishiste.
Un alt loc pe care il frecventez destul de des e straduta care duce dinspre Memorandumului spre casa lui Matei Corvin. Toata lumea stie de strada asta, dar cred ca nimeni nu stie cum ii zice in buletin. Oricum toata lumea ii spune "strada aia... casa [lui] matei...". Acolo sunt de obicei targuri taranesti dar, in acelasi timp, e locul cel mai bun de reparat haine (blugi care trebuie scurtati, fermoare care trebuie inlocuite, etc) din zona centrala. Exterior de croitorie comunista, orar la fel de comunist de la 8 la 4, tantici ramase din epoca de aur dar servicii cu fata umana("Azi e luni? Veniti miercuri tot pe la ora asta.. sau daca nu va grabiti veniti joi ca acuma am venit si noi din vacanta.."). si preturi rezon pentru un magazin de zona centrala. Mie una imi place sa traiesc intr-un oras mare care are inca locuri in care sa te simti ca intr-un mic orasel de provincie, in care toata lumea se stie cu toata lumea si oamenii chiar vorbesc in loc sa iti comunice un orar.
Strict legat de locatia asta cu reparat de haine e un loc pe Eroilor in partea dinspre Teatrul National care vinde stofe si tesaturi. Eu imi iau de acolo fermoarele. Nu stiu daca magazinul a fost acolo de pe vremea raposatului si a fost apoi cumparat de vreun capitalist incepator, oricum la ora 2 cand am fost eu azi era plin de tantici care se uitau la stofa, cumparau panza sau intorceau pe toate partile o bucata de material pe care vazatoarea o prezenta ca fiind "perfecta pentru un costum pentru dumneavoastra". Nu stiu daca fac bani dar sunt de muuulti ani acolo deci presupun ca nu le merge rau. Sper sa nu ii inchida criza, ca sincer nu stiu de unde dumnezeu mai cumpar eu fermoare.
Am ajuns sa apreciez fix chestiile pe care societatea ca ansamblu le considera fara valoare. Si asta nu dintr-o nostalgie prost inteleasa sau din snobism ci pur si simplu din motive practice. Pe vremea comunistilor nu aveai de ales, trebuia sa iti repari hainele pentru ca unele noi nu gaseai. Dupa revolutie oamenii au intrat intr-o era a excesului in care sa ai mereu haine noi e o chestie de prestigiu. E important sa arati ca ai, de aia trebuie sa faci risipa. Hainele nu sunt un lucru de valoare, sunt niste chestii pe care le cumperi, le porti de cateva ori si apoi le arunci. Alta la rand ca suntem toti fashion victime si e plin polusul de reduceri.
Eu sincer visez sa gasesc o pereche de cizme de piele care sa ma tina o viata. As da multi bani pentru asa ceva si probabil le-as repara pana cand prin gaurile din talpa s-ar vedea luna. Let me know daca le vedeti pe undeva.
Postări
