Masinuta

Yup, am cuparat-o in sfarsit. Prima noastra masina. Eu am avut o singura cerinta la masina: sa fie mica si cu fundu' mare. Si e. Are destul portbagaj "ca sa incapa porcu", romanian style.

Am aflat dupa ce am cumparat-o ca are o culoare ce se cheama gri-sobolan. Nu e cel mai atractiv nume, dar masina chiar arata foarte fain. Aaaaa... ce frumoasa e viata cand stii ca nu o sa mai fii nevoit sa iti cari cumparaturile de la supermarket in spate. Nu intelegi cu adevarat ce inseamna umilinta decat dupa ce te-ai plimbat prin tot iulius mall-ul cu baxul de hartie igienica roz in brate.
Trust me, i know!

Oh well, de acum vom avea masina. Cel putin, o avem in fata blocului. Deocamdata eu am carnet dar am condus cam 20 de kilometri de cand mi-am luat carnetul acum 7 ani, iar Filip mai are inca vreo 3 saptamani pana termina scoala. Da' avem masina. Masina faina.

In Floresti, aseara

Ieri seara am fost la dansuri de societate in Floresti. Am dansat tango. E mai greu decat credeti. Tipul din Familia Adams parea ca se distreaza cand dansa cu un trandafir intre dinti. In realitate,
dupa vreo cateva ture de "slow, slow, quick, quick" incepi sa iti dai seama ca: 1. daca picioarele pot sa fie contorsionate in toate directiile nu inseamna neaparat ca e o idee buna sa faci asta. 2. Daca doamne doamne vroia sa ne sprijinim pe varfurile degetelor, ne-ar fi dat copite.

Oricum, dupa o ora jumate de tango am ajuns la formula perfecta. Tangoul e 50% atitudine si 15% looks. Restul de procente pana la 100% e diferenta dintre noi care faceam intoarcerile de parca ne-ar fi infipt cineva un par in partea dorsala si tanti profesoara de dans care dansa ca o argentinianca veritabila. Nu conteaza, pariez ca nici ea nu stie sa implementeze algoritmul lui Dijkstra. Sau heap sort. Hah, i feel better.

Oricum, partea cea mai distractiva(?) a povestii abia acum incepe. Cum spuneam, aseara veneam de la dansuri si eram pe Eroilor, cand ne intalnim cu o tipa care vorbea la telefon cu cineva. Cineva-ul respectiv era cu masina se pare si nu cunostea Florestiul. Tipa era pe jos si nu cunostea nici ea Florestiul, dar trebuiau sa se intalneasca. Evident, mission impossible. Sau baba oarba pe intuneric cu toti participantii legati la ochi. Orice intalnire e pur aleatoare si legata de miscarea browniana.

Tipa ne intreaba daca stim ceva biserica in constructie prin apropiere, ca persoana cu masina tocmai oprise langa ea. Noi ii zicem ca stim mai multe. Imi vine o idee, ii zic "spuneti-i ca sunteti langa ferma". Asta de obicei e deajuns, majoritatea lumii se descurca cu reperul asta. Persoana cu masina insa batman, batman. Si atunci Filip intervine salvator cu o idee geniala. Zice "intrebati-l daca e cu masina pe o strada asfaltata". I know, suna distractiv. Avem o singura strada asfaltata in toata zona noastra in Floresti. Restul sunt alei dintre blocuri, cimentate cu banii constructorilor. O singura strada. Si nici aia gata. Avem si o gluma pe tema asta. Cum stii daca urmeaza sa ninga maine? Pai te uiti daca azi incep lucrarile de asfaltare pe Eroilor. Haz de necaz.

Ce se mai intampla cu cartofii

Vineri am avut o discutie cu inca 2 parlamentari in privinta cartofilor: cu Serban Radulescu(mai precis cu consilierul lui) si cu Marius Nicoara.

Victorie!!! Mihaela dragostea mea.. am invins!! Adica am gasit un parlamentar, in persoana senatorului Marius Nicoara, care sa inceapa o initiativa legislativa pentru interzicerea cartofului Amflora.

Mi-a cerut sa ii scriu o justificare de circa o pagina in care sa descriu de ce ar trebui sa nu cultivam acest tip de cartof si sa i-o trimit consilierului sau. Ceea ce am si facut. Acum astept un raspuns de la respectivul consilier si apoi we are good to go.

Operatiunea cartoful si parlamentarii continua

Ma simt extrem de bine in acest moment.

Am discutat cu doi parlamentari deja, domnul Koto Josif si domnul Mate Andras-Levente. Ultimul e chiar parlamentarul in circumscriptia caruia se afla Dangaul. Amandoi au fost de acord sa sustina o initiativa parlamentara impotriva cartofilor modificati genetic.

Domnul Mate m-a pus insa in garda, deoarece lui i-a fost respins un amendament in urma cu 2 saptamani, amendament ce viza etichetarea separata a produselor ce contin organisme modificate genetic. Deci de fiecare data cand mancati produse care contin soia, exista toate sansele sa fie modificata genetic. Nu avem de unde sa stim. Oricum, sincer e imbucurator sa auzi ca exista parlamentari care sunt interesati de aceste probleme. Mi-a mai crescut opinia despre parlament.

Maine urmeaza sa discut cu domnul Mircia Giurgiu si cu domnul Serban Radulescu. Sper sa fie si ei la fel de receptivi. Poate ca totusi vom salva cartoful de Dangau.

despre cartofi, organisme modificate genetic si parlamentari

Probabil ca majoritatea dintre voi ati auzit deja de decizia istorica a UE de a permite cultivarea pe teritoriul statelor membre a unui soi de cartof modificat genetic, cartoful Amflora. Probabil ati auzit deja ca unele state membre (Austria, Grecia, Ungaria, etc.) au decis sa nu permita cultivare acestui soi de cartof pe teritoriul lor.

Cand am citit prima data vestea aceasta, m-am infuriat. Apoi am vazut filmul "The world according to Monsanto" duminica si m-am speriat. Pentru mine, cultivarea acestui cartof aduce de vreo 10 ori mai multe pericole decat instalarea scutului anti-racheta in Romania.

In primul rand pentru ca nu s-au facut de loc studii de lunga durata(10 ani +) asupra consumului de organisme modificate genetic asupra oamenilor. Nici unul. Desigur, poti sa iei in considerare ca se face un experiment pe americanii de rand, aia care nu isi permit sa manance organic, ca ei consuma deja de aproape 20 de ani. Si uite ce bine au iesit, nu? Adica intr-adevar, sunt probabil cel mai sanatos popor din lume nu?

Desigur, se spune ca acesti cartofi nu au nevoie de teste pentru consumul uman, pentru ca nu sunt destinati consumului uman. Asta in teorie. Pentru ca nimeni nu poate sa imi garanteze ca nu va exista o cross polenizare intre cartofii normali plantati la un camp distanta si cei modificati genetic. Mai mult, cartofii mutanti contin o gena care determina rezistenta la antibiotice. De parca Romania nu ar fi deja unul dintre statele fruntase la rezistenta la antibiotice, multumita practicile medicale din anii 90, cand puteai sa-ti cumperi antibiotice la liber de la farmacie si pentru cea mai mica raceala te indopai cu ele.

In orice caz, contaminarea cu gene mutant nu este de domeniul fantasticului. S-a intamplat in Mexic, o data cu introducerea porumbului modificat genetic. Mexic este leaganul porumbului in lume, este locul unde se pastreaza soiuri de porumb vechi de peste 2000 de ani, soiuri care pot sa fie folosite in cazul in care soiurile hibride nu mai dau rezultate. Sau in fine, puteau sa fie folosite. Acum nu prea mai pot, pentru ca inclusiv in campurile taranilor din zonele muntoase ale Mexicului e aprope imposibil sa mai gasesti boabe de porumb necontaminate. Si partea cea mai proasta, abia acum urmeaza: genele care se grefeaza pe structura adn-ului porumbului nu sunt stabile decat in porumbul creat de Monsanto. In varianta contaminarii, genele se pot insera in alta locatie, ceea ce produce variatii pentru porumb, plante mutant.

O alta problema e cea economica. In Statele Unite, Monsanto are o "politie a semintelor". De ce? Pentru ca are patent pentru semintele modificate genetic. Asta inseamna ca nu poti sa cumperi decat de la ei samanta. Ce se intampla insa daca cumperi sa zicem, samanta de cartofi de la un fermier care nu stie ca cartofii lui au fost contaminati cu gene de la cartofii Amflora. Well, e simplu, esti acuzat ca ai furat patentul pentru cartofi si esti dat in judecata. Si pierzi. Pentru ca e foarte usor pentru detinatorul patentului sa demonstreze ca intr-adevar, cartofii tai contin secvente de gene patentate de ei. Patentul asta pe sursa de mancare este motivul pentru care Monsanto si altii nu au nici o problema daca se contamineaza campurilor din jur. Deoarece e interesul lor sa ajunga sa fie singurii de la care poti sa iti cumperi semintele. Semintele pastrate de fermieri de la un an la altul nu vor putea sa fie folosite, fie datorita contaminarii, fie datorita patentelor si atunci companiile multinationale vor pune monopol pe mancare.

Ok, gata cu predica, o sa va spun ce am decis sa fac eu in situatia asta. Cum va spuneam, m-am infuriat cand am citit stirea. Si pe masura ce ma gandeam la asta, deveneam din ce in ce mai furioasa. La Dangau, familia mea(matusa, verisori) depinde de cartofi. In zona se cultiva cartofi de cand ma stiu, si acum principala lor sursa de venit va fi pusa in pericol.

Asa ca am decis sa fac ceva. Mai precis am facut rost de adresele birourilor parlamentarilor din judetul Cluj. Le gasiti aici. Voi merge in audienta la fiecare dintre acesti parlamentari in cursul lunii martie. Ii voi ruga sa se coalizeze si sa protejeze agricultorii din judetul Cluj si sa introduca o lege de interzicere a cultivarii acestui tip de cartof.

Deocamdata am programata joi o intalnire cu domnul Koto Josif si vineri o intalnire cu Mircia Giurgiu (parlamentarul meu preferat de cand a introdus legea anti fast-food in scoli). De asemenea astept sa ma sune sefa de cabinet al parlamentarului Horia Uioreanu. Pe restul inca nu am reusit sa ii contactez deoarece nu au raspuns la telefon, dar voi persevera.

Daca sunteti deacord cu demersul meu, va rog sa incercati va contactati si voi parlamentarii. Aveti adresele lor si puteti sa le scrieti un mail, sa le trimiteti o scrisoare, sa mergeti in audienta. Nu ramaneti nepasatori. Faceti ceva!

jiaozi - coltunasi chinezesti

Jiaozi sunt coltunasi chinezesti cu umplutura sarata, ce se mananca de obicei de anul nou chinezesc ca sa aduca bogatie. Desi anul nou lunar(chinezesc) a cam trecut de vreo 2-3 saptamani, m-am gandit ca bogatia nu ne-ar strica nici noua, asa ca weekendul asta m-am inarmat cu multa rabdare si m-am apucat de lucru.

Reteta de mai jos nu e reteta originala de jiaozi, e sa zic asa implementarea concreta a unui principiu abstract(sau a unui design pattern ca tot la alea ma gandesc in ultima vreme).

Prima chestie pe care am facut-o a fost pun la fiert 2 pulpe de pui si o bucata cam cat palma de costita afumata de porc. Am obtinut cam dupa 1 ora de fiert o supa clara cu gust super bun, potrivit de sarata de la costita, dar si aproape dulce din cauza pulpelor de pui. Combinatia de dulce-sarat e un principiu de baza in bucataria chineza.

Dupa pasul cu supa, a urmat aluatul pentru coltunasi. Am pus la doua cani de faina jumatate de cana de apa. Am framantat 10 minute pe ceas. La final ma cam dureau mainile, da am zis ca fac antrenament la degete ca sa nu mi se anchilozeze incheieturile si sa nu mai pot programa pe la 50 de ani. Aluatul rezultat trebuie sa aiba consistenta cam ca si plastilina aia super buna pe care o vanam cand eram copii pe vremea lui Ceausescu. Plastilina care se gasea super greu in librarii. Adica nu e casant, nu se lipeste de degete si poate fi prelucrat usor. L-am acoperit cu folie si l-am pus la frigider.

Acum vine partea interesanta: toate ingredientele trebuie taiate marunt marunt si amestecate. Eu am folosit legume:


Costita si pulpele cu care am facut supa:



varza murata :



sos de soia si chilli



Dupa ce am maruntit ingredientele cam o eternitate, am obtinut asta:



Serios, reteta asta e consumatoare de timp grupa mare. Daca nu ai vreo 3-4 ore la dispozitie, mai bine amani. Asta nu e slow food, asta e "old people crossing the road" food. Daca ti-e foame tare si stai in Floresti prin zona fermei, probabil e mai avantantajos sa mergi pe jos pana la Polus si sa vii inapoi in acelasi mod, decat sa te apuci sa gatesti jiaozi. Pe de alta parte, cand ai terminat, ai destula mancare sa saturi vreo 6 persoane lesinate de foame. Cred ca ies cam 30-40 de jiaozi din cantitatile pe care le-am folosit eu.

Revenind la reteta, dupa ce te-ai plictisit de moarte cu maruntitul, tortura chinezeasca continua cu intinderea aluatului si formarea jiaozi-ilor.







La final, daca vrei sa servesti coltunasii in supa trebuie sa ii fierbi separat ca pe galuste, in apa clocotind:



sau poti sa ii prajesti, in wok, cu putin ulei:



Pofta buna.

Turism in Romania - episodul Rameti

Locatie: in judetul Alba, zona Teius, aproximativ 100 de km de Cluj.
The gang: eu si Filip, Cris si Adi, Alia si Dan, Andra.


In prima excursie de "primavara" de anul asta am vizitat cheile Rameti si manastirea cu acelasi nume. Desi primavara e cam mult spus pentru ca ne-a plouat constant, o ploaie mocaneasca mohorata, cu rafale din cand in cand.

Nu a fost cel mai bun moment in care sa vizitam zona, de aceea nici nu ne-am aventurat foarte departe in interiorul cheilor. Am inaintat doar circa 500 de metri, pana cand am vazut prima "poarta", o formatiune unde cei doi pereti de piatra sunt aproape uniti de o piatra orizontala intre ei.

Apoi ne-am intors, tinandu-ne de piroanele metalice batute in stanca, incercand sa nu alunecam pe pietrele ude ascunse sub un strat gros de frunze. Plimbarea in chei nu e chiar usoara, mai ales cand nivelul apei e destul de inalt incat sa te ia de pe picioare daca cumva cazi in rau.


Am ajuns acasa murdara pe genunchi si pe fund, ca un copil mic care se taraste de-a busilea. Insa nu imi pare rau de loc, cam ca si in reclama aia de la Omo cu "Murdarirea este buna", adica e ok sa te murdaresti cata vreme traiesti din plin in timpul ala.

Tata mi-a zis ca zona se cheama "Tara de piatra" si adevarul e ca dupa ce faci o plimbare prin chei poti sa intelegi de ce. Parca ai intra intr-o alta lume. O lume dominata de mugetul apei care se zdrobeste de stanci, de elemente in stare nativa. Piatra si apa intr-o lupta continua, in care nu este loc pentru oameni.

O lume pustie. O lume salbatica. O lume care, in prag de primavara, are tipete stridente de culoare: un verde-smarald neverosimil al apei, un sangeriu al frunzelor moarte, un verde crud al muschilor, inconjurate de culori sobre si triste. Cam ca in poeziile lui Bacovia :).