It's a done deal. De maine voi fi si eu capsunareasa in Europa de Vest, lucrand pe campiile nesfarsite ale softului german.
E doar temporar, doar vreo 6 luni, dar noh, o sa am ocazia sa vad cum e sa iti lasi casa si familia ca sa pleci pe alte meleaguri. Partea buna e ca noi, programatorii, muncim cu capul nu cu sapa, dar oricum ar fi, tot capsunar se cheama ca esti - plecat de acasa, parte din statistica oficiala a romanilor care trimit bani in tara.
Cateodata ma gandesc ca noi programatorii traim o viata super fericita. Ok, traim in Romania, dar suntem cumva izolati in propriul nostru balon de sapun in care e cald si bine. N-avem treaba cu sistemul sanitar din Romania, majoritatea firmelor iti ofera o asigurare medicala privata. Nici macar cu birocratia nu avem atata de luptat, firmele mai mari de soft au de obicei oameni dedicati care sa se ocupe de hartogaraie si sa ii protejeze pe sarmanii programatori de nevoia de a sta la cozi.
Chiar si acuma cand plec sa lucrez in Germania, nu plec pentru ca nu imi gasesc de lucru in tara sau ca sa castig mai mult sau dintr-o necesitate. Nu, plec pentru ca proiectul e fain, plec ca sa vad cum se traieste intr-o tara "civilizata", plec ca sa vizitez Germania si o fac pe banii altora. Programmers live a charmed life.
Bine inteles, exista reversul medaliei. Ne inconjoara firmele intr-un balon de sapun nu din dragoste ci din profit. Sa nu cumva sa ni se distraga atentia de la cod, de la deadline, de la munca. Sa fie siguri ca dam 100% in fiecare zi sau ideal 110%. Suntem pretuiti doar pentru creier si abilitatea de a scrie frumos pe tastatura. Suntem o resursa. Dar macar una rara.
Cateodata mi-as dori sa pot sa ma izolez de lumea inconjuratoare, sa pot sa uit sa citesc stirile pe hotnews in fiecare dimineata, sa nu deschid radioul pe programele de stiri si sa nu cumva sa trec pe langa un chiosc cu ziare.
Pentru ca oriunde te uiti, in ultima vreme, toata lumea e parca cuprinsa de nebunie. Primarul Clujului e in arest pentru coruptie. Acum doua zile un preot si sotia lui au fost omorati intr-un accident de masina in Floresti in timp ce incercau sa treaca strada printr-un loc nepermis. Si apropo de accidente, si Huidu a omorat niste oameni. Grecia e in criza de ceva vreme si nici Italia nu se simte mai bine. Muhamad Ghadafi e mort, rupt in bucati de catre propriul lui popor. In Statele Unite protestatarii de pe Wall Street sunt luati in ras de catre alti protestatari, miscarea Tea Party, pentru ca nu-i asa, revolutionarii nostri sunt mai buni decat revolutionarii lor.
Asta e cred ceea ce ma sperie cel mai tare. Ca toata aceasta violenta cu care suntem bombardati zilnic va escalada la un moment dat destul de mult incat sa avem un razboi. Ca vom ajunge sa repetam istoria, ca vom avea un alt hitler, un alt stalin, ca toata durerea si ura si lacomia care plutesc acuma in lume ca un puroi peste o rana infectata, toate frustrarile astea o sa izbucneasca la un moment dat intr-un razboi.
Si stiu exact de ce mi-e atata de teama de asta. Pentru ca mi-am trait buna parte din copilarie ascultand povestiri din razboi. Alti copii poate ca adormeau seara cu povesti cu feti frumosi si zane, insa eu am avut parte de ceva mai real. Unul dintre bunici imi citea din biblie. Badea imi spunea povesti de pe front din al doilea razboi mondial. Poate ca azi psihologii ar zice ca nu e cel mai bun lucru pe care sa il povestesti unui copil de trei ani, dar povestile batranilor sunt spuse ca sa inveti ceva din ele, sa nu mai repeti pacatele celor dinaintea ta.
Badea a fost prizonier la rusi timp de 3 ani dupa terminarea razboiului. Imi aduc aminte ca prin vis povestile lui, nici macar nu stiu sigur daca asta e povestea lui sau povestea altcuiva, dar nu cred ca o sa o uit niciodata si poate intr-o zi o sa o povestesc si eu copiilor mei. Cum Maicuta si Badea nu erau casatoriti dar erau promisi unul altuia. Cum Badea a ajuns in razboi si apoi, cum a ramas prizonier la rusi dupa ce s-a terminat razboiul. Cum toate femeile din sat i-au zis Maicutei sa uite de el si sa se marite ca nu se mai intoarce. Cum prizonierii de razboi au fost impartiti pe la familii de rusi ca sa ii ajute la munca si cum erau legati cu lanturi in cocina porcilor. Cum intr-o zi Badea i-a facut o jucarie unui copil rus. Cum intr-o noapte rusul nu l-a mai legat. Si cum Maicuta l-a asteptat trei ani chiar daca devenea, incet, incet, fata batrana si nimeni nu credea ca Badea se va mai intoarce acasa vreodata. Si cum totusi Badea s-a intors.
Asta inseamna razboi. Inseamna sa distrugi vieti. Inseamna sa uiti ca oamenii de pe cealalta parte a frontierei, oamenii de pe cealalta parte a unei linii trase in nisip sunt si ei oameni. Ca plang si rad si iubesc la fel ca si tine, ca sangereaza la fel de rosu ca si tine. Inseamna sa iti pierzi umanitatea.
In Europe and America, there's a growing feeling of hysteria Conditioned to respond to all the threats In the rhetorical speeches of the Soviets Mr. Krushchev said we will bury you I don't subscribe to this point of view It would be such an ignorant thing to do If the Russians love their children too
There is no historical precedent To put the words in the mouth of the President There's no such thing as a winnable war It's a lie we don't believe anymore Mr. Reagan says we will protect you I don't subscribe to this point of view Believe me when I say to you I think the Russians love their children too
Postări
