Postări
Movie Therapy at Turda Salt Mine
Acum 10 ani
joi, 24 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
despre revolutie
De vreo 2 luni incoace ma tot gandesc la revolutia din 1989. Mai precis ma gandesc la ea de cand am vazut cum germanii au sarbatorit caderea zidului Berlinului in 9 noiembrie. Sau de fapt cred ca ma gandesc la ea de cand a murit Michael Jackson.
Ok.. probabil cele doua evenimente nu au foarte multe in comun veti spune. Probabil ca nu au, dar pentru mine a fost foarte ciudat/trist/amar sa vad un flash mob cum a fost cel din Cluj in memoriam Michael Jackson. Concret, niste fani infocati ai artistului au organizat un eveniment de strada, in care s-a dansat pe piesele lui Michael. Au fost multi participanti dar si o gramada de spectatori care s-au dus in fata Casei de Cultura a Studentilor (CCS) ca sa onoreze moartea unui om care prin talentul lui a schimbat pentru totdeauna muzica pop.
Nu neg ca Michael a avut un impact in viata multora dintre noi, cred ca nimeni nu a uitat masele de oameni de la primul lui concert din Bucuresti. Dar partea trista e ca nimeni nu organizeaza un flash mob pentru oamenii care au murit in urma cu 20 de ani. Michael a fost un artist renumit, care a adus frumusete in viata fiecaruia dintre noi prin muzica sa. Dar oamenii aceia au facut un sacrificiu enorm pentru ca viata fiecaruia dintre noi sa fie mai buna. Pentru ei nu se face flash mob, dar macar ar trebui ca fiecare dintre noi sa mergem la coltul primariei de pe strada Motilor, acolo unde sunt afisate portrete cu toti cei care au murit impuscati in Cluj si sa aprindem o lumanare. Le datoram atat de mult.
Poate ca nu toti dintre cei morti la revolutie au fost eroi. Poate unii dintre ei au fost atinsi accidental de gloante cand se intorceau de la serviciu sau de la scoala. Poate altii au fost ucisi in timp ce fugeau din calea soldatilor si incercau sa se ascunda.
Dar puteti fi siguri ca printre ei au fost oameni care au stat in fata pustilor si i-au privit in ochi pe cei cu mana pe tragaci si si-au spus "Nu conteaza daca mor, macar ceilalti vor fi liberi". Eu mai stiu doar un singur om care a spus "Eu mor ca sa va salvez pe voi". Iisus Hristos.
Ok.. probabil cele doua evenimente nu au foarte multe in comun veti spune. Probabil ca nu au, dar pentru mine a fost foarte ciudat/trist/amar sa vad un flash mob cum a fost cel din Cluj in memoriam Michael Jackson. Concret, niste fani infocati ai artistului au organizat un eveniment de strada, in care s-a dansat pe piesele lui Michael. Au fost multi participanti dar si o gramada de spectatori care s-au dus in fata Casei de Cultura a Studentilor (CCS) ca sa onoreze moartea unui om care prin talentul lui a schimbat pentru totdeauna muzica pop.
Nu neg ca Michael a avut un impact in viata multora dintre noi, cred ca nimeni nu a uitat masele de oameni de la primul lui concert din Bucuresti. Dar partea trista e ca nimeni nu organizeaza un flash mob pentru oamenii care au murit in urma cu 20 de ani. Michael a fost un artist renumit, care a adus frumusete in viata fiecaruia dintre noi prin muzica sa. Dar oamenii aceia au facut un sacrificiu enorm pentru ca viata fiecaruia dintre noi sa fie mai buna. Pentru ei nu se face flash mob, dar macar ar trebui ca fiecare dintre noi sa mergem la coltul primariei de pe strada Motilor, acolo unde sunt afisate portrete cu toti cei care au murit impuscati in Cluj si sa aprindem o lumanare. Le datoram atat de mult.
Poate ca nu toti dintre cei morti la revolutie au fost eroi. Poate unii dintre ei au fost atinsi accidental de gloante cand se intorceau de la serviciu sau de la scoala. Poate altii au fost ucisi in timp ce fugeau din calea soldatilor si incercau sa se ascunda.
Dar puteti fi siguri ca printre ei au fost oameni care au stat in fata pustilor si i-au privit in ochi pe cei cu mana pe tragaci si si-au spus "Nu conteaza daca mor, macar ceilalti vor fi liberi". Eu mai stiu doar un singur om care a spus "Eu mor ca sa va salvez pe voi". Iisus Hristos.
marți, 15 decembrie 2009
Romania in care traiesc eu
Azi mi-am dat seama ca eu traiesc intr-o alta Romanie. O alta tara decat cea descrisa la mai toate televiziunile si ziarele de scandal. Daca te uiti la televizor la stiri sau verifici site-uri ca libertatea.ro nu poti decat sa vezi Romania ca un loc cu cerul mereu gri, un loc unde violenta e la colt de strada sau traieste in vecini, un loc unde valorile morale s-au retras in fata asaltului piticilor porno si a pseudo vedetelor de tip Nichita.
Eu traiesc altundeva, in alta tara se pare. La mine in tara oamenii se ajuta unii pe altii. Azi treceam pe langa o doamna care a alunecat si a cazut pe trotuar. Cat ai clipi s-au intins vreo 3 maini sa o ajute sa se ridice de jos.
La mine in Romania oamenii nu dau cu securea in cap la soacra si nici nu isi baga nevasta in spital. E drept ca nu totdeauna ne intelegem super bine in familie dar mai ales acum in prag de sarbatori abia astept sa merg acasa la Bistrita(daca Filip nu o sa lucreze de Craciun). O sa impodobesc bradul, o sa o ajut pe mama la prajituri si o sa il vad pe tata cum "se da pe Google Earth". E cam singurul program pe care il stie folosi, dar ii place la nebunie sa-mi arate unde sunt terenurile ce le are mostenite la Dangau.
La mine in tara oamenii sunt darnici, chiar daca nu au foarte multe. De vreo o saptamana la noi in firma se strang cadouri pentru copii nevoiasi. Anul trecut s-au strans vreo 500 de cadouri, anul asta nu ma asteptam sa se stranga nici pe jumatate pentru ca noh.. an de criza.. bani mai rar, etc. Ca sa va faceti o idee de numarul de oameni care au donat cadouri aruncati o privire la shoebox.ro . S-au strans cel putin o mie de cadouri. Oamenii au venit constant in ultimele doua zile si au lasat cadouri frumos impachetate, mingi de fotbal ba chiar cineva a venit si a donat azi o placa de snowboard. S-au trimis chiar cadouri din Bucuresti prin curier(noi suntem in Cluj). Iti salta inima de bucurie cand te uiti in biroul respectiv si iti dai seama cat de generosi si cat de omenosi sunt oamenii din Romania mea.
De aia pot sa spun ca eu traiesc intr-o alta Romanie. Si sunt fericita aici.
Eu traiesc altundeva, in alta tara se pare. La mine in tara oamenii se ajuta unii pe altii. Azi treceam pe langa o doamna care a alunecat si a cazut pe trotuar. Cat ai clipi s-au intins vreo 3 maini sa o ajute sa se ridice de jos.
La mine in Romania oamenii nu dau cu securea in cap la soacra si nici nu isi baga nevasta in spital. E drept ca nu totdeauna ne intelegem super bine in familie dar mai ales acum in prag de sarbatori abia astept sa merg acasa la Bistrita(daca Filip nu o sa lucreze de Craciun). O sa impodobesc bradul, o sa o ajut pe mama la prajituri si o sa il vad pe tata cum "se da pe Google Earth". E cam singurul program pe care il stie folosi, dar ii place la nebunie sa-mi arate unde sunt terenurile ce le are mostenite la Dangau.
La mine in tara oamenii sunt darnici, chiar daca nu au foarte multe. De vreo o saptamana la noi in firma se strang cadouri pentru copii nevoiasi. Anul trecut s-au strans vreo 500 de cadouri, anul asta nu ma asteptam sa se stranga nici pe jumatate pentru ca noh.. an de criza.. bani mai rar, etc. Ca sa va faceti o idee de numarul de oameni care au donat cadouri aruncati o privire la shoebox.ro . S-au strans cel putin o mie de cadouri. Oamenii au venit constant in ultimele doua zile si au lasat cadouri frumos impachetate, mingi de fotbal ba chiar cineva a venit si a donat azi o placa de snowboard. S-au trimis chiar cadouri din Bucuresti prin curier(noi suntem in Cluj). Iti salta inima de bucurie cand te uiti in biroul respectiv si iti dai seama cat de generosi si cat de omenosi sunt oamenii din Romania mea.
De aia pot sa spun ca eu traiesc intr-o alta Romanie. Si sunt fericita aici.
luni, 14 decembrie 2009
Asediul Vienei - part deux
Ce mi-a placut in Viena:
1. Schonbrunn:
Sala de bal e incredibila. Merita sa mergi pana in Austria ca sa dansezi un vals in sala in care altadata dansau printi si printese si canta Mozzart. Merita sa citesti si arborele genealogic a casei de Habsburg in holul de jos de la intrare. Tanti Maria Tereza are toata admiratia din partea mea, dupa 16 copii nici eu nu m-as mai misca din pat. Si i-as folosi pe post de sclavi.
Merita sa vizitezi castelul vara, atunci cand gradinile sunt inflorite si merita sa petreci o zi intreaga pe domeniul castelului unde poti sa vizitezi si o gradina zoologica si o sera de trandafiri. Domeniul e imens si e folosit de multi vienezi ca loc de alergat. Peste tot erau oameni care fugeau de mama focului sau aveau cate doua bete in maini cu care faceau power walking, cred. Filip a venit cu explicatia alternativa ca oamenii respectivi s-au nascut cu betele atasate de maini de la inceput, ca sa poata sa schieze mai bine.
2. Acvariul din Viena (http://www.haus-des-meeres.at/)
Daca cautati pe google Viena Aquarium va va trimite undeva in partea turceasca a Vienei si o data ajunsi acolo veti gasi un mic pet-shop care vinde pesti. Stim pentru ca am mers sa il vedem, convinsi ca vom ajunge de fapt la "Acvariul" din Viena adica Haus des Meeres. Adica Casa Marilor. La care se ajunge de pe MariaHilfeStrasse, din cealalata parte de oras. Oricum a meritat din plin sa facem drumul pana la Haus des Meeres. E un loc in care nu poti decat sa te simti relaxat si sa iti doresti sa te fi nascut undeva in Caraibe, sau macar sa locuiesti in Galapagos. In lipsa de permis de rezident in locuri exotice, poti sa te uiti cu jind la pestii ce inoata linistiti si la testoasa de 100 de kilograme care paste alge de pe fundul bazinului. Stresul zilnic se topeste instant.
3. The Ring:
Zona cea mai vizitata din Viena era in perioada in care am fost noi, plina de turisti. Si cand spun plina inseamna ca erau cam la fel de multi oameni pe metru patrat cam cati sunt la noi la un miting pentru cresterea pensiilor. Chapeau pentru vienezi, care stiu cum sa scoata bani din piatra seaca si mai ales din buzunarele turistilor care in perioada asta se inghesuie sa plateasca 3.5 euro pe o cana de punch si 0.5 euro pe vizita la toaleta ce urmeaza invariabil dupa. In zona The Ring puteti vizita catedrala Sf Stefan, Opera, Teatrul, Parlamentul, Museums Quartier, StadPark sau Primaria, care in decembrie are in fata targul de Craciun. Intreaga zona e ca un muzeu de arhitectura in aer liber si un studiu de caz in ceea ce inseamna turism adevarat. Nu turism cu imnuri new age compuse de Moga. Romania - the land of choice, bleah. Targul de Craciun de la Vienna aduce probabil mai multi bani la bugetul Austriei decat toate hotelurile din Mamaia in intreg sezonul de vara.
Daca inca mai aveti timp liber, puteti sa vizitati Prater-ul si sa vedeti miniaturile din muzeul rotii mari si sa faceti o tura cu roata ca sa vedeti Viena de sus (asta daca nu aveti rau de inaltime cum are Filip :P). Si apoi puteti sa mergeti la shopping in SCS (Shopping City Sud). La C&A sunt trecute preturile si in euro si in roni, pentru ca sunt extrem de multi romani care fac cumparaturile acolo. Now that's business sense.
1. Schonbrunn:
Sala de bal e incredibila. Merita sa mergi pana in Austria ca sa dansezi un vals in sala in care altadata dansau printi si printese si canta Mozzart. Merita sa citesti si arborele genealogic a casei de Habsburg in holul de jos de la intrare. Tanti Maria Tereza are toata admiratia din partea mea, dupa 16 copii nici eu nu m-as mai misca din pat. Si i-as folosi pe post de sclavi.
Merita sa vizitezi castelul vara, atunci cand gradinile sunt inflorite si merita sa petreci o zi intreaga pe domeniul castelului unde poti sa vizitezi si o gradina zoologica si o sera de trandafiri. Domeniul e imens si e folosit de multi vienezi ca loc de alergat. Peste tot erau oameni care fugeau de mama focului sau aveau cate doua bete in maini cu care faceau power walking, cred. Filip a venit cu explicatia alternativa ca oamenii respectivi s-au nascut cu betele atasate de maini de la inceput, ca sa poata sa schieze mai bine.
2. Acvariul din Viena (http://www.haus-des-meeres.at/)
Daca cautati pe google Viena Aquarium va va trimite undeva in partea turceasca a Vienei si o data ajunsi acolo veti gasi un mic pet-shop care vinde pesti. Stim pentru ca am mers sa il vedem, convinsi ca vom ajunge de fapt la "Acvariul" din Viena adica Haus des Meeres. Adica Casa Marilor. La care se ajunge de pe MariaHilfeStrasse, din cealalata parte de oras. Oricum a meritat din plin sa facem drumul pana la Haus des Meeres. E un loc in care nu poti decat sa te simti relaxat si sa iti doresti sa te fi nascut undeva in Caraibe, sau macar sa locuiesti in Galapagos. In lipsa de permis de rezident in locuri exotice, poti sa te uiti cu jind la pestii ce inoata linistiti si la testoasa de 100 de kilograme care paste alge de pe fundul bazinului. Stresul zilnic se topeste instant.
3. The Ring:
Zona cea mai vizitata din Viena era in perioada in care am fost noi, plina de turisti. Si cand spun plina inseamna ca erau cam la fel de multi oameni pe metru patrat cam cati sunt la noi la un miting pentru cresterea pensiilor. Chapeau pentru vienezi, care stiu cum sa scoata bani din piatra seaca si mai ales din buzunarele turistilor care in perioada asta se inghesuie sa plateasca 3.5 euro pe o cana de punch si 0.5 euro pe vizita la toaleta ce urmeaza invariabil dupa. In zona The Ring puteti vizita catedrala Sf Stefan, Opera, Teatrul, Parlamentul, Museums Quartier, StadPark sau Primaria, care in decembrie are in fata targul de Craciun. Intreaga zona e ca un muzeu de arhitectura in aer liber si un studiu de caz in ceea ce inseamna turism adevarat. Nu turism cu imnuri new age compuse de Moga. Romania - the land of choice, bleah. Targul de Craciun de la Vienna aduce probabil mai multi bani la bugetul Austriei decat toate hotelurile din Mamaia in intreg sezonul de vara.
Daca inca mai aveti timp liber, puteti sa vizitati Prater-ul si sa vedeti miniaturile din muzeul rotii mari si sa faceti o tura cu roata ca sa vedeti Viena de sus (asta daca nu aveti rau de inaltime cum are Filip :P). Si apoi puteti sa mergeti la shopping in SCS (Shopping City Sud). La C&A sunt trecute preturile si in euro si in roni, pentru ca sunt extrem de multi romani care fac cumparaturile acolo. Now that's business sense.
marți, 8 decembrie 2009
Asediul Vienei - part 1
In weekendul prelungit cu 1 decembrie am facut o plimbare pana la Viena impreuna cu prietenii nostri(nasii nostri de nunta) Dan(Double) si Alexandra(Alia). Excursia face parte din programul "O capitala europeana pe an" pe care l-am inaugurat anul trecut cu Filip cand am vizitat Budapesta.
O sa incep cu concluzia, ca sa nu va plictisesc. Budapesta > Viena. Realy. Mi-a placut mult mai mult Budapesta decat Viena. Poate si din cauza perioadei, Budapesta am vizitat-o in primavara iar Viena iarna. Poate din cauza ca Viena e foarte scumpa pentru salariile din Romania :P. E scumpa pentru ca intrarile la muzee sunt scumpe, mancarea e destul de scumpa si o vizita la toaleta e 50 de centi. Imagine that, 2 lei pentru un piss pauza. Daca mergeti la Viena, make sure ca va antrenati bine vezica urinara inainte, daca nu vreti sa platiti 10 lei pe zi pentru toaleta.
That being said, a fost o experienta foarte placuta si pe alocuri ciudata. Ciudat a fost hotelul. Imagine ca ai o matusa foarte batrana si un pic nebuna. Acuma imagine cum arata casa respectivei matusi. E plina de mobila din diferite epoci, cateva bucati de calitate foarte buna, cu patina timpului pe ele, adevarate bijuterii de arta. Alte bucati sunt doar chicioase si vechi.
Cam asa era hotel Urania. Fiecare camera era decorata diferit si fiecare camera avea ceva cam ciudat. Aveti aici camera in care am stat eu si Filip, camera numarul 25 http://www.hotel-urania.at/foto_gross.php?foto=zimmer19 . Observati nu-i asa o prevalenta a covoarelor din bucatele pe care bunicile noastre le aveau in "camera din fata" back in the day. Covoare care aici sunt folosite pentru a impacheta patul si dulapul. Si ce merita remarcat e candelabrul care e chiar deasupra patului (Filip era chiar stresat). Si sirena de la cap. Care era urata. Nu semana de loc cu Ariel.
In prima faza cand am intrat in camera lui Double si Alia am zis, man.. they are lucky. Apoi ne-am uitat mai atent si am zis hmmm... Treaba e in felul urmator: camera e superba. E imensa, are un pat 2*2, o canapea si doua fotolii de piele + un chaise long stil baroc. And then there is the ceiling: http://www.hotel-urania.at/foto_gross.php?foto=zimmer13. Partea cea mai proasta la tavan nu e ca ai nudurile alea prost realizate in care nu-ti dai seama daca sexul is straight or gay.
Problema e ca in fiecare colt al camerei ai cate un om care se uita in jos la tine. Si dintre cele 4 potrete, unul nu are ochi. Are doar niste hauri negre fara capat. Daca aveti o imaginatie prea bogata si o inima slaba, atunci incercati sa evitati camera. It won't do much for your health.
Alte mentiuni pentru hotel: Avea niste scari al dracului de greu de urcat. Avea un tablou cu un copilas in nud care facea pisu. Avea un proprietar cu o cruce si un lant de aur la gat care l-ar face de rusine si pe regele Cioaba. Proprietarul nu era roman. La parter se auzeau tot timpul ciripituri de papagali. N-am vazut nici o urma de papagali during the stay. In schimb am vazut 2 javre rezidente, cred ca erau chiuaua dar aveau cel putin 100 de ani cainesti, ca nici nu mai vedeau bine. Erau imbracate cu pluoverase tricotate. They begged during breakfast. I usualy like dogs. I wanted to kick them. Si last but not least: un basorelief cu un nud de femeie. Era rezemat de fereastra si cum coborai scarile era exact la locul bun in caz ca te impiedici sa nimeresti cu fata in partea toracica. Era de ghips si anatomicaly correct.
Partea a doua, maine.
P.S. "Asediul Vienei" este un roman lansat in 2007 de catre scriitorul clujean Horia Ursu(mi-a fost profesor de franceza la masterul de la FSEGA). Cartea a primit premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania in 2007. Inca nu l-am citit dar e pe wish list pentru 2010.
O sa incep cu concluzia, ca sa nu va plictisesc. Budapesta > Viena. Realy. Mi-a placut mult mai mult Budapesta decat Viena. Poate si din cauza perioadei, Budapesta am vizitat-o in primavara iar Viena iarna. Poate din cauza ca Viena e foarte scumpa pentru salariile din Romania :P. E scumpa pentru ca intrarile la muzee sunt scumpe, mancarea e destul de scumpa si o vizita la toaleta e 50 de centi. Imagine that, 2 lei pentru un piss pauza. Daca mergeti la Viena, make sure ca va antrenati bine vezica urinara inainte, daca nu vreti sa platiti 10 lei pe zi pentru toaleta.
That being said, a fost o experienta foarte placuta si pe alocuri ciudata. Ciudat a fost hotelul. Imagine ca ai o matusa foarte batrana si un pic nebuna. Acuma imagine cum arata casa respectivei matusi. E plina de mobila din diferite epoci, cateva bucati de calitate foarte buna, cu patina timpului pe ele, adevarate bijuterii de arta. Alte bucati sunt doar chicioase si vechi.
Cam asa era hotel Urania. Fiecare camera era decorata diferit si fiecare camera avea ceva cam ciudat. Aveti aici camera in care am stat eu si Filip, camera numarul 25 http://www.hotel-urania.at/foto_gross.php?foto=zimmer19 . Observati nu-i asa o prevalenta a covoarelor din bucatele pe care bunicile noastre le aveau in "camera din fata" back in the day. Covoare care aici sunt folosite pentru a impacheta patul si dulapul. Si ce merita remarcat e candelabrul care e chiar deasupra patului (Filip era chiar stresat). Si sirena de la cap. Care era urata. Nu semana de loc cu Ariel.
In prima faza cand am intrat in camera lui Double si Alia am zis, man.. they are lucky. Apoi ne-am uitat mai atent si am zis hmmm... Treaba e in felul urmator: camera e superba. E imensa, are un pat 2*2, o canapea si doua fotolii de piele + un chaise long stil baroc. And then there is the ceiling: http://www.hotel-urania.at/foto_gross.php?foto=zimmer13. Partea cea mai proasta la tavan nu e ca ai nudurile alea prost realizate in care nu-ti dai seama daca sexul is straight or gay.
Problema e ca in fiecare colt al camerei ai cate un om care se uita in jos la tine. Si dintre cele 4 potrete, unul nu are ochi. Are doar niste hauri negre fara capat. Daca aveti o imaginatie prea bogata si o inima slaba, atunci incercati sa evitati camera. It won't do much for your health.
Alte mentiuni pentru hotel: Avea niste scari al dracului de greu de urcat. Avea un tablou cu un copilas in nud care facea pisu. Avea un proprietar cu o cruce si un lant de aur la gat care l-ar face de rusine si pe regele Cioaba. Proprietarul nu era roman. La parter se auzeau tot timpul ciripituri de papagali. N-am vazut nici o urma de papagali during the stay. In schimb am vazut 2 javre rezidente, cred ca erau chiuaua dar aveau cel putin 100 de ani cainesti, ca nici nu mai vedeau bine. Erau imbracate cu pluoverase tricotate. They begged during breakfast. I usualy like dogs. I wanted to kick them. Si last but not least: un basorelief cu un nud de femeie. Era rezemat de fereastra si cum coborai scarile era exact la locul bun in caz ca te impiedici sa nimeresti cu fata in partea toracica. Era de ghips si anatomicaly correct.
Partea a doua, maine.
P.S. "Asediul Vienei" este un roman lansat in 2007 de catre scriitorul clujean Horia Ursu(mi-a fost profesor de franceza la masterul de la FSEGA). Cartea a primit premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania in 2007. Inca nu l-am citit dar e pe wish list pentru 2010.
