Legenda familiei mele, pe care am invatat-o pe genunchi bunicului meu pe cand inca nu stiam sa scriu sau sa citesc, spune ca suntem descendenti din romanii din castrul roman din Manastireni si ca neamul nostru traieste in Transilvania de 2000 de ani (plus minus vreo 200 de ani, da ce mai conteaza). Asa o fi, n-o fi asa, nu stiu, dar m-am gandit ca azi sa va prezint cateva locuri in care istoria e la ea acasa.
Daca ar fi sa incepem in ordine cronologica, atunci clar ar trebui sa incepem cu tablitele de la Tartaria, judetul Alba. Gasiti o reproducere dupa aceste tablite pe monumentul dedicat lor pe drumul dinspre Orastie inspre Alba Iulia.
Scrisul, de fapt pictogramele de pe tablite nu au putut fi descifrate, dar parerea mea e ca descriu averea stramosului lui gigi becali. Era crescator de cerbi lopatari.
Desi exista multe controverse asupra lor, in principiu din cauza ca nu pot fi datate cu carbon pentru ca au fost tratate cu ceva solutie pentru a fi conservate, teoria "nationalista", bazata pe datarea indirecta, in urma locului si stratului arheologic unde au fost gasite, este ca aceste tablite sunt cele mai vechi documente scrise din lume. Yeah, ati auzit bine, mai vechi cu aproape un mileniu decat vechile scrieri sumeriene. Tablite asemanatoare au mai fost gasite in Bulgaria insa mult mai noi decat de cele de la Tartaria. Cum spuneam, o teorie nationalista, care da apa la moara acelora care cred ca Romania e buricul pamantului (vezi Pavel Corut), teorie care insa poate sa fie adevarata. Oricum ar fi, ramasitele civilizatiilor preistorice din zona demonstreaza clar ca aceste meleaguri au fost locuite din perioade extrem de vechi, probabil pentru ca si oameni preistorici iubeau ciorba de burta si varza a la cluj.
Daca e sa venim un pic mai aproape de zilele noastre cu siguranta vom face o oprire la Costesti:
si Sarmisegetuza Regia :
Desi Sarmisegetuza e mult mai spectaculoasa si mult mai ingrijita (si refacuta), mie mi-a placut mai mult cetatuia de la Costesti. Zona e de vis, noi am vizitat-o in mai cand salcamii erau in floare si intreaga vale mirosea a primavara. E liniste, e pace, flori de camp, cimbru salbatic, verde peste verde si deasupra cerul albastru.
E un loc unde sa te incarci cu zen, vorba lui Filip.
Ce ne-a impresionat cel mai mult la zona cetatilor dacice, pe langa cetati evident, a fost curatenia. Nu stiu daca au fost voluntari la cules gunoaie chiar inainte sa mergem noi, dar a fost minunat sa nu vedem peturi peste tot. La un moment dat chiar ne uitam ca pe drumul spre cetatuia din Costesti am vazut doar 1 singura punga + o vana care e posibil sa fie folosita la adapat animele, in rest, nici urma de pet, de ambalaje aruncate aiurea, de hartii imprastiate. Nu stiu cine se ocupa de curatarea zonei respective, dar tin sa ii multumesc din suflet. You made me really happy.
PS. Continuarea, in episodul viitor :)
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu