Requiem pentru un pui de rata

Am fost azi in parcul mare sa ne uitam la rate. Incercam sa facem asta des, ne eliberam de stress si sa ne clatim ochii blegiti de calculator.

Azi am plecat insa din parc trista, am asistat la moartea unui pui de rata. Cred ca stiti ratele salbatice care isi au cuiburile pe insula din mijlocul parcului. In fiecare an in perioada mai- iunie e plin de boboci de rata care se plimba cu mamicile lor pe lac. Desi par mai mult animale domestice decat pasari salbatice, instinctul ratelor si-a spus cuvantul azi.

Cineva a mangaiat azi un boboc. Mama lui l-a respins imediat datorita mirosului de om, si l-a inecat in lac. Nu cred ca am vazut o imagine mai trista decat acel biet boboc de rata cat un pumn, plutind cu burta in sus pe apa, ucis de propria mama si de o mangaiere nepasatoare.

Trist.