miercuri, 15 decembrie 2010

Responsabilitatea personala

Fiecare dintre noi a spus la un moment dat ceva in tema "Da' de ce sa fac eu asta, daca ceilalti oricum nu fac.". Da' de ce sa nu arunc eu pe strada daca toata lumea o face. Da' de ce sa nu dau eu spaga daca toata lumea o face. Da' de ce sa respect eu regulile de circulatie daca toata lumea o calca la maxim.

Raspunsul la toate astea e foarte simplu. Pentru ca e responsabilitatea ta. Pentru ca modul in care te comporti spune totul despre tine ca persoana, la fel cum modul in care se comporta restul spune totul despre cum sunt ei. Nu ai influenta atat de mare asupra celor din jur, dar macar asupra ta ai influenta. Daca vezi la cei din jur un comportament care iti repugna, atunci macar ai grija sa nu il duplici si tu, inainte sa te plangi de el. Sunt prea multi cei care spun "Romania tara de rahat" si care la doua paragrafe mai incolo se lauda cum au fraierit ei statul sau pe concetateni sau cum au dat ei talpa pe autostrada.

De unde tema asta de responsabilitate personala astazi? Eu ascult Radio Romania Actualitati. Stiu, radio comunist, nu la moda, dar macar stirile din sport nu contin informatii importante despre silicoanele iubitei al nush carui fotbalist. Din cand in cand mai ascult "Antena partidelor parlamentare", emisiunea in care fiecare dintre partidele romanesti au circa 3-4 minute in care sa transmita mesajul lor pentru popor. E o mina de informatii, nu despre legi sau doctrine ci despre cum isi vad partidele electoratul. Azi din minunile partidului conservator: noi (adica partidul conservator) o sa tinem partea mamelor si a pensionarilor "pentru ca un popor sarac are nevoie de ajutorul statului".

Va e clar? Romanii sunt saraci si din cauza asta statul ar trebui sa ii ajute, presupun cu bani. Da' cine o fi doamne statul asta? Cine e tatucul asta care vine si imparte banii cu sacul, ca un Mos Craciun care vine tot anul? Chiar atat de idioti sunt romanii incat isi inchipuie ca statul da bani? Statul nu da bani, statul ia. Ia fonduri de la oamenii care muncesc, clasa de mijloc, prin intermediul taxelor, si ii directioneaza spre cei saraci sub forma de tot felul de ajutoare si spre cei bogati sub forma de afaceri cu statul, deturnare de fonduri si firme capuse.

Sincer, eu m-am saturat. Sunt prea multi cei care intind mana sa ceara si prea putin cei care muncesc. Prea multi oameni incaseaza venitul minim garantat sau ajutor de incalzire sau dumnezeu stie ce alte venituri si ajutoare. Si toti isi justifica milogeala cu "da noi suntem saraci". Am un singur mesaj pentru ei: "Asa si?". Si ce daca sunteti saraci, asta inseamna ca meritati bani pe degeaba? Ce daca nu va ajung banii de incalzire? Trebuie sa ia statul din buzunarul meu ca sa va permiteti voi sa stati intr-un apartament de 3 camere neizolat in centrul clujului? Nu aveti bani? Ghinion, banii nu cresc in copaci. Nimeni nu iti da nimica pe degeaba si daca voi primiti o pleasca, banii aia sunt luati de undeva. Si nu e responsabilitatea mea sa am grija de voi. Nu e responsabilitatea mea sa aveti voi mancare pe masa. Eu sunt responsabila pentru mine.

Stiu ca aici o sa imi aud replici de genul: da clar, tu esti programator, aia au bani, clar ca tu gandesti asa, dar ia stai tu pe 8 milioane salar. Si aici as putea sa va expun pe larg de ce imi merit fiecare dintre leutii pe care mi-i plateste patronul si ca pe vremea cand eu stateam in casa si faceam culegeri de mate, sarmanii de astazi bateau barurile si se distrau. Dar nici macar nu e nevoie sa spun asta. E de ajuns sa spun "Asa si?". Din nou, de ce simplu fapt ca esti sarac iti da mai multe drepturi decat are restul lumii?

Eu zic asa, romanii sunt 90% crestini de diferite coloratii. In Biblie, Iisus face o referinta directa la o situatie de genul asta in pilda talantilor si nu se sfarseste bine pentru cel milog. Morala e simpla: responsabilitatea personala nu e anulata doar pentru ca "alalalt are mai mult".

miercuri, 27 octombrie 2010

Glume de programatori

1. Q: De cati testeri e nevoie sa schimbi un bec.
A: Testerii nu schimba becuri, ei doar raporteaza ca e intuneric.

2. Q: De cati programatori e nevoie sa schimbi un bec?
A: Programatorii nu schimba becuri, e o problema de hardware.

3. A SQL query goes into a bar, walks up to two tables and asks, “Can I join you?”

4. // Sometimes I believe compiler ignores all my comments.

5. Software is like a cathedral, first we build it and then we pray.

6. Programming is like sex: One mistake and you have to support it for the rest of your life.

7. Iisus si diavolul la un concurs de programare. Dupa 1 ora se ia curentul. Diavolul incepe sa injure, Iisus ramane calm. Se reia concursul. Dupa inca o ora se ia curentul din nou. Diavolul incepe sa injure, din ce in ce mai nervos. Iisus e calm. Se reia concursul. Dupa o ora se ia curentul. Diavolul e negru de suparare si ameninta ca ii da in judecata pe organizatori. Iisus e de un calm neperturbat.
Morala: Iisus salveaza.

1. Life explained as Java Exceptions

joi, 21 octombrie 2010

de ce sa pleci, de ce-ai mai fi ramas?

Dintre fostii colegi de liceu unii sunt prin state, altii in germania, franta, italia.. Dintre fostii colegi de facultate unii sunt prin anglia, irlanda, elvetia. Uitandu-ma la stirile din ultimele 2-3 zile, ii inteleg perfect.

Avem o clasa politica infecta, o hazna de mafioti. Nici nu iti dai seama care sunt mai rai, cei pur incompetenti gen PDL care a votat o lege extrem de importanta din greseala(reducerea TVA, neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei). Cat de prost si de nepregatit poti sa fii? Cat de idiot sa iti dai cu stangul in dreptul in halul asta?

Sau poate cei mai rai sunt cei cu adevarat cinici si ticalosi, gen PSD, care ne vand si ne cumpara ca pe vite. Pentru cei care se mai indoiesc de asta, ii invit sa citeasca "stenogramele" lui Sorin Ovidiu Vantu, acest geniu malefic al Romaniei. De la Iliescu incoace, nu cred ca am intalnit un personaj mai sinistru si care sa isi fi subjugat atat de mult opinia publica, ca un cancer ce consuma totul. Cititi-i stenogramele, uitati-va cum va considera catei, va considera poporul prost pe care el, marele smecher, il va conduce din umbra.

Si ne meritam soarta, ne-o meritam cu prisosinta, pentru ca acceptam fara sa cracnim, fara sa facem nimic, fara sa ne rasculam. Unii pleaca din tara, cu speranta unei vieti mai curate spiritual. Altii se complac, se fac complici, se astern pres la picioarele dulailor.

Eu nu am plecat din Romania pentru ca nu vreau. Sa plece ei, politicenii. Sa ii manance pe ei dorul de familie, sa fie ei discriminati in Italia sau Spania, sa fie ei atacati la metrou pentru ca sunt romani. De ce sa plec eu? Mie imi pasa de tara asta mai mult decat lor. Sa plece ei cu rudele lor ce capuseaza Romania. Sa plece si sa nu se mai auda de ei in veci vecilor amin.

Am fost sambata la concert Pasarea Colibri. De aia nu plec. Ca asta e tara mea.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Turism in Romania: Incursiune in istoria Transilvaniei

Transilvania, tara de dincolo de paduri, e un taram magic. Sunt atatea lucruri frumoase aici, atatea mistere de descoperit, atata istorie, atatea datini pastrate din mosi-stramosi ...

Legenda familiei mele, pe care am invatat-o pe genunchi bunicului meu pe cand inca nu stiam sa scriu sau sa citesc, spune ca suntem descendenti din romanii din castrul roman din Manastireni si ca neamul nostru traieste in Transilvania de 2000 de ani (plus minus vreo 200 de ani, da ce mai conteaza). Asa o fi, n-o fi asa, nu stiu, dar m-am gandit ca azi sa va prezint cateva locuri in care istoria e la ea acasa.

Daca ar fi sa incepem in ordine cronologica, atunci clar ar trebui sa incepem cu tablitele de la Tartaria, judetul Alba. Gasiti o reproducere dupa aceste tablite pe monumentul dedicat lor pe drumul dinspre Orastie inspre Alba Iulia.


Scrisul, de fapt pictogramele de pe tablite nu au putut fi descifrate, dar parerea mea e ca descriu averea stramosului lui gigi becali. Era crescator de cerbi lopatari.



Desi exista multe controverse asupra lor, in principiu din cauza ca nu pot fi datate cu carbon pentru ca au fost tratate cu ceva solutie pentru a fi conservate, teoria "nationalista", bazata pe datarea indirecta, in urma locului si stratului arheologic unde au fost gasite, este ca aceste tablite sunt cele mai vechi documente scrise din lume. Yeah, ati auzit bine, mai vechi cu aproape un mileniu decat vechile scrieri sumeriene. Tablite asemanatoare au mai fost gasite in Bulgaria insa mult mai noi decat de cele de la Tartaria. Cum spuneam, o teorie nationalista, care da apa la moara acelora care cred ca Romania e buricul pamantului (vezi Pavel Corut), teorie care insa poate sa fie adevarata. Oricum ar fi, ramasitele civilizatiilor preistorice din zona demonstreaza clar ca aceste meleaguri au fost locuite din perioade extrem de vechi, probabil pentru ca si oameni preistorici iubeau ciorba de burta si varza a la cluj.

Daca e sa venim un pic mai aproape de zilele noastre cu siguranta vom face o oprire la Costesti:



si Sarmisegetuza Regia :



Desi Sarmisegetuza e mult mai spectaculoasa si mult mai ingrijita (si refacuta), mie mi-a placut mai mult cetatuia de la Costesti. Zona e de vis, noi am vizitat-o in mai cand salcamii erau in floare si intreaga vale mirosea a primavara. E liniste, e pace, flori de camp, cimbru salbatic, verde peste verde si deasupra cerul albastru.
E un loc unde sa te incarci cu zen, vorba lui Filip.





Ce ne-a impresionat cel mai mult la zona cetatilor dacice, pe langa cetati evident, a fost curatenia. Nu stiu daca au fost voluntari la cules gunoaie chiar inainte sa mergem noi, dar a fost minunat sa nu vedem peturi peste tot. La un moment dat chiar ne uitam ca pe drumul spre cetatuia din Costesti am vazut doar 1 singura punga + o vana care e posibil sa fie folosita la adapat animele, in rest, nici urma de pet, de ambalaje aruncate aiurea, de hartii imprastiate. Nu stiu cine se ocupa de curatarea zonei respective, dar tin sa ii multumesc din suflet. You made me really happy.





PS. Continuarea, in episodul viitor :)

duminică, 26 septembrie 2010

Let's do it better, Romania !

Pana in ultimul moment am crezut ca nu o sa ajungem la actiunea de ecologizare care a avut loc sambata asta, din motive obiective (eram convocati la munca patriotica cu familionul). Am scapat pe weekendul asta si ne-am alipit la o echipa de prieteni, fara sa ne inscriem pe net sau sa ne inregistram altundeva, deci daca vedeti cifrele date de organizatori pe undeva in presa sa stiti ca au fost cu 2 in plus, necontabilizati.

Ce-am invatat dupa toata actiunea asta? 2 chestii:

1. Chiar exista o parte mare de romani care sunt pur si simplu oameni naspa. Chestia aia cu capra vecinului e in totalitate bazata pe adevar. Nu va pot explica ce am simtit cand noi curatam intr-un sat din apropiere de Cluj si unul dintre sateni isi dadea cu parerea ca de ce curatam acolo, ca sa nu curatam mai mult decat pana unde zice el si .. perla coroanei "De ce curatati acolo ca e de la bar, acolo nu e a dumneavoastra", cand unul dintre colegii mei curata pajistea din fata barului. Omul evident i-a raspuns "Nicaieri nu e al nostru, ca gunoiul nu l-am facut noi, ci dumneavoastra". Nici unul dintre sateni nu s-a oferit sa ne ajute, dar macar unii dintre ei ne-au laudat, altii doar si-au facut distractia de dimineata intre 2 tuici pe seama noastra.

La pachet cu oamenii astia naspa, vin intelectualii fini cu le zicea cineva. Acestia sunt cei care nu se limiteaza sa nu faca nimica, gen sa steie linistiti acasa sambata si sa isi bea cafeaua, ci incearca din rasputeri sa ii convinga pe ceilalti ca degeaba se implica, degeaba incearca sa curete ceva din gunoiul colectiv, ca va fi la fel de murdar peste 2 luni. Sau ca de fapt sunt niste fraieri si ca cei care au organizat "Let's do it Romania" isi fac reclama gratuita pe spatele voluntarilor care strang gunoiul.

Oamenii astia nu inteleg ca sunt parte din problema. Sunt franarii Romaniei. Sunt motivul pentru care Romania inainteaza cu pas de melc in loc sa o ia la galop, sunt genul de oameni care prefera sa ii traga pe ceilalti inapoi decat sa faca ei un pas inainte. Sunt oameni pe care nu are sens sa ii asculti pentru ca nu o sa aduca niciodata ceva pozitiv in viata ta, nu o sa te incurajeze sa faci un lucru bun ci din contra, o sa incerce sa te impiedice sa iti imbunatatesti viata.

2. O a doua constatare e ca in Romania exista o groaza de oameni care incearca sa faca ceva bun. O groaza de oameni care renunta la confortul lor personal ca sa incerce sa faca ceva pentru toata lumea. In Romania se misca ceva, indiferent de cati bagatori de seama si cati punatori de piedici exista. Si astia sunt oamenii pe care sa ti-i doresti ca prieteni, oameni care o sa te ajute sa evoluezi. Poate ca descrierea e prea simplista, dar astia sunt oamenii buni. Nu pentru ca strang gunoaie sau pentru ca sunt ecologisti, ci pentru ca au capacitatea de-a pune deoparte egoismul si confortul lor personal. Pentru ca gandesc pentru comunitate nu doar pentru ei. Acestia sunt genul de oameni care vor reforma Romania.

Atat pentru cei din prima categorie, ca si pentru cei din a doua, o dedicatie. Asa, ca la manele tv.


John Lennon- Imagine (live)


You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one ...

luni, 13 septembrie 2010

La multi ani de ziua programatorilor

enjoy!!!

Branduri de Cluj

Azi am revenit in Cluj dupa o saptamana de relax in Turcia. Poze, descrieri si pareri alta data, deocamdata inca ma mai "bucur" de ultimele zile de concediu rezolvand probleme administrative, din alea pe care le toooot amani pana la o ipotetica zi libera.

Asa ca azi mi-am dus haine la reparat, am cumparat smirghel si unealta de scos cotoare de mar (don't ask). Si cu ocazia asta am vizitat cateva dintre locurile iconice pentru Cluj. Adevaratele branduri de Cluj nu sunt Banca Transilvania sau alte chestii din astea noi, cu maxim 10-20 de ani la activ, niste vinituri in grai popular. Adevaratele branduri se construiesc in timp si raman in memoria colectiva chiar si dupa ce nu mai exista fizic.

Daca zici magazinul Fierul, majoritatea clujenilor o sa stie instant despre ce vorbesti. Chiar si pentru mine e un reper si eu nu am crescut aici. Magazinul s-a restrans un pic acuma cu criza, dar e plin pana la refuz de cuie, borcane si evident smirghel (trei tipuri, de la fin la grosier). Si e si ieftin. Chestiuta aia de scos cotoare la mar a fost 4 roni la Fierul, la Cora am vazut dupa aia ceva similar la calitate ceva mai proasta si la pret triplu. Smirghelul e 1,7 roni la jumate de metru in caz ca sunteti mari fani si nu stiti de unde sa va satisfaceti pornirile fetishiste.

Un alt loc pe care il frecventez destul de des e straduta care duce dinspre Memorandumului spre casa lui Matei Corvin. Toata lumea stie de strada asta, dar cred ca nimeni nu stie cum ii zice in buletin. Oricum toata lumea ii spune "strada aia... casa [lui] matei...". Acolo sunt de obicei targuri taranesti dar, in acelasi timp, e locul cel mai bun de reparat haine (blugi care trebuie scurtati, fermoare care trebuie inlocuite, etc) din zona centrala. Exterior de croitorie comunista, orar la fel de comunist de la 8 la 4, tantici ramase din epoca de aur dar servicii cu fata umana("Azi e luni? Veniti miercuri tot pe la ora asta.. sau daca nu va grabiti veniti joi ca acuma am venit si noi din vacanta.."). si preturi rezon pentru un magazin de zona centrala. Mie una imi place sa traiesc intr-un oras mare care are inca locuri in care sa te simti ca intr-un mic orasel de provincie, in care toata lumea se stie cu toata lumea si oamenii chiar vorbesc in loc sa iti comunice un orar.

Strict legat de locatia asta cu reparat de haine e un loc pe Eroilor in partea dinspre Teatrul National care vinde stofe si tesaturi. Eu imi iau de acolo fermoarele. Nu stiu daca magazinul a fost acolo de pe vremea raposatului si a fost apoi cumparat de vreun capitalist incepator, oricum la ora 2 cand am fost eu azi era plin de tantici care se uitau la stofa, cumparau panza sau intorceau pe toate partile o bucata de material pe care vazatoarea o prezenta ca fiind "perfecta pentru un costum pentru dumneavoastra". Nu stiu daca fac bani dar sunt de muuulti ani acolo deci presupun ca nu le merge rau. Sper sa nu ii inchida criza, ca sincer nu stiu de unde dumnezeu mai cumpar eu fermoare.

Am ajuns sa apreciez fix chestiile pe care societatea ca ansamblu le considera fara valoare. Si asta nu dintr-o nostalgie prost inteleasa sau din snobism ci pur si simplu din motive practice. Pe vremea comunistilor nu aveai de ales, trebuia sa iti repari hainele pentru ca unele noi nu gaseai. Dupa revolutie oamenii au intrat intr-o era a excesului in care sa ai mereu haine noi e o chestie de prestigiu. E important sa arati ca ai, de aia trebuie sa faci risipa. Hainele nu sunt un lucru de valoare, sunt niste chestii pe care le cumperi, le porti de cateva ori si apoi le arunci. Alta la rand ca suntem toti fashion victime si e plin polusul de reduceri.

Eu sincer visez sa gasesc o pereche de cizme de piele care sa ma tina o viata. As da multi bani pentru asa ceva si probabil le-as repara pana cand prin gaurile din talpa s-ar vedea luna. Let me know daca le vedeti pe undeva.

joi, 5 august 2010

Cele mai bune lucruri din Londra sunt gratis



Ok... bine nu toate lucrurile din Londra sunt free, dar, o data ce iti rezolvi o cazare cat de cat si dupa ce iti cumperi un Oyster card pentru transport (cu cardul asta platesti maxim 7 lire pe zi pentru transport pe autobuze si metrou pentru oricate calatorii), si dupa ce gasesti cel mai apropiat Tesco Express ca sa stii de unde iti iei mancare mai ieftina, dupa ce ai facut toate astea, restul experientei tale din Londra poate sa fie complet gratis.



Si adevarul e ca daca vrei sa intelegi si sa experimentezi o viata de londonez, clar nu o sa te duci sa stai la coada 2 ore la Madame Tussauds si sa platesti si bilet de intrare pentru privilegiu sa iti faci o poza cu maimuta (britney spears si alte asemenea vedete). Daca esti londonez adevarat, mergi la Tate Modern, muzeu de arta contemporana sau la Natural Science Museum, muzeu de stiintele naturii. Si merg la muzeele astea pentru ca sunt deosebite, au mereu noi colectii de aratat si in plus, sunt si gratis. Sau mergi intr-unul dintre parcurile imense din centrul Londrei.



Sau intr-una dintre pietele pline de culoare si de produse artizanale unde poti sa vezi, si sa gusti, daca vanzatorul ofera free samples.



Cred ca cea mai mare dezamagire din toata plimbarea asta a fost cand am fost sa vedem schimbarea garzilor la Palatul Buckingham: erau 50 de garzi si 1000 de turisti.



Londra e o comoara din punctul de vedere al petrecerii timpului liber. Cand ieseam de la job mergeam de obicei sa ne plimbam prin Soho sau prin zona Tamisei. Charing Cross era statia noastra preferata de metrou, de acolo ajungi usor pe jos in toate zonele "turistice" sa zic asa, cum ar fi Trafalgar Square, Piccadilly Circus, sau zona cu Westminster Abbey si Palatul Parlamentului.





Londra nu e niciodata plicticoasa, intotdeauna gasesti ceva pe strada care sa iti atraga atentia, intotdeaua exista cineva sau ceva care sa ofere spectacol, fie ca e vorba de protestatarii care stau cu saptamanile in corturi in fata Parlamentului



sau de parada Hare Krishna, parada budista, cu care alegorice, tamaie si oameni colorat imbracati. Sau "nebunii" de la Speaker's Corner din Hyde Park. Cand am fost noi erau trei la o distanta cam de 3 metri unul de celalalt, unul crestin din ala american, cum vezi prin filme cu "my lord Jesus", altul musulman care incerca sa convinga oamenii ca musulmanii au gasit calea cea dreapta si altul evreu care o tinea sus si tare ca numai el face parte din poporul ales. Oh well, fiecare cu oferta lui.



Eu m-am indragostit de Londra iremediabil. Cred ca s-a intamplat cand am vazut prima data parcul St. James.



Sau poate cand ma plimbam prin anticariatele de pe langa Tottenham Court Road? Sau cand ascultam muzica de camera braziliana la ziua portilor deschise la Colegiul Regal de Muzica (RCM)? Sau cand ma uitam la Mock the Week ...

vineri, 16 iulie 2010

O victorie pentru normalitate

Am asistat joi, fara sa vreau la o scena pe strada care m-a impresionat.

A inceput super banal, cu o pitipoanca clasica: machiaj, ochelari de soare "verzace", haine stridente, bratul indoit din cot ca sa isi poata purta posetuta "dolce si cabana", in fine, tot tacamul. Tanti era banala din toate punctele de vedere mai putin unul. Vorbea prin semne cu prietena ei.

Si asta m-a facut sa reconsider intreaga situatie si sa merg spre serviciu zambind. Pentru ca oricum te uiti la ea, situatia asta e o victorie pentru normalitate intr-o Romanie mai mult sau mai putin normala.

In cel mai bun caz, poti sa speri ca domnisoara in cauza a invatat sa vorbeasca "cu mainile" datorita prietenei ei. Si atunci te bucuri ca sub infatisarea de piti proasta inca mai exista o inima care sa isi doreasca sa ajute pe cineva. Te bucuri ca vopseaua din par nu a reusit sa-i distruga neuronii si rujul de pe buze nu a reusit sa ii inece sufletul cu plastic.

In celalalt caz, in care domnisoara sufera ea insasi de un handicap sever care o impiedica sa comunice normal, te poti bucura ca totusi reuseste sa se integreze in societate. Ca nu este privita diferit, ca nu este compatimita ci ca pur si simplu traieste ceea ce potrivit presedintelui tarii traiesc 90% din romani. O viata de manele. :)

Oricare ar fi fost povestea de fapt, eu m-am plimbat pe strada in ziua aia cu gura pana la urechi. Ma tot gandeam oare cum se zice "Fato!" in limbajul semnelor :P.

luni, 28 iunie 2010

Reclama e sufletul comertului

Planuiam sa scriu un post despre Londra, pentru ca tocmai m-am intors dupa 2 saptamani de hand-over la un proiect, dar e prea mult material(adica poze) si trebuie sortat. Adica mi-e lene.

Asa ca va dau un mic glimpse despre 2 chestii foarte importante pentru englezi: fotbalul si mancarea. Bine.. zic mancare, de fapt e McDonald's. Nu e totdeauna echivalenta intre cele doua. Oricum, din punct de vedere pur impartial, e cea mai buna reclama pe care am vazut-o de foarte multa vreme. Versurile(?) sunt atat de mestesugite incat e aproape o poezie toata treaba. Din punct de vedere personal, e al dracului e enervant ca un produs asa de naspa primeste o reclama asa de faina.



Filip zice ca de cand cu plimbarea asta mi s-a alterat simtul umorului, dar nu ma pot abtine sa nu va citez un comentator de fotbal englez, care, dupa ce a vazut la pauza reclama asta cu "just passing by" a scos una din putul gandirii: "And some fast-foody chat, selling overpriced tat, made solely of grease and saturated fat, was just passing by..."(Si un lant de fast-food, care vinde mancare proasta si scumpa, facuta doar din grasime si grasime saturata, trecea prin apropiere...) Mda, gluma pierde mult prin traducere dar merita, ca sa nu credeti ca toata lumea e sedusa de reclame faine.

PS. versurile reclamei pe cat le-am inteles eu. Brilliant I tell you, bloody brilliant:

Now the football bores,
Through early doors,
The morning after
The match before

Were just passing by

And then Jill and Jack
Who cheer a tack
Though mouthfuls of their big mac

Were just passing by

And the OAPs
And VIPs
And kids with really filthy knees
From diving after penalties

Were just passing by

And the poor lost souls
Who take long strolls
To avoid talk of players' roles
And Rooney, Defoe and scoring goals

Were just passing by

And the crowd at work
Who go berserk
Allowed to watch just as a perk
Apart from that financial clerk

Were just passing by

And the "my fries" types
And the "High five" types
And watching goals on WI-FI types

Were just passing by

And the crew
Who'd like a brew
And sit and chew
Over what the coach should do
And should he play a 4-4-2?

Were just passing by

duminică, 6 iunie 2010

La revedere Iquest

Well, de maine voi incepe sa lucrez la o alta firma.

Vineri mi-am golit biroul, mi-am impachetat cana, mi-am impartit proviziile de ceai la colegi si am plecat. Era normal, dupa vreo aproape 3 ani de Iquest sa fiu macar un pic emotionata ca plec, asa ca am trecut prin birouri si am dat cate un free hug la oameni. I will miss them. It's the end of a era for me.

O sa imi fie dor de povestile din sala de mese. De oamenii faini cu care am lucrat, m-am distrat, am mers la curatat gunoaie sau plantat de copaci. O sa imi fie dor de nenea de la chioscul de ziare din fata firmei, de la care imi cumparam cartile din libraria Adevarul. Ajunsesem la asa un raport, ca joi dimineata eu ii intindeam banii si el imi dadea cartea fara sa ma mai intrebe nimica. Apoi eu ii zambeam, el imi zambea si plecam mai departe. O sa imi fie dor de toti si de toate.

Asa ca zic la revedere Iquest. La revedere, nu adio, pentru ca nu vreau sa renunt la prietenii pe care ii am in Iquest. O sa mai iesim la bere, promit. Si poate data viitoare va fac eu cinste :P.

marți, 1 iunie 2010

stiri

1. Strada Cetatii din Floresti e inchisa partial pentru masini. Pentru pietoni e o lunga portiune cu noroi. Folositi cu incredere cizmele de guma. E ultimul trend in materie de incaltaminte.

2. Eurovisionul s-a terminat cu victoria Germaniei(Lena cu Satellite). Daca va place Lena incercati sa ascultati Kate Nash. E de 100 de ori mai buna. Sau Lilly Allen.



3. Site-ul meu preferat de carti in engleza are un concurs . The Book Depository are preturi aproape la fel cu Amazonul, dar face livrare gratuita in toata lumea.

4. Filip si-a luat carnetul. Be afraid.

5. La multi ani de ziua copiilor.

joi, 27 mai 2010

Eurovision 2010 - Semifinala 2

Lituania - yup, a doua semifinala incepe bine, cu o trupa de tipi in chiloti argintii. Eurovision at it's finest(Eurovision la maxim).




Armenia - una dintre melodiile cotate cu cele mai multe sanse. Mie imi place si solista si melodia, dar samburele ala de caisa de pe scena e cam de teatru de copii.



Israel - tipul a falsat teribil. Am ras cu lacrimi.



Danemarca - melodia putea sa fie cantata mult mai bine. Tipul mai ales a cam ratat din note si cum remarcau si alti bloggeri, parca nu avea chef sa fie pe scena. Noroc cu super productia scenica specifica nordicilor: scena miscatoare, ceata, masina de vant, etc. Still, sincer m-au dezamagit, chiar imi placeau dupa ce am vazut in videoclipul de prezentare.



Elvetia- in prima faza mi-am zis ca melodia e prea ponosita si veche ca sa faca impresie, dar show-ul live o face sa para mult mai buna. Nush daca au sanse sa se califice, dar imi place mai mult decat prima data cand am auzit-o.



Suedia - nu imi prea place melodia si nu imi place vocea tipei. Mi se pare ca ii tremura si ca nu duce pe cat ii cere cantecul.



Azerbaidjan - piesa e prea mult promovata. Azerii au luat add-uri pe Google ca sa ii faca reclama si i-au adus Safurei pe coregraful lui Beyonce ca sa faca show. Se zvoneste ca au cheltuit cam 1 mil de dolari cu toata sandramaua. Parerea mea e ca mai bine isi pastrau banii pe criza asta, ca rezultatul nu e deosebit.



Ucraina - hands down, cea mai buna voce din concurs. De departe. Melodia e extrem de neagra si deprimanta, dar macar te face sa simti ceva, spre deosebire de multe altele din concurs. Tipa e imbracata in ceva ce arata ca mici paraiase de sange care curg pe ea. Ciudat, dar perfect in ton cu melodia. I love it.



Olanda- melodia merge la mini eurovision(ala pentru copii). La asta mare, pare bataie de joc. Stilul e de anul 80 asta cu toate ca tipa care canta are sub 20 de ani. Ma enerveaza.



Romania- nu e cea mai rea melodie din concurs si e impinsa mult in sus de vocea Paulei.



Slovenia - e un ghiveci.



Irlanda - love the song, hate the dress. Si mi se pare ca tipa nu canta chiar cat ar trebui unele note. In videoclipul de prezentare parea mai buna.



Bulgaria - melodia asta are toate elementele eurovision: e saltareata, are show, are sclipici.. Bine, tipul care o canta are si fata de tractorist dar noh, si Costel Busuioc a fost zidar inainte sa fie cantaret. Si tractoristii e oameni.



Cipru - tipul canta chiar ok live, surprinzator de bine chiar, sincer nu aveam mari asteptari de la el. Si melodia e din aia pe care o poti asculta intr-o sambata dupa amiaza ca sa te relaxezi.



Croatia - ma enerveaza solistele, ca sunt prea pline de talente. Si inima aia de la final e atata de ugh. Prea mult zahar, de dai in diabet.



Georgia - Shiiiiiiiiine .... mie imi place melodia si vocea e chiar buna, pentru cat dau dansatorii de pamant cu solista. Ti se face si mila la un moment dat. Si dansatoarea in rosu parca a iesit cu buhaiul.



Turcia - Nightwish cu Eminem (citat din Filip). Nu e chiar rea melodia, si e interesanta fata cu drujba. Oricum va fi votata la greu de catre diaspora turceasca de prin toata Europa.




S-au calificat: Turcia, Georgia, Cipru, Irlanda, Romania, Ucraina, Azerbaidjan, Danemarca, Israel, Armenia. Marea perdanta a fost Suedia, care e abonata la calificare in fiecare an. Si Bulgaria cred ca putea intra in finala daca nimerea in prima semifinala, dar din semifinala asta nu prea a avut sanse.

joi, 20 mai 2010

Guily pleasure - Eurovision 2010

Cei de la Radio Guerilla au o intrebare pe care o pun invitatilor de la emisiunea de la ora 5. Care e guily pleasure-ul tau? Adica care e melodia aia care iti place dar ti-e complet rusine ca iti place. Si fiecare are una. Fie Lambada, fie ultima melodie a lui Guta, fiecare are una.

Pentru mine guilty pleasure-ul nu e o melodie, e un intreg concurs. Eurovisionul e un concurs care foloseste muzica doar ca motiv, nu ca scop final. Daca cea mai buna melodie castiga concursul, e doar dintr-o fericita aliniere a planetelor, a coalitiilor etnice si a sclipiciului de pe rochie.

E greu sa explic de ce imi place. Probabil pentru ca e atat de over the top incat devine chiar distractiv. E ca si cum te-ai uita la tipul cu "to do, to be the best", tot stai si te miri cum pot oamenii sa se prosteasca asa de tare. Si chiar se prostesc. Acum vreo 3-4 ani pe locul doi a iesit un tip(tipa?) din Ucraina imbracat in folie de aluminiu. In 2008 a castigat un tip care l-a avut pe scena pe Plushenko care facea sarituri triple pe un mini pationar de circa 3 metri patrati. You get the point. Cu cat e mai ciudat show-ul si cu cat mai usor de memorat melodia, cu atat mai bine. Da' macar nu e plictisitor. Si melodiile nu sunt standard si comerciale. Sunt kooky.

Si cum nu esti FAN adevarat daca nu incerci sa convingi oamenii sa incerce sa iubeasca chestiile care iti plac tie, aveti aici descrierea primei semifinale(din pacate nu am clipurile de la semifinala, inca nu au aparut pe youtube ), cu comentariile mele pretioase. A doua semifinala e joi, daca va intereseaza. Finala e sambata.

Moldova - e fain ca moldovenii aleg melodiile care le plac si nu melodiile care cred ei ca ar putea sa castige in finala. De la an la an sunt foarte diferiti si cateodata chiar nimeresc o melodie faina. Anul au nimerit bine zic eu. Nu imi place genul, dar e macar diferita fata de restul din semi-finala.



Rusia - eeehh.. asta e melodie care fie iti place la nebunie, fie o urasti din suflet. Nu exista cale de mijloc. Mie imi place. It's sooooooo much fun. And sooo much pun. Si suna intentionat ca o adunatura de oameni beti.




Estonia - usor de uitat melodia asta.



Slovacia - superba melodia, cred ca tin cu ei anul asta. Din pacate live nu suna asa de bine cum speram.



Finlanda - hmm... seamana cu Ternipe(ritmuri tiganesti), dar altfel draguta melodia. Si usor de tinut minte.



Letonia - Acuma o ascult si imi cam da sangele pe nas asa naspa suna live. Pacat.



Serbia - weeeeeeeeeeeelll... greu de zis. Tipul ce canta nu pare gay, mai degraba incearca sa fie androgin(adica sa placa si femeiilor si barbatilor) dar reuseste sa enerveze pe toata lumea. Melodia poate sa fie lejer cantata de adi minune da' macar sarbii au o scuza, ca la ei ar fi traditional genul asta de melodii.




Bosnia-Hertegovia - una dintre cele mai comerciale melodii de anul asta, dar suna bine. Tipul are ceva voce. Si show-ul mi se pare cel mai bun de anul asta, fara chestii super complicate care sa distraga de la solitst.



Polonia - simt o tiuitura in urechea dreapta. Sper sa imi revin pana joi.




Belgia - pe forumul esc(eurovision song contest) melodia asta e foarte apreciata. Mie mi se pare cam meah.. Nu e rea, dar nici nu ma da pe spate. Tipul a cam ratat niste note live. Oricum se pare ca e un crowd pleaser.



Malta - stiti cati ani are solista? 18 ani. Deci serios parca incearca intentionat sa o faca sa arate ca o hausfrau din aia la 40 de ani. An de an Malta trimite cam acelasi tip de melodie: o balada puternica cu o voce foarte buna in spate. Motivul pentru care nu castiga e ca dupa o vreme treaba asta devine destul de boring.



Albania - Melodia si show-ul e ceva ce ar canta si face Loredana sau Nicola. Si asta nu e un compliment.



Grecia - doua cuvinte: gay porn.



Portugalia - Nu e rea piesa, dar nu ma incalzeste super tare. Dar e dragut ca portughezii canta in
limba lor, nu in engleza, in fiecare an.



Macedonia - Imi aminteste de Gabriel Cotabita combinat cu Talisman. Again, nu e un compliment. Si are prea multe tipe semi goale pe scena. Da' not fetele si-au clatit ochii cu grecii deci banuiesc ca asta e payback. Hmm.. grecul ala cu parul lung...



Belarus - cred ca ar fi fost mai bine sa cante in rusa. Engleza cu accent rusesc nazal al solistului principal e enervanta. Pacat ca melodia ar fi avut ceva sanse, pentru ca oamenii au voci foarte bine armonizate si suna chiar foarte bine live si e o melodie din aia de feel-good. Bine, faza cu aripile alea din final m-a dat pe spate.



Islanda - tipul/tipa care a facut costumele pentru solista ar merita deportat intr-o tara sub-sahariana unde sa coasa saci toata ziua. Melodia e draguta, in stil Tornerro a lui Traistariu. Dar rochia aia ... ugh.



Later edit: s-au calificat Moldova, Rusia, Serbia, Bosnia-Hertegovina, Belgia, Albania, Grecia, Portugalia, Belarus si Islanda. Marea dezamagire e Malta care era data favorita la calificare si Slovacia care suna destul de bine.

marți, 18 mai 2010

Cand e cel mai greu sa fii ateu

De obicei e chiar usor. Nu am probleme cu mersul la slujba duminica dimineata, nu tin post, nu imi bat capul cu ritualuri mai mult sau mai putin crestine.

Asta nu inseamna ca nu am moralitate. Din contra, mi se pare ca moralitatea are un impact mult mai mare in viata mea deoarece e o optiune personala care nu imi aduce nici un beneficiu. Nu ma abtin de la a face rau cuiva pentru ca este doamne doamne acolo sus care o sa imi aduca cadou o viata vesnica si toate cele bune sau care o sa ma trimita in iad daca nu il ascult. Ma abtin pentru ca asa imi dicteaza constiinta si nu pentru un castig (material, moral, you name it).

Asta nu inseamna ca dispretuiesc cumva oamenii credinciosi. Din contra, oamenii cu adevarat credinciosi, care intradevar traiesc cuvantul Bibliei sunt oameni foarte buni. Pentru ca li se cere sa nu judece pe altii, li se cere sa intoarca celalalt obraz, li se cere, intr-un cuvant, sa fie buni. Si daca respecta intr-adevar perceptele crestinismului, atunci sunt oameni mai buni decat mine. Si merita sa ii respect. La fel de adevarat e ca dispretuiesc profund si din tot sufetul pe falsii credinciosi, cei care traiesc pentru ati demonstra cat de buni sunt ei pentru ca merg la biserica si se roaga. Cei care uita ca e mai usor sa te duci la biserica si sa zici doua rugaciuni decat sa te uiti in jur si sa faci un bine din suflet.

Mie imi e greu sa cred ca este cineva in ceruri care sa fie un fel de account manager pentru cate pacate si fapte bune comit in fiecare zi. Mi-e la fel de greu sa cred ca voi trai o viata vesnica dupa ce mor. Cel mai probabil o sa fiu ingropata si din corpul meu o sa se hraneasca viermii si/sau plantele care o sa imi creasca pe mormant. Si asta e ok pentru mine. Nu imi provoaca nici scarba, nici frica. E normal. E parte din ciclul ala al vietii despre care se tot canta in Lion King. Mananci animale si plante si la randul tau esti hrana pentru animale si plante. Si asta e, in fond, o viata vesnica.

Si totusi sunt momente cand e extrem de greu sa fii ateu. Eu nu ma rog. Nu am mai facut-o de foarte multa vreme. Nu ii vad rostul. Daca Dumnezeu exista, atunci sper ca ia in calcul faptele oamenilor, nu adulatia de care dau dovada. Dar sunt conditionata, in momente de criza, sa zic un "Doamne ajuta", sau "Doamne fereste" si "da Doamne sa fie bine". De cele mai multe ori nici macar nu imi dau seama, e doar o formula fara sens profund, e doar un fel de a-ti exprima sentimentele. Mi-am promis mie ca nu voi fi atat de lasa si de fatarnica sa zic ca nu cred in Dumnezeu si apoi, in momentele grele sa ma intorc si sa ma pun in genunchi si sa cer. Nu vreau sa fiu atat de oportunista. Nu m-as mai putea privi in oglinda.

Am pe cineva la care tin si care e intr-o situatie grea in momentul de fata. Si nu pot sa ajut cu nimica. Nici cu stiinta, nici cu bani, nici macar nu pot sa le fac o prajitura sau o supa de pui. Si doare neputinta asta. Te zgarie pe fiinta. Alti oameni se pot ruga si rugaciunea le da un sens, pot sa zica, uite m-am rugat pentru ei. De aia e greu sa fii ateu, pentru ca nu ai cui sa te rogi si nu vezi cum ai putea sa te rogi. Nu poti decat sa speri si sa-ti doresti sa fie bine.

miercuri, 12 mai 2010

Formularul E-112

Ce e cu formularul asta cu nume de aditiv alimentar?

E un formular pe baza caruia, in cazul in care in Romania nu exista posibilitate de tratament pentru o anumita afectiune, statul roman iti deconteaza tratamentul in clinicile din Europa. Adica de cate ori primiti in mail mesaje de genul "va rugam donati pentru un copil care are boala x ce se poate trata doar la o clinica in tara y", aduceti-le aminte ca pot sa obtina banii respectiv perfect legal de la statul roman.

Cum se poate obtine acest formular E-112 ?

Conform Ordinului CNAS nr. 592/26.08.2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 648/11.09.2008, documentele necesare pentru obtinerea formularului E 112 sunt urmatoarele:
- cerere;
- copie act identitate sau certificat de nastere, dupa caz;
- documente care atesta calitatea de asigurat;
- confirmare scrisa din partea unitatii sanitare din statul membru UE in care se intentioneaza efectuarea serviciului medical,cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, in baza formularului E 112, in perioada indicata de persoana solicitanta, pe baza recomandarii medicului curant care intocmeste raportul medical (traducere autorizata);
- dosarul medical (bilete de externare, rezultate ale investigatiilor si orice alte documente din care sa rezulte diagnosticul si stadiul bolii);
- raportul medical al medicului curant (conform tipizatului disponibil pe site-ul www.cnas.ro, link http://www.cnas.ro/pdf/formEU/rapmedE112.pdf, din care sa rezulte:
a) tratamentul respectiv se regaseste printre serviciile medicale prevazute in pachetul de servicii de baza de care beneficiaza asiguratii din sistemul de asigurari sociale de sanatate din Romania
b) precizarea in mod explicit si argumentat a motivului pentru care acest serviciu medical nu i se poate acorda in interval de timp normal, in niciuna din unitatile sanitare din Romania, luand in considerare starea curenta de sanatate a persoanei solicitante si evolutia probabila a bolii.

Dosarul se depune la Casa de Asigurari de Sanatate in evidenta careia sunteti inregistrat ca persoana asigurata. Termenul maxim de solutionare a cererii de eliberare a formularului E 112 este de 5 zile lucratoare.

Sa fiti sanatosi :).

marți, 4 mai 2010

Requiem pentru un pui de rata

Am fost azi in parcul mare sa ne uitam la rate. Incercam sa facem asta des, ne eliberam de stress si sa ne clatim ochii blegiti de calculator.

Azi am plecat insa din parc trista, am asistat la moartea unui pui de rata. Cred ca stiti ratele salbatice care isi au cuiburile pe insula din mijlocul parcului. In fiecare an in perioada mai- iunie e plin de boboci de rata care se plimba cu mamicile lor pe lac. Desi par mai mult animale domestice decat pasari salbatice, instinctul ratelor si-a spus cuvantul azi.

Cineva a mangaiat azi un boboc. Mama lui l-a respins imediat datorita mirosului de om, si l-a inecat in lac. Nu cred ca am vazut o imagine mai trista decat acel biet boboc de rata cat un pumn, plutind cu burta in sus pe apa, ucis de propria mama si de o mangaiere nepasatoare.

Trist.

marți, 20 aprilie 2010

Turism in Romania - Episodul "Tara lui Sfarma-Piatra"



Saptamana asta am avut un weekend incarcat. Sambata am fost la nunta unui cuplu de programatori, felicitari Dani si Andreea, a fost foarte fain la nunta :).

Duminica aveam in program o excursie mai lunga in zona Scarita Belioara, dar din cauza sindromului "dupa nunta si rasplata" si a lenei native de duminica dimineata ne-am lasat pagubasi. Au fost Cris si Adi in schimb si au niste poze fenomenale.

Am decis sa facem o plimbare mai usoara cu Dan si Alia la Castelul cu Unicorni care e pe undeva langa Dej. Dintr-o eroare de pilotaj insa nu am ales drumul potrivit asa ca am improvizat si am plecat catre Cetatea Ciceului. Acolo se ajunge usor, pe drumul catre Bistrita, dincolo de Dej, in Ciceu Mihaiesti exista o placa ce anunta drumul laturalnic pe care se ajunge la cetate. Be warned, drumul nu e stralucit, e asfaltat vreo 2 kilometri dupa care se intra pe drum de tara.

Dupa alti cativa kilometri, o sa zariti ruinele cetatii pe partea dreapta, pe un deal.


Noi am oprit si am lasat masina la o intersectie in padure sub privirea unui Iisus de lemn. We figured ca asa nu o sa pateasca nimica. De la intersectia respectiva o tabla arata ca mai sunt 2 kilometri pana la cetate. Tabla minte. Sunt 2 kilometri pana cand se termina drumul accesibil pentru masini. De acolo mai sunt cam 1-2 km de urcat prin padure. Oricum traseul nu e greu ci chiar accesibil, ne-am intalnit cu o trupa de plimbareti care urcasera cu copii dupa ei, deci e un traseu de facut cand vrei o plimbare faina dar nu cu efort mare.

Ce e de vazut pe acolo? Well ... copaci


si pietre ...



Serios zona e foarte bogata in bolovani. Arata de parca un Sfarma-Piatra ar fi dorit sa joace popice cu copacii din padure. Cel mai probabil insa peisajul se datoreaza faptului ca cetatea e construita pe o fosta colina vulcanica, fiind singurul varf mai inalt de pe valea Somesului.

De sus de la cetate se poate vedea si Tiblesul si Rodnei, astfel ca cetatea era un punct strategic important in evul mediu.


Acum nu a mai ramas prea mult din ea, doar un turn izolat, lipit de stanca(si se pare reconstruit). Ruinele altor 2 turnuri se gasesc in apropiere. Oricum, plimbarea merita pentru peisajul din jur, daca nu pentru ruinele spectaculoase.

Mai multe poze gasiti aici.

miercuri, 31 martie 2010

Masinuta



Yup, am cuparat-o in sfarsit. Prima noastra masina. Eu am avut o singura cerinta la masina: sa fie mica si cu fundu' mare. Si e. Are destul portbagaj "ca sa incapa porcu", romanian style.

Am aflat dupa ce am cumparat-o ca are o culoare ce se cheama gri-sobolan. Nu e cel mai atractiv nume, dar masina chiar arata foarte fain. Aaaaa... ce frumoasa e viata cand stii ca nu o sa mai fii nevoit sa iti cari cumparaturile de la supermarket in spate. Nu intelegi cu adevarat ce inseamna umilinta decat dupa ce te-ai plimbat prin tot iulius mall-ul cu baxul de hartie igienica roz in brate.
Trust me, i know!

Oh well, de acum vom avea masina. Cel putin, o avem in fata blocului. Deocamdata eu am carnet dar am condus cam 20 de kilometri de cand mi-am luat carnetul acum 7 ani, iar Filip mai are inca vreo 3 saptamani pana termina scoala. Da' avem masina. Masina faina.

miercuri, 24 martie 2010

In Floresti, aseara

Ieri seara am fost la dansuri de societate in Floresti. Am dansat tango. E mai greu decat credeti. Tipul din Familia Adams parea ca se distreaza cand dansa cu un trandafir intre dinti. In realitate,
dupa vreo cateva ture de "slow, slow, quick, quick" incepi sa iti dai seama ca: 1. daca picioarele pot sa fie contorsionate in toate directiile nu inseamna neaparat ca e o idee buna sa faci asta. 2. Daca doamne doamne vroia sa ne sprijinim pe varfurile degetelor, ne-ar fi dat copite.

Oricum, dupa o ora jumate de tango am ajuns la formula perfecta. Tangoul e 50% atitudine si 15% looks. Restul de procente pana la 100% e diferenta dintre noi care faceam intoarcerile de parca ne-ar fi infipt cineva un par in partea dorsala si tanti profesoara de dans care dansa ca o argentinianca veritabila. Nu conteaza, pariez ca nici ea nu stie sa implementeze algoritmul lui Dijkstra. Sau heap sort. Hah, i feel better.

Oricum, partea cea mai distractiva(?) a povestii abia acum incepe. Cum spuneam, aseara veneam de la dansuri si eram pe Eroilor, cand ne intalnim cu o tipa care vorbea la telefon cu cineva. Cineva-ul respectiv era cu masina se pare si nu cunostea Florestiul. Tipa era pe jos si nu cunostea nici ea Florestiul, dar trebuiau sa se intalneasca. Evident, mission impossible. Sau baba oarba pe intuneric cu toti participantii legati la ochi. Orice intalnire e pur aleatoare si legata de miscarea browniana.

Tipa ne intreaba daca stim ceva biserica in constructie prin apropiere, ca persoana cu masina tocmai oprise langa ea. Noi ii zicem ca stim mai multe. Imi vine o idee, ii zic "spuneti-i ca sunteti langa ferma". Asta de obicei e deajuns, majoritatea lumii se descurca cu reperul asta. Persoana cu masina insa batman, batman. Si atunci Filip intervine salvator cu o idee geniala. Zice "intrebati-l daca e cu masina pe o strada asfaltata". I know, suna distractiv. Avem o singura strada asfaltata in toata zona noastra in Floresti. Restul sunt alei dintre blocuri, cimentate cu banii constructorilor. O singura strada. Si nici aia gata. Avem si o gluma pe tema asta. Cum stii daca urmeaza sa ninga maine? Pai te uiti daca azi incep lucrarile de asfaltare pe Eroilor. Haz de necaz.

miercuri, 17 martie 2010

Ce se mai intampla cu cartofii

Vineri am avut o discutie cu inca 2 parlamentari in privinta cartofilor: cu Serban Radulescu(mai precis cu consilierul lui) si cu Marius Nicoara.

Victorie!!! Mihaela dragostea mea.. am invins!! Adica am gasit un parlamentar, in persoana senatorului Marius Nicoara, care sa inceapa o initiativa legislativa pentru interzicerea cartofului Amflora.

Mi-a cerut sa ii scriu o justificare de circa o pagina in care sa descriu de ce ar trebui sa nu cultivam acest tip de cartof si sa i-o trimit consilierului sau. Ceea ce am si facut. Acum astept un raspuns de la respectivul consilier si apoi we are good to go.

joi, 11 martie 2010

Operatiunea cartoful si parlamentarii continua

Ma simt extrem de bine in acest moment.

Am discutat cu doi parlamentari deja, domnul Koto Josif si domnul Mate Andras-Levente. Ultimul e chiar parlamentarul in circumscriptia caruia se afla Dangaul. Amandoi au fost de acord sa sustina o initiativa parlamentara impotriva cartofilor modificati genetic.

Domnul Mate m-a pus insa in garda, deoarece lui i-a fost respins un amendament in urma cu 2 saptamani, amendament ce viza etichetarea separata a produselor ce contin organisme modificate genetic. Deci de fiecare data cand mancati produse care contin soia, exista toate sansele sa fie modificata genetic. Nu avem de unde sa stim. Oricum, sincer e imbucurator sa auzi ca exista parlamentari care sunt interesati de aceste probleme. Mi-a mai crescut opinia despre parlament.

Maine urmeaza sa discut cu domnul Mircia Giurgiu si cu domnul Serban Radulescu. Sper sa fie si ei la fel de receptivi. Poate ca totusi vom salva cartoful de Dangau.

marți, 9 martie 2010

despre cartofi, organisme modificate genetic si parlamentari

Probabil ca majoritatea dintre voi ati auzit deja de decizia istorica a UE de a permite cultivarea pe teritoriul statelor membre a unui soi de cartof modificat genetic, cartoful Amflora. Probabil ati auzit deja ca unele state membre (Austria, Grecia, Ungaria, etc.) au decis sa nu permita cultivare acestui soi de cartof pe teritoriul lor.

Cand am citit prima data vestea aceasta, m-am infuriat. Apoi am vazut filmul "The world according to Monsanto" duminica si m-am speriat. Pentru mine, cultivarea acestui cartof aduce de vreo 10 ori mai multe pericole decat instalarea scutului anti-racheta in Romania.

In primul rand pentru ca nu s-au facut de loc studii de lunga durata(10 ani +) asupra consumului de organisme modificate genetic asupra oamenilor. Nici unul. Desigur, poti sa iei in considerare ca se face un experiment pe americanii de rand, aia care nu isi permit sa manance organic, ca ei consuma deja de aproape 20 de ani. Si uite ce bine au iesit, nu? Adica intr-adevar, sunt probabil cel mai sanatos popor din lume nu?

Desigur, se spune ca acesti cartofi nu au nevoie de teste pentru consumul uman, pentru ca nu sunt destinati consumului uman. Asta in teorie. Pentru ca nimeni nu poate sa imi garanteze ca nu va exista o cross polenizare intre cartofii normali plantati la un camp distanta si cei modificati genetic. Mai mult, cartofii mutanti contin o gena care determina rezistenta la antibiotice. De parca Romania nu ar fi deja unul dintre statele fruntase la rezistenta la antibiotice, multumita practicile medicale din anii 90, cand puteai sa-ti cumperi antibiotice la liber de la farmacie si pentru cea mai mica raceala te indopai cu ele.

In orice caz, contaminarea cu gene mutant nu este de domeniul fantasticului. S-a intamplat in Mexic, o data cu introducerea porumbului modificat genetic. Mexic este leaganul porumbului in lume, este locul unde se pastreaza soiuri de porumb vechi de peste 2000 de ani, soiuri care pot sa fie folosite in cazul in care soiurile hibride nu mai dau rezultate. Sau in fine, puteau sa fie folosite. Acum nu prea mai pot, pentru ca inclusiv in campurile taranilor din zonele muntoase ale Mexicului e aprope imposibil sa mai gasesti boabe de porumb necontaminate. Si partea cea mai proasta, abia acum urmeaza: genele care se grefeaza pe structura adn-ului porumbului nu sunt stabile decat in porumbul creat de Monsanto. In varianta contaminarii, genele se pot insera in alta locatie, ceea ce produce variatii pentru porumb, plante mutant.

O alta problema e cea economica. In Statele Unite, Monsanto are o "politie a semintelor". De ce? Pentru ca are patent pentru semintele modificate genetic. Asta inseamna ca nu poti sa cumperi decat de la ei samanta. Ce se intampla insa daca cumperi sa zicem, samanta de cartofi de la un fermier care nu stie ca cartofii lui au fost contaminati cu gene de la cartofii Amflora. Well, e simplu, esti acuzat ca ai furat patentul pentru cartofi si esti dat in judecata. Si pierzi. Pentru ca e foarte usor pentru detinatorul patentului sa demonstreze ca intr-adevar, cartofii tai contin secvente de gene patentate de ei. Patentul asta pe sursa de mancare este motivul pentru care Monsanto si altii nu au nici o problema daca se contamineaza campurilor din jur. Deoarece e interesul lor sa ajunga sa fie singurii de la care poti sa iti cumperi semintele. Semintele pastrate de fermieri de la un an la altul nu vor putea sa fie folosite, fie datorita contaminarii, fie datorita patentelor si atunci companiile multinationale vor pune monopol pe mancare.

Ok, gata cu predica, o sa va spun ce am decis sa fac eu in situatia asta. Cum va spuneam, m-am infuriat cand am citit stirea. Si pe masura ce ma gandeam la asta, deveneam din ce in ce mai furioasa. La Dangau, familia mea(matusa, verisori) depinde de cartofi. In zona se cultiva cartofi de cand ma stiu, si acum principala lor sursa de venit va fi pusa in pericol.

Asa ca am decis sa fac ceva. Mai precis am facut rost de adresele birourilor parlamentarilor din judetul Cluj. Le gasiti aici. Voi merge in audienta la fiecare dintre acesti parlamentari in cursul lunii martie. Ii voi ruga sa se coalizeze si sa protejeze agricultorii din judetul Cluj si sa introduca o lege de interzicere a cultivarii acestui tip de cartof.

Deocamdata am programata joi o intalnire cu domnul Koto Josif si vineri o intalnire cu Mircia Giurgiu (parlamentarul meu preferat de cand a introdus legea anti fast-food in scoli). De asemenea astept sa ma sune sefa de cabinet al parlamentarului Horia Uioreanu. Pe restul inca nu am reusit sa ii contactez deoarece nu au raspuns la telefon, dar voi persevera.

Daca sunteti deacord cu demersul meu, va rog sa incercati va contactati si voi parlamentarii. Aveti adresele lor si puteti sa le scrieti un mail, sa le trimiteti o scrisoare, sa mergeti in audienta. Nu ramaneti nepasatori. Faceti ceva!

luni, 8 martie 2010

jiaozi - coltunasi chinezesti

Jiaozi sunt coltunasi chinezesti cu umplutura sarata, ce se mananca de obicei de anul nou chinezesc ca sa aduca bogatie. Desi anul nou lunar(chinezesc) a cam trecut de vreo 2-3 saptamani, m-am gandit ca bogatia nu ne-ar strica nici noua, asa ca weekendul asta m-am inarmat cu multa rabdare si m-am apucat de lucru.

Reteta de mai jos nu e reteta originala de jiaozi, e sa zic asa implementarea concreta a unui principiu abstract(sau a unui design pattern ca tot la alea ma gandesc in ultima vreme).

Prima chestie pe care am facut-o a fost pun la fiert 2 pulpe de pui si o bucata cam cat palma de costita afumata de porc. Am obtinut cam dupa 1 ora de fiert o supa clara cu gust super bun, potrivit de sarata de la costita, dar si aproape dulce din cauza pulpelor de pui. Combinatia de dulce-sarat e un principiu de baza in bucataria chineza.

Dupa pasul cu supa, a urmat aluatul pentru coltunasi. Am pus la doua cani de faina jumatate de cana de apa. Am framantat 10 minute pe ceas. La final ma cam dureau mainile, da am zis ca fac antrenament la degete ca sa nu mi se anchilozeze incheieturile si sa nu mai pot programa pe la 50 de ani. Aluatul rezultat trebuie sa aiba consistenta cam ca si plastilina aia super buna pe care o vanam cand eram copii pe vremea lui Ceausescu. Plastilina care se gasea super greu in librarii. Adica nu e casant, nu se lipeste de degete si poate fi prelucrat usor. L-am acoperit cu folie si l-am pus la frigider.

Acum vine partea interesanta: toate ingredientele trebuie taiate marunt marunt si amestecate. Eu am folosit legume:


Costita si pulpele cu care am facut supa:



varza murata :



sos de soia si chilli



Dupa ce am maruntit ingredientele cam o eternitate, am obtinut asta:



Serios, reteta asta e consumatoare de timp grupa mare. Daca nu ai vreo 3-4 ore la dispozitie, mai bine amani. Asta nu e slow food, asta e "old people crossing the road" food. Daca ti-e foame tare si stai in Floresti prin zona fermei, probabil e mai avantantajos sa mergi pe jos pana la Polus si sa vii inapoi in acelasi mod, decat sa te apuci sa gatesti jiaozi. Pe de alta parte, cand ai terminat, ai destula mancare sa saturi vreo 6 persoane lesinate de foame. Cred ca ies cam 30-40 de jiaozi din cantitatile pe care le-am folosit eu.

Revenind la reteta, dupa ce te-ai plictisit de moarte cu maruntitul, tortura chinezeasca continua cu intinderea aluatului si formarea jiaozi-ilor.







La final, daca vrei sa servesti coltunasii in supa trebuie sa ii fierbi separat ca pe galuste, in apa clocotind:



sau poti sa ii prajesti, in wok, cu putin ulei:



Pofta buna.

miercuri, 3 martie 2010

Turism in Romania - episodul Rameti

Locatie: in judetul Alba, zona Teius, aproximativ 100 de km de Cluj.
The gang: eu si Filip, Cris si Adi, Alia si Dan, Andra.


In prima excursie de "primavara" de anul asta am vizitat cheile Rameti si manastirea cu acelasi nume. Desi primavara e cam mult spus pentru ca ne-a plouat constant, o ploaie mocaneasca mohorata, cu rafale din cand in cand.

Nu a fost cel mai bun moment in care sa vizitam zona, de aceea nici nu ne-am aventurat foarte departe in interiorul cheilor. Am inaintat doar circa 500 de metri, pana cand am vazut prima "poarta", o formatiune unde cei doi pereti de piatra sunt aproape uniti de o piatra orizontala intre ei.

Apoi ne-am intors, tinandu-ne de piroanele metalice batute in stanca, incercand sa nu alunecam pe pietrele ude ascunse sub un strat gros de frunze. Plimbarea in chei nu e chiar usoara, mai ales cand nivelul apei e destul de inalt incat sa te ia de pe picioare daca cumva cazi in rau.


Am ajuns acasa murdara pe genunchi si pe fund, ca un copil mic care se taraste de-a busilea. Insa nu imi pare rau de loc, cam ca si in reclama aia de la Omo cu "Murdarirea este buna", adica e ok sa te murdaresti cata vreme traiesti din plin in timpul ala.

Tata mi-a zis ca zona se cheama "Tara de piatra" si adevarul e ca dupa ce faci o plimbare prin chei poti sa intelegi de ce. Parca ai intra intr-o alta lume. O lume dominata de mugetul apei care se zdrobeste de stanci, de elemente in stare nativa. Piatra si apa intr-o lupta continua, in care nu este loc pentru oameni.

O lume pustie. O lume salbatica. O lume care, in prag de primavara, are tipete stridente de culoare: un verde-smarald neverosimil al apei, un sangeriu al frunzelor moarte, un verde crud al muschilor, inconjurate de culori sobre si triste. Cam ca in poeziile lui Bacovia :).

marți, 23 februarie 2010

Random reasons for me to love my husband

In primul rand tin sa mentionez ca acest post nu are nimic de a face cu Valentine's Day sau cu Dragobete sau cu orice alt fel de pseudo-sarbatoare a iubirii. Sincer nici nu-mi bat capul sa ma enervez pe abundenta de inimioare chinezesti de plus sau tot felul de promotii in perioada asta de an. Cea mai sanatoasa atitudine este un ignore total pentru genul asta de sarbatori, in care dragostea vine o data pe an, ca Mos Craciun. Mie imi trebuie o dragoste all inclusive, 24/7, in toate saptamanile din an.

Acest post are legatura insa cu faptul ca in 23 februarie eu si Filip implinim 6 ani. Nu sase ani de casatorie, din aia implinim in aceasi data doar 1,5.

Asa ca m-am gandit sa fac o lista cu principalele motive pentru care Filip e my one and only. Here it goes:

- pentru ca fura toata plapuma si se invarte in ea ca intr-un cocon, pana cand arata ca o omida gigant.

- pentru ca e destept.

- pentru ca inventeaza povesti pe care mi le spune seara ca sa ma adoarma, povesti pe care eu nu le aud niciodata pana la sfarsit, ca adorm in secunda 3 dupa ce incepe sa vorbeasca.

- pentru ca e inalt si frumos.

- pentru ca zambeste din tot sufletul.

- pentru ca daca i-as spune : esti imperfect el raspunde "aha, deci recunosti, i'm perfect".

- pentru ca nu ii e niciodata lene sa vina dupa mine noaptea in statia de autobuz.(Mi-e frica de caini).

- pentru ca ma poate face sa rad pana imi dau lacrimile cand scoate cate una "din putul gandirii"

- pentru ca nu ii e frica de nimic.

- pentru ca ma striga doar cu "zana" si "frumoaso".

- pentru ca se opreste cateodata din clapacit la calculator, vine la mine si ma strange in brate si imi spune "Nici nu stii tu cat de mult te iubesc eu."

- pentru ca merita.

duminică, 14 februarie 2010

Turism in Romania - partea unu


Anul asta probabil ne vom face concediul in strainatate in Spania sau Tunisia. E primul an in care nu mergem in Romania in concediul de vara si asta din cauza ca vrem sa mergem la mare. Si in Romania nu poti sa mergi la mare pentru ca e mult prea murdar.

In schimb poti sa mergi intr-o gramada de alte locuri. Poti sa mergi in Delta.

Daca stai in Sulina sau Sfantul Georghe ai avantajul ca poti sa mergi si la plaja la malul marii si in excursii in delta, sa vezi pelicani, egrete, nuferi, etc.

Si plaja din Sulina nu se compara cu cea din Mamaia. E mai curata, mai putin aglomerata si nu iti canta in cap Guta toata ziua.

Noi suntem interesati mai mult de munte decat de mare asa ca am facut plimbari mai peste tot in Romania.

La Tusnad e superb in timpul iernii, au zapada din belsug si un patinoar destul de mare.
Daca mergeti pe acolo, sa nu ratati o excursie la lacul Sfanta Ana, sau cum e numit acolo, lacul Sfantul Ana :P. Merita pentru ca de sus de la cabana puteti inchiria saniute si puteti cobora pana la lac vreo 2 kilometri pe saniuta. La urcare se face un trenulet de sanii si sunteti remorcati de catre o Lada pana sus. E bestial.


Un alt loc unde merita sa mergeti sunt muntii Apuseni. Arieseni e o locatie buna unde sa va cazati pentru ca puteti ajunge usor la doua puncte turistice importante: ghetarul de la Scarisoara
si Pestera Ursilor. Daca ajungeti la Pestera Ursilor sa va opriti si la muzeul taranesc din primul sat de langa pestera. Muzeul nu pare mare de afara, dar inauntru are de la o veche sala de clasa pana la opaite si lampase folosite de mineri in subtern si masini de cusut.

Nu va limitati insa doar la pesterile cunoscute din manualele de geografie, in zona sunt multe altele pe care puteti sa le vizitati. De exemplu pestera Meziad la care nu am ajuns inca sau groapa Ruginoasa sau Poarta lui Ionele. Fiecare sunt spectaculoase, fiecare au cate ceva special. De exemplu imaginile de mai jos sunt de la Poarta lui Ionele.