luni, 28 martie 2011

Cum poti sa scapi de mersul la sala?

Acum cativa ani am auzit o gluma foarte sadica:
"Cum poti sa scapi de durerea de cap?
Impusca-te in picior."

In aceasi idee, dar cu mai putin sange, va voi povesti cum se poate scapa de mersul la sala. Ideea e simpla, si am implementat-o cu succes. Nu e nevoie decat sa te duci sa faci un pic de munca agricola, asa.. cateva ore de weekend, de exemplu cum am facut eu si Filip sambata.

Ideea a fost a mea cred, mi-am zis, ce ar fi daca anul asta ne-am transforma in agricultori de weekend, sa mergem la Dangau sa punem niste legume, muncim si noi in natura, nu mai stam cocarjati la birou, ne destindem, ce mai. Basca e aproape gratis, ca terenul il are tata, semintele nu sunt scumpe, de cat consumam benzina pana acolo ne-ar ajunge poate sa mergem la un film la Polus in weekend. Poate. Daca nu e 3D. Plus ca facem miscare, chiar asa i-am spus lui Filip. Facem miscare serios si nu o sa mai trebuiasca sa mergem la sala.

Nu cred ca mi-am inchipuit vreodata cata dreptate o sa am. Oh da, facem miscare! Pentru corpul meu anchilozat de robotel IT, miscarea aia s-a concretizat intr-o febra musculara si durere de sale, ca dupa aia preferam sa fac genoflexiuni decat sa trebuiasca sa ma imi indoi spatele macar un sfert de grad. Si va dati seama ca nu am sapat/semanat mult, am facut doar 2 straturi, cam de 2 metri pe 1 jumatate. Si alea strambe ca radeau si tata si mama de mine dupa aia. Da noh, primul contact cu sapa dupa nustiucat timp, ce puteam sa ne asteptam. Am semanat arpagic, morcovi, pastarnac, ridichi si o mana de ovaz.

Cu ovazul asta e super interesanta povestea. Am aflat intamplator ca la Suceava exista o banca de seminte, a carui scop e sa recolteze si sa pastreze seminte aclimatizate in Romania, mai ales din zone mai putin intens cultivate, in care se pastreaza puritatea soiului. O idee excelenta, parerea mea.

Am gasit printre mostrele pastrate de ei chiar si seminte de in recoltate in anii 80 din Agarbiciu (5 km de Dangau) si chiar imi aduc aminte ca si eu am fost la cules de in cu maicuta cand eram mica. Imi amintesc asa, ca o poza colorata, florile albastre de in. Oricum, banca asta de seminte iti poate trimite, la cerere, o singura data cred, cateva seminte din respectivele soiuri, pentru ca tu sa incerci sa le cultivi din nou. Nu primesti multe seminte, poate un pumn de fasole, din care nu iti iese de ajuns in primul an incat sa si consumi. Abia in al doilea an poate ca o sa ai intradevar productie. Oricum, daca va intereseaza plante aclimatizate in zona de munte, institutul asta va trimite semintele acasa, in plic, gratis.

Eu abia astept sa pot sa imi plantez rosiile, sa vad daca o sa iasa din alea grase si bune, cum ii ies lui bunica. Desi, noh, ale ei sunt facute rasad intai pe melegar, nu pe pamant de turba cumparat de la practiker. Cum ar zice nenea din filmele despre gradinarit la care ne tot uitam de o vreme incoace: "The manure ...". Am aflat ca englezii isi cumpara gunoiul de grajd direct de la magazine din astea de plante, ambalat in saci si dezhidratat. O tempora, o mores!

In fine, noi speram ca se vor prinde ceva din ce-am plantat sambata asta. Inceputul a fost incurajator, dupa ce ne-am chinuit noi acolo sa punem apa peste straturi, in jumate de ora a bagat asa o ploaie, din aia cum numa la munte se intalneste. Cerul se intunecase, vantul trecea prin copaci ca prin branza si suiera in hornul casei de ziceai ca acuma, acuma plecam cu si noi cu casa pe urmele lui Dorothy. Clopotarul satului tragea clopotele la biserica de vreme rea si noi in casa faceam Earth Hour ca se luase curentul. Ce mai, natura dezlantuita. In alta jumatate de ora, hai 45 de minute ploaia s-a terminat brusc si subit si a aparut curcubeul. Deci este speranta.

4 comentarii:

Ramona spunea...

Hehe, povestea asta mi-a adus aminte de incercarea mea si a unui prieten foarte bun de "a face ceva impreuna ca sa avem ceva al nostru": am semanat morcovi intr-o gradina de pe strada Pavlov, 7m*2m. Dupa ziua de semanat nu ne-am mai putut misca de durere de spate si bratele erau sleite:-) Apoi a urmat "raritul", cu alte dureri de spate. Intr-un final am stors morcovii intr-un suc pe care si acum si-l aminteste toata familia.

Sa pui niste poze cu productia finala!!!

raluca spunea...

daca o sa existe productie, cu siguranta o sa pun poze.

Unknown spunea...

Suntem si noi curiosi de seminte pentru anul viitor. Voi ati reusit?

la spunea...

Salut Andrei! Noi am primit seminte, nu foarte multe, dar care ne-au germinat aproape toate.
Noi am reusit sa avem productie... cu ajutor. Tatal meu petrece mult timp pe la Dangau, si el a fost persoana care a udat legumele. Mai ales cu verile astea calduroase, daca nu uzi plantele o data la 2 zile minim, mor repede.

Trimiteți un comentariu