Mierla de vis-a-vis

Branduse la Dangau

Pentru mine, brandusele sunt cele mai frumoase flori de primavara. Si asta pentru ca in fiecare an, Dangaul isi leapada mantia alba de zapada si se acopera cu movul delicat al branduselor.

Si pentru ca atunci cand aveam 5 sau 6 ani, hotarata sa am si eu grija de iedutii caprei lui maicuta, am gasit de cuvinta sa le culeg cu galeata si sa le duc la caprelor sa le manance. Se pare ca sunt otravitoare, dar capritele n-au avut nici o problema. 

Si deci, branduse: 

Germania - landul promis

Imagineazati ca esti in tren, undeva in Germania, asa, intre Herzebrock-Clarholz si Bielefeld.

Inchipuieti ca o domnisoara ce e asezata la un scaun distanta, care te-a auzit vorbind, te intreaba: "Nu va suparati, vorbiti romaneste?".

Tu ii spui ca da. Ea iti zambeste si iti spune, intr-o romana doar usor stalcita si cu un accent sarmant: "Si eu vorbesc un pic romaneste. Ma cheama X si sunt incantata sa va cunosc"

... Dupa care scoate din geanta "Turnul de veghe" si "Treziti-va" si iti sopteste duios: "Eu sunt de la Martorii lui Iehova. As vrea sa va ofer aceste reviste si sa va invit duminica la congregatia noastra, de la ora 4."

Revistele sunt in limba romana. Nici macar nu poti sa le refuzi cu scuza ca nu stii sa citesti germana.

Weirdest experience ever.

Despre dragoste si chimie

... sau de ce e bine sa ai un inginer in casa (ca sa-ti explice in termeni exacti sentimente inexacte) 

Teoria iubirii conform lui Filip: 

Pentru fiecare dintre noi exista o multitudine de potentiali parteneri, oameni care ni se potrivesc mai mult sau mai putin. Doar intamplarea face ca noi doi am avut circumstantele perfecte ca sa ne intalnim. 

Eu: adica vrei sa zici ca noi doi nu suntem facuti unul pentru altul? Adica tu te-ai fi putut casatori cu altcineva? Adica vrei sa spui ca dragostea noastra nu e ADEVARATA? (isterie in declansare si frowny face)

Filip: Nu, nu, e ca si la molecule. Ca orice atom de oxigen se poate intalni cu oricare doi atomi de hidrogen. Da cand se intalnesc, si formeaza o molecula, nu ii mai poate rupe nimic. Aproape.

Deci asa e dragostea. Ca o molecula.

Mandrie si betoane

Oare cu ce i-au gresit romanii lui Dumnezeu, oare cu ce l-am suparat, de cu o mana ne-a dat numai necazuri si cu cealalta ne-a luat mintile?

http://www.mandriesibeton.ro/film.php

Sambata seara, intr-un satuc amarat din Germania, stateam si mai uitam la documentarul asta, si la finalul celor 13 minute de film am inceput sa plang in hohote. Nu pentru ca iara sunt plecata departe de tara si muncesc de-mi sar capacele printre straini. Nu pentru ca am in cercul meu de cunostinte destui oameni care au fost nevoiti sa plece din tara cu anii ca sa reuseasca sa puna deoparte 2 bani ca sa-si trimita copii la scoala. Nu de aia. Viata e grea, trebuie sa faci ce poti ca sa te descurci, chiar si sa iti vezi oamenii dragi doar de Pasti si de Craciun.

Plangeam pentru ca ne-a luat Dumnezeu mintile. Pentru ca e atata adevar in filmul asta de te doare. Pentru ca sunt atatia romani plecati acasa, care sufera de dor de tara, care traiesc in conditii mizere si fac toate astea doar ca sa pastreze aparentele. Ca nu cumva sa creada cineva ca ei nu au. Mandria asta tampita care te face sa bagi zeci de mii de euro intr-o casa imensa din care vei incalzi doar parterul, numai ca sa vada vecinul ca tu ai cu ce. Nu conteaza ca ai bani, important e sa stie ceilalti ca ai bani.

Atata viata aruncata de pomana pentru "ce zice lumea". Atata risipa. Atata tristete.

Warning

Warning - de Jenny Joseph

When I am an old woman I shall wear purple
With a red hat which doesn't go, and doesn't suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
And satin sandals, and say we've no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I'm tired
And gobble up samples in shops and press alarm bells
And run my stick along the public railings
And make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
And pick flowers in other people's gardens
And learn to spit.

You can wear terrible shirts and grow more fat
And eat three pounds of sausages at a go
Or only bread and pickle for a week
And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.

But now we must have clothes that keep us dry
And pay our rent and not swear in the street
And set a good example for the children.
We must have friends to dinner and read the papers.

But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple.      

Am citit poezia asta prima data cand aveam 18 ani si acuma cand ma indrept spre 30, mi se pare mai buna ca niciodata.