"să dăm drumul la un Silicon Valley"

Asa graita maria sa ministrul Isar, aflat intr-o plimbare de campanie cu promisiuni marete la Cluj saptamana trecuta.

Apoi, colegul dumnealui, ministrul Daniel Chitoiu a supralicitat, o sa faca 8 poli de crestere economica in toata tara, iar cel de la Cluj e deja lansat. "Pe de alta parte, el a precizat ca va lansa opt poli de crestere economica, dintre care doi la Timisoara, alti doi fiind deja lansati la Cluj-Napoca si Iasi."

Serios? L-ati lansat asa repede? In 2 zile? "Ati facut" un Sillicon Valley in Cluj si eu nu stiu?

Ce nu inteleg acesti ilustri necunoscuti insarcinati cu gargara politica, e ca pentru ca sa existe un Sillicon Valley in Cluj nu e nevoie de ministri la taieri de panglica ci e nevoie de 3 chestii mari si late. Trebuie oameni, infrastructura si investitori.

Cum sa lansezi Sillicon Valley cu vreo 500 de absolventi de facultati de IT pe an? In conditiile in care in Cluj facultatiile de economie/marketing/management si altele sunt mult mai populare decat cele tehnice, pentru ca deh, la facultatile de informatica se da examen, adica trebuie sa si inveti un pic inainte, ce Sillicon Valley vrei? Termina anual doar la Studii Economice(FSEGA) 2000 de studenti, adica de 4 ori mai mult decat Informatica Babes + Poli Calculatoare combinat. Alearga firmele din Cluj dupa oameni pana se satura si tot este o lipsa acuta pe piata muncii. Cine va lucra in superbul "orasel IT" pe care il pun la cale birocratii si impingatorii de hartii de la Bucuresti?

A doua chestie pe care n-au luat-o in considerare domnii de mai sus, si de fapt singura care tine de competenta lor este ca ai nevoie de infrastructura pentru "oraselul IT". Sunt convinsa ca de fapt se gandesc ca e de ajuns sa vina si sa zica "uite nenea, va dam bucata asta de pamant, veniti si va faceti orasul". Parca vad ca ei viseaza un fel de parc industrial, undeva la mama naibii langa Jucu, Chinteni sau de ce nu, locatii exotice ca Savadisla sau Aghires Fabrici . Cati ITisti credeti ca vor acepta sa faca naveta 30-40-50 de kilometri dus intors, pe niste drumuri de toata jena, doar ca sa aiba privilegiul sa lucreze in "oraselul IT"? Va spun eu, foarte putini. De ce? Pentru ca au alte variante, de aia. Pentru ca sunt destule firme in Cluj care vor ramane pe loc.

Si cate firme se vor grabi sa-si ridice cladiri undeva in camp, la ani lumina departare de centru? Un hint: foarte putine. Pentru ca majoritatea firmelor de IT din Cluj inchiriaza, nu construiesc. E foarte usor sa-ti muti compania sau s-o lichidezi daca lucrurile merg prost, iar daca cumva cresti extrem de mult, e foarte usor sa inchiriezi ceva mai mare. Sunt destule spatii de birouri in centrul Cujului ca sa nu ai nevoie de altceva. Si nu ti-e tot una daca atunci cand iti vine un potential client din Europa de Vest, dupa ce a fost scuturat bine la aterizarea pe faimosul aeroport international, pe pista cu damburi, dupa ce l-ai scuturat si mai bine prin oras printre gropile lasate de muncitorii de la E-on Gaz, ii mai dai o portie de adrenalina facand un traseu de mogule pe ceva drum laturalnic, care arata ca dupa bombardament, pentru ca apoi sa il duci intr-o zona gri si mohorata, pe scheletul unei foste fabrici. Ceva asemanator cu Tetarom 1 de exemplu, unde gropile de pe linia de tramvai sunt atata de mari incat gazduiesc o colectie de fantome ale Matizurilor ce s-au pierdut in ele.

Si apropo de clienti si investitori: Sillicon Valley nu e un loc unde oamenii fac soft. Nu de aia e atata de popular si nu de aia are atata de mult succes conceptul. Sillicon Valley e locul unde investitorii, venture capitalists adica, se intalnesc cu antreprenorii. Ca intamplator, antreprenoriatul se manifesta in domeniul software, e o alta poveste, dar motorul principal acolo sunt bani + ingeniozitate. Ori la asta nu se "da drumul", domnule ministru.

In Cluj se face soft e drept, si chiar soft foarte bun, pe ici pe colo, world class. Dar majoritatea firmelor de soft din Cluj fac lohn sau vand call centeruri IT. Sunt foarte putini in Cluj care au propriile lor produse software. E nevoie de antreprenori in Cluj, ca sa mentii o industrie IT care nu se bazeaza doar pe forta de munca "mai ieftina", sunt absolut de acord. Doar ca antreprenorii nu apar ca ciupercile daca le dai o bucata de pamant si un "incubator de afaceri". Apar atunci cand/daca, o generatie de studenti sunt invatati sa puna la indoiala status-quo-ul si sa isi foloseasca tartacuta la gandit. Chestie care rar se intampla in facultatile noastre actuale.

Si la fel, e nevoie de venture capitalists, de oameni care nu s-ar speria atunci cand un tanar de 23 de ani vine si cere 1 milion de dolari pentru idea lui. Cam cum vreti "sa dati drumul" la asta domnule ministru? Sau am uitat, deja ati dat drumul. Ca doar asa ati anuntat pe hotnews.

Eu cred ca cei doi ministri stiu la fel de mult despre IT cat stiu eu despre ritualurile hinduse de ingropaciune, adica stiu ca exista, si ca se tin in India. La fel si ei, stiu ca exista IT si ca in Cluj se face.

In Cluj, industria IT merge bine, si va continua sa mearga bine, chiar daca niste birocrati de la Bucuresti se gandesc sa o ajute.

5 filme faine in 2012

1. Snow White and the Hunstman

De ce: Pentru ca e un movie de "girl power" combinat cu reinterpretarea unei povesti clasice, refacuta pentru oameni mari. Pentru ca ai o printesa care s-a saturat sa fie salvata si pune mana pe arme si zice "La atac, ostenii mei". Pentru ca Charlize Theron in rolul negativ are o bitchface memorabila.
Cand: in iunie

2. The Hobbit

De ce: Pentru ca e "The Hobbit" de aia. Nu e nevoie de mai multe justificari. After all, nu am adormit de trei ori incercand sa citesc "The Children of Húrin" ca sa ratez acuma adaptarea unei dintre putinele carti citibile ale lui J.R.R. Tolkien.

Cand: in decembrie, daca nu vine apocalipsa pana atunci.


3. The best exotic Marigold Hotel

De ce: Asta o sa fie unul dintre filmele alea la care o sa plang. Si cel mai probabil o sa rad in hohote pe alocuri. Deci un film cu emotii. Si pentru ca e o comedie britanica. Si alea sunt cele mai bune:
" - You are not worried about the dangers of having sex at your age?
  - If she dies, she dies!"

Cand: in mai


4. Rock of Ages

De ce: Pentru ca e prima oara cand il vad pe Tom Cruise intr-o parodie. Si pentru coloana sonora.

Cand: in iunie


5. Abraham Lincoln, Vamipre Hunter

De ce: Acuma serios, trebuie sa va explic de ce? Nu e de ajuns sa cititi titlul?

Cand: in iunie

Ce inseamna sa fii "eco"

Sa fii ecologist nu inseamna sa mananci organic, nici sa cumperi masini eficiente energetic sau gadgeturi eco, nici sa inchizi lumina o data pe an la "Ora Pamantului".

Bun, acuma ca am stabilit asta, putem sa trecem la lucrurile mai importante. Daca ar fi sa condensez la maxim parerea mea despre ecologism, ar fi urmatoarea:

1. Sa fii ecologist inseamna sa iti reduci cat poti de mult impactul pe care il ai asupra mediului.

Ce inseamna asta? Inseamna ca daca vrei sa fii ecologist nu o sa te apuci sa cumperi gageturi eco cum ar fi un solar powered dancing panda. Daca vrei sa fii ecologist de adevarat nu cumperi kiwi organice aduse din Noua Zeelanda in ianuarie, chiar daca kiwi-urile alea sunt mult mai bune pentru natura decat cele neorganice. Mananci in schimb mere adunate in septembrie de la bunica din gradina si tinute in beci. Bine inteles, dupa 3 luni nu mai sunt bune chiar toate, trebuie sa le cureti de pete, trebuie sa mai arunci din ele, ca noh, sunt "eco". Daca asta creste in tara ta, asta mananci, nu prea ai de ales. Vrei ananas, muta-te frate in Ecuador.

Daca vrei sa fii ecologist nu iti cumperi noua Honda Civic sau Leaf-ul sau mai stiu eu ce super masina electrica. Nu, daca vrei sa fii ecologist de adevarat iti cumperi o bicicleta. Sau te muti mai aproape de job si mergi pe jos. Sau iei busul.

Daca vrei sa fii ecologist nu alegi varianta mai eco a unui produs nociv, daca esti intradevar eco, pur si simplu nu consumi. Desigur, e usor sa predici si greu sa traiesti in stilul asta, ceea ce ma duce la urmatorul punct:

2. Nu o sa poti niciodata sa fii perfect eco, decat daca esti pustnic in munti. Atunci da, te imbraci cu piei de animale, mananci radacini si mure si folosesti lumina soarelui nu curent electric si poti sa vii sa dai lectii despre ecologie hipsterilor aiuriti. E ok, nu e necesar sa fii perfect ecologist daca nu vrei, dar macar incearca sa nu fii ipocrit:

3. Ecologismul nu e cool si nici nu primesti medalie pentru el:
Cel mai ecologist om pe care il cunosc nu e Liviu Mihaiu nici Tudor Chirila sau alti asemenea oameni loviti de mania "miscarii verde". Nu, cel mai ecologist om pe care il cunosc e bunicul meu. Care nu a calcat in viata lui printr-un Kaufland si are o factura totala la energia electrica de vreo 1-2 lei pe timpul verii, pentru ca se uita 2 ore la tv seara si are bec in grajd la vaca. As vrea sa vad cati dintre asa zisii ecologisti militanti de tipul Green Peace ar fi dispusi sa traiasca ca el? Fara haine din bumbac organic de mai stiu eu ce marca, ci cu hainele de acum 20 de ani, pentru ca daca nu s-au rupt, nu au fost inlocuite. Sa se trezeasca la 5 dimineata si sa mulga vaca, pentru ca altfel nu mananca lapte, sa dea la porci pentru ca altfel nu este slanina in pod la iarna si sa munceasca 10-12-14 ore la camp vara pentru ca mancarea nu vine de la KFC din mall.

Probabil va intrebati de unde atata ura pe ecologisti astazi? Well, va spun de unde: pentru ca de cand sunt in Germania vad cate gunoaie genereaza "societatea civilizata". Cand vad 4 mere organice ambalate antiseptic cu echivalentul la gramaj in plastic ma ia cu rau. Da, intr-adevar aici se recileaza tot, dar in acelasi timp, dumnezeule, cat au de reciclat!

Sa ajungi intr-un magazin si sa vezi doar salam feliat la 100 de grame impachetat in 150 de grame de plastic e inspaimantator. La ce imi foloseste ca plasticul ala e apoi reciclat?
Ca sa mananci tu 100 de grame de salam a fost:
1. extras petrol din iraq/iran, etc
2. rafinat
3. transportat in china ca sa fie transformat in mase plastice.
4. transportat in germania ca sa fie folosit la ambalare.
5. ajus la tine pe masa si apoi la gunoi.
6. transportat in centrul de reciclare si apoi trimis din nou la chinezi....

si toate astea pentru ca trei feliute de salam sa ajunga la tine pe sandwichul de dimineata, pe care il mananci in 5 minute si nici macar nu te gandesti la el.

M-am saturat de mijloace de comert moderne, prefer oricand Romania cu ale ei mezeluri taiate si impachetate in hartie la macelarie. Daca nu pentru altceva, macar pentru ca paduri mai putem planta, dar petrol nu mai apare din neant.

Urmatorul, va rog!

Urmatorul an, adica. Si daca se poate, un an mai putin agitat.

2011 a fost un an plin. Si agitat. Si cu o groaza de schimbari. Am reusit sa ne platim creditul. Ne-am schimbat joburile. Am vizitat China si am urcat pe Marele Zid. Am vizitat Londra din nou si ne-am plimbat prin Kings Cross, gara unde s-au filmat scene din Harry Potter. Cred ca am avut asa un zambet mare mare mare pe fata in ziua aia! Si acuma cand imi aduc aminte mi se picteaza un zambet de la o ureche la alta. Muggles, heck yeah!!!

Partea mai obositoare a fost ca am facut o gramada de drumuri, unele pentru job si altele pentru distractie, dar oricum, timp petrecut departe de casa si fara oameni dragi in apropiere.

Pentru 2012, sincer nu-mi doresc altceva decat sa mi se termine delegatia in Germania si sa ma pot intoarce acasa. Si daca se poate, sa nu mai folosesc avionul de loc in scopuri personale. Mi s-a facut asa o lehamite de avioane dupa excursia din China, cand am schimbat cu totul 5 avioane in 2 saptamani, incat prefer sa fac o zi cu masina decat sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa ajung la aeroport si sa iau avionul la 6, pentru ca apoi sa pierd vremea asteptand conexiuni prin aeroporturi. Si sa nu mai vorbim de aterizari, ca am avut anul asta parte de cateva mai putin reusite, la una chiar s-a inclinat avionul serios, de incepusem sa revizuiesc in gand instructiunile de urgenta si sa localizez iesirile de urgenta.

Asa ca in 2012 nu mai vreau sa fac minuni de vitejie, nici nu mai vreau sa vizitez locuri exotice si tinuturi indepartate. Vreau doar sa am timp. Timp sa pot sa imi duc la bun sfarsit proiectele incepute, amanate si pe jumatate abandonate din 2011. Sa am vreme sa mai merg la un final de saptamana la Dangau si sa nu fac nimic altceva decat sa stau intinsa in gradina la soare, citind o carte.

Nimic deosebit doar lucruri simple si o viata normala, cred ca asta e motto-ul meu pentru 2012. Si sa urc pe Ineu :).

Strutul de Craciun

De Craciunul asta, ca mai toti anii de altfel, am ajuns la Bistrita chiar in Ajun, exact la timp ca sa primesc cadouri sub brad si sa ascult colindatorii. Anul asta au fost mai putini ca in alti ani, dar noh, tot am auzit o colinda de la baiatul lui nenea Mitica de la 3.

Traditia a fost deci respectata.

Tata a incercat sa fure, ca de obicei, toate cadourile de sub brad. Si tot ca de obicei, cand nu a reusit, s-a aruncat asupra cadoului mai mare si a declarat sus si tare ca e sigur ca punga cea mai mare trebuie ii apartina. Spre surprinderea lui, anul asta cadoul cel mai mare chiar ii era destinat, asa ca ne-am desfacut in pace restul de pungi si cutii si cu multe aaahh-uri si uuuhh-uri si "ioi ce fain"-uri, ne-am probat, aranjat si admirat reciproc captura de Craciun.

Traditia a fost deci respectata.

Si tot ca de obicei, a doua zi de Craciun am decis sa ne plimbam un pic prin Bistrita, care e asa de frumoasa de Craciun. Am trecut pe langa fostul meu liceu pe care i-l arat in fiecare an lui Filip si ii zic "uite, aici pe terenul asta de sport am lesinat eu la orele lui Nasaudeanu". Apoi ne-am indreptat cu pasi vioi spre biserica din centrul orasului, pentru ca plimbarea noastra ne duce de obicei "pe Sugalete".




Am admirat turla noua a bisericii sasesti, refacuta dupa incendiul care a distrus-o complet acum cativa ani si ne pregateam sa ne intoarcem acasa.

Traditia fusese respectata.

Si atunci, ca-n filmele cu prosti, aparu el. Strutul.



O aratare mov, cat un om de inalta, cu pulpe groase de velociraptor, acoperit de margarete albe si impodobit cu o coroana aurie, probabil dupa moda magilor. O, dulce nebunie!

Aveam sa aflu mai apoi, cand am chestionat-o cu o fascinatie morbida pe mama, ca strutii (vreo 8), imprastiati prin tot orasul, nu sunt, cum gresit presupusesem eu, strans legati de spiritul Craciunului. Nu au fost instalati in miez de noapte de catre un autor necunoscut, cu simturile anesteziate de prea mult ler si urechile inca bubuind a Hrusca. Nu, strutii acestia nu sunt temporari, sunt emanatia permanenta a unui primar care i-a declarat simbolul orasului, meniti sa ne marcheze locurile importante din urbe cu alura lor diafana de pasare ce nu poate sa zboare. O, dulce, dulce nebunie!

Dar pentru mine strutul acesta a devenit un nou simbol. Un "ping" poetic pe care l-a emis ultima roata din creierul supraincalzit al primarului bistritean, atunci cand a renuntat la lupta pentru supravietuire intr-o lume atat de cruda.

Un simbol al luptei neincetate care se duce de cand omul a reusit pentru prima oara sa coboare din copac, cand s-au rostit prima oara cuvintele eroice "Futu-i c-am ratat creaga". Nu e o lupta intre bine si rau cum gresit ati fi putut sa presupuneti, ci o lupta mult mai epica, mult mai teribila, o lupta intre prostia omeneasca pe deoparte si intregul univers, pe partea adversa.

Strutul acesta e un semn ca omul castiga.

Romanii sunt doar oameni normali

In Romania intotdeauna au existat 2 curente de gandire. Unul care zice ca romanii au steaua in frunte, ca au cei mai buni sportivi, cei mai buni inventatori, cei mai olimpici olimpici, etc. Cealalta tabara e dimpotriva convinsa ca nu exista nici o tara pe lume care sa fie mai urata ca Romania, mai murdara, mai plina de oameni prosti/smecherasi/tigani etc. Ca Romanii sunt buda Europei si ca toti ceilalti se uita la noi de sus si ne scuipa in cap.

1 Decembrie e momentul perfect ca retorica celor 2 tabere sa atinga cote impresionante. Si totusi, ca deobicei, adevarul e undeva pe la mijloc. Nu suntem ingerii luminii coborati pe pamant ca sa aduca adevarul suprem, nu suntem nici plamaditi din gunoiul de grajd ce i-a ramas lui Dumnezeu dupa ce a terminat de arat pamantul. Suntem doar oameni normali, cu momentele noastre de geniu si momentele noastre de slabiciune. Cateodata suntem exceptionali in mizerie, alteori in frumusete, insa in majoritatea timpului suntem cam ca mai toti ceilalti, normali.

Am spalat vase in State o vara intreaga, am trait viata de student in China comunista si am programat in/pentru Anglia, Franta, Germania, etc. Peste tot pe unde am trecut am intalnit si oameni buni si oameni rai, si oameni destepti si oameni prosti, si oameni muncitori si oameni lenesi. Nu poti compara o natiune cu alta si sa zici, da ma, uite nemtii sunt cei mai buni, cehii pe undeva pe la mijloc si indienii varza. Nu poti sa faci asta pentru ca nu exista o natie undeva pe pamantul asta care sa fie cea mai buna in toate. Daca ar fi, ar domina Pamantul.

Sigur, chinezii sunt foarte muncitori, dar in acelasi timp, daca privesti istoric, iti dai seama ca de fiecare data cand ajung intr-o stare de prosperitate maxima, isi distrug civilizatia din interior. De aia si au o vorba - la noi o dinastie tine cam 200-300 de ani, apoi avem razboi civil.

Sigur, indienii sunt probabil cei mai credinciosi oameni ( au zei cu sutele deci au de unde alege) si de asemenea, credinta lor e una dintre cele mai pasnice, dar nu mi-as dori sa traiesc in India. E mult prea multa inegalitate in tara aia, unii au totul si altii nu au nimic.

Germanii sunt una dintre cele mai eficiente natii pe care le cunosc, dar cateodata eficienta asta e canalizata spre a gasi cel mai bun mod in care sa transformi un om in fertilizator agricol. No, thank you.

Rusii sunt de o sensibilitate rara, au dat omenirii mari compozitori si scritori, dar adevarul e ca la betie toti suntem sensibili si incepem sa vedem lumea cu alti ochi.

Si romanii? Romanii sunt niste oameni adaptabili. Asta inseamna ca oriunde i-ai trimite, se descurca. Inseamna ca fie in Spania la capsuni sau in Canada la programat sau studiaza in State ori la Paris, romanii prospera. Suntem ca sobolanii. Nu neaparat cele mai placute dintre animale, dar cu siguranta unele dintre cele mai adaptate la mediu. Tigrii si leii sunt impresionanti, dar de cele mai multe ori ii vezi doar ca trofee montate pe un zid. Sobolanii in schimb, au colonizat pamantul, (ducand cu ei, in unele cazuri ciuma bubonica in paranteza fie spus).

Capsunar pe plantatii de biti

It's a done deal. De maine voi fi si eu capsunareasa in Europa de Vest, lucrand pe campiile nesfarsite ale softului german.

E doar temporar, doar vreo 6 luni, dar noh, o sa am ocazia sa vad cum e sa iti lasi casa si familia ca sa pleci pe alte meleaguri. Partea buna e ca noi, programatorii, muncim cu capul nu cu sapa, dar oricum ar fi, tot capsunar se cheama ca esti - plecat de acasa, parte din statistica oficiala a romanilor care trimit bani in tara.

Cateodata ma gandesc ca noi programatorii traim o viata super fericita. Ok, traim in Romania, dar suntem cumva izolati in propriul nostru balon de sapun in care e cald si bine. N-avem treaba cu sistemul sanitar din Romania, majoritatea firmelor iti ofera o asigurare medicala privata. Nici macar cu birocratia nu avem atata de luptat, firmele mai mari de soft au de obicei oameni dedicati care sa se ocupe de hartogaraie si sa ii protejeze pe sarmanii programatori de nevoia de a sta la cozi.

Chiar si acuma cand plec sa lucrez in Germania, nu plec pentru ca nu imi gasesc de lucru in tara sau ca sa castig mai mult sau dintr-o necesitate. Nu, plec pentru ca proiectul e fain, plec ca sa vad cum se traieste intr-o tara "civilizata", plec ca sa vizitez Germania si o fac pe banii altora. Programmers live a charmed life.

Bine inteles, exista reversul medaliei. Ne inconjoara firmele intr-un balon de sapun nu din dragoste ci din profit. Sa nu cumva sa ni se distraga atentia de la cod, de la deadline, de la munca. Sa fie siguri ca dam 100% in fiecare zi sau ideal 110%. Suntem pretuiti doar pentru creier si abilitatea de a scrie frumos pe tastatura. Suntem o resursa. Dar macar una rara.