Sunt prea tanara ca sa spun "Copii din ziua de astazi"

... dar nu ma pot abtine.

Una dintre chestiile misto la statul in Floresti e ca merg cu autobuzul la job. Da, stiu, o sa ziceti ce e asa de misto in asta, ca oricum pierzi super mult timp in statie si ca ar fi mult mai buna o masina.

Treaba e ca a mersul cu autobuzul e cumva o chestie asa.. de comunitate. Nu poti sa mergi cu busul de doua ori pe zi cate 30-40 de minute pe tura fara sa incepi sa iti cunosti tovarasii de drum, fara sa incepi incetul cu incetul sa intri in viata lor.

Nu poti sa nu tragi cu urechea la vaitaturile unei tanti care se plange de copii sau sa nu admiri bebelusii grasi care adorm dimineata cand sunt dusi la gradinita. Si incepi sa ii denumesti in gand pe fiecare dintre ei. De exemplu pe "The fat baby"(bebele gras) l-am salvat intr-o dimineata de la o cazatura sanatoasa, cand mama lui care il tinea in brate s-a impiedicat pe scara de la autobuz si era sa il striveasca de asfalt.

Sau mai e "The gay guy" de care ne ferim ca de ciuma dupa ce am stat de vreo doua ori langa el in autobuz si a trancanit una intr-una pe tot parcursul drumului. Sau "Richard al treilea" botezat asa pentru ca zice Filip ca seamana cu un actor.

Ajungem acuma si la subiectul postului de azi: "The cool kids at the end of the bus".
Astia sunt niste copii de liceu care merg in fiecare dimineata cu busul in Manastur. Sunt majoritatea baieti dar printre ei sunt si cateva fete. Asculta muzica rap la mobile. Sunt "cool". Sunt "trendy". Si sunt asa draguti cum incearca ei sa para mari si tari, cand de fapt stii ca daca se incrunta mamicile lor o data, instant fac in pantaloni.

Adica au fost draguti pana azi dimineata. Cand am stat in fata lor pe scaun si i-am auzit povestind.
"Ma tu cu ce bus vii azi inapoi?"
"Cu ala de 1."
"Da de ce ma? Ce-ai patit de stai pana la ora aia? Hai mai cu ala de 11."(nota redactorului: adica sa chiuleasca)
"Nu pot ma, ca am chimie ultima ora si am un 1 sau un 2 si tre sa trec si eu."
"Iti trebuie un 9 ca sa treci ma."
"Nu ma, doi de 7."(nota redactorului: nici macar ambitie nu are.)
"Ma da tu ai ghiozdanul cu tine. Ce-ai patit de ti-ai adus cartile cu tine?"
"Nu ma. Am sandwichuri."

Deci vorba lui Filip. Bine ca am facut Politehnica, ca mai avem o sansa. Muncim cat de mult putem acuma cat suntem tineri si incercam sa facem un robot inteligent, care sa poata sa suplineasca un medic sau un inginer. Ca dupa ce imbatranim noi, la generatia actuala, inteligenta nu o sa fie usor de gasit.