luni, 14 ianuarie 2013

Mandrie si betoane

Oare cu ce i-au gresit romanii lui Dumnezeu, oare cu ce l-am suparat, de cu o mana ne-a dat numai necazuri si cu cealalta ne-a luat mintile?

http://www.mandriesibeton.ro/film.php

Sambata seara, intr-un satuc amarat din Germania, stateam si mai uitam la documentarul asta, si la finalul celor 13 minute de film am inceput sa plang in hohote. Nu pentru ca iara sunt plecata departe de tara si muncesc de-mi sar capacele printre straini. Nu pentru ca am in cercul meu de cunostinte destui oameni care au fost nevoiti sa plece din tara cu anii ca sa reuseasca sa puna deoparte 2 bani ca sa-si trimita copii la scoala. Nu de aia. Viata e grea, trebuie sa faci ce poti ca sa te descurci, chiar si sa iti vezi oamenii dragi doar de Pasti si de Craciun.

Plangeam pentru ca ne-a luat Dumnezeu mintile. Pentru ca e atata adevar in filmul asta de te doare. Pentru ca sunt atatia romani plecati acasa, care sufera de dor de tara, care traiesc in conditii mizere si fac toate astea doar ca sa pastreze aparentele. Ca nu cumva sa creada cineva ca ei nu au. Mandria asta tampita care te face sa bagi zeci de mii de euro intr-o casa imensa din care vei incalzi doar parterul, numai ca sa vada vecinul ca tu ai cu ce. Nu conteaza ca ai bani, important e sa stie ceilalti ca ai bani.

Atata viata aruncata de pomana pentru "ce zice lumea". Atata risipa. Atata tristete.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu