In Romania, bogatia e privita cu suspiciune de cele mai multe ori, si, de ce sa nu recunoastem, de cele mai multe ori, bogatii sunt oameni imorali, care castiga bani prin mijloace ilegale. Din punctul meu de vedere, bogatia nu are nimic rau in sine. Toata lumea ar trebui sa aspire sa fie bogat. Serios. Cata vreme iti obtii bani prin mijloace legale e in regula. Daca reusesti sa ii obtii si sa iti mentii integritatea, e perfect.
Da' intrebarea ramane, cum iti dai seama ca esti bogat? Eu o masor bogatia in libertate. Teoria mea e simpla: cu cat ai mai multi bani, cu atata esti mai liber. Si mi-am gasit un suflet pereche in Terry Prattchet.
"When he was a little boy, Sam Vimes had thought that the very rich ate off gold plates and lived in marble houses. He'd learned something new: the very very rich could afford to be poor. Sybil Ramkin lived in the kind of poverty that was only available to the very rich, a poverty approached from the other side. Women who were merely well-off saved up and bought dresses made of silk edged with lace and pearls, but Lady Ramkin was so rich she could afford to stomp around the place in rubber boots and a tweed skirt that had belonged to her mother. She was so rich she could afford to live on biscuits and cheese sandwiches. [..]Lady Sybil Ramkin lived quite comfortably from day to day by spending, Vimes estimated, about half as much as he did. But she spent a lot more on dragons."
"Cand era baiat, Sam Vimes credea ca oamenii foarte bogati mananca doar de pe farfurii de aur si traiesc in case de marmura. Intre timp a invatat ceva nou: oamenii foarte bogati isi permit sa fie saraci. Sybil Ramkin traia intr-o saracie care le era permisa doar celor foarte bogati, o saracie pe dos. Femeile ce erau doar instarite strangeau bani si isi cumparau rochii facute din matase cu dantela si perle, dar Lady Ramkin era asa de bogata incat isi permitea sa se plimbe cu cizme de cauciuc si o rochie de postav care ii apartinuse mamei sale. Era atat de bogata incat isi putea permite sa traiasca mancand doar biscuiti si sandwichuri cu branza.[...] Lady Ramkin traia confortabil cheltuind, dupa estimarea lui Vimes, cam jumatate din cat cheltuia el. Dar cheltuia mult mai mult pe dragoni."
Da stiu, iti dai seama ca esti un geek adevarat daca iei lectii de viata de la un tip care scrie carti fantasy. Dar trebuie sa admiteti ca are dreptate. Exista un tip de libertate la care ajungi doar atunci cand esti foarte bogat. O libertate care nu se castiga cu arma in mana si cu cantece patriotice ci cu contul gras in banca. Cu cat ai mai multi bani, cu atat regulile societatii ti se aplica mai putin. Un om bogat isi permite sa isi dedice viata unui hobby (fie el si cresterea dragonilor), pentru ca nu mai are grija zilei de maine. Nu este nevoit sa mearga la serviciu, nu este nevoit sa depinda de bunavointa altor oameni pentru a-si castiga painea, si, prin urmare, isi permite sa fie el insusi. E liber.
Pentru mine suprema libertate inseamna sa ma plimb intr-o zi de marti pe Napoca, pe la 10 jumate 11, mergand in pas domol spre Libraria Universitatii unde ma asteapta o ora de rasfoit carti. Si la final sa nu cumpar nimica sau poate maxim o carte aleasa cu grija ca sa imi completeze biblioteca. Dar de obicei imi petrec martea, de fapt si lunea, miercurea, joia si vinerea intr-un birou cu pereti de sticla, imbracata "business casual", programand pentru englezi. Desigur, biroul e mare, scaunul e confortabil si am doua monitoare dar libertatea lipseste cu desavarsire. Pentru ca, bine inteles, nu sunt bogata. Inca.
Postări
Movie Therapy at Turda Salt Mine
Acum 10 ani
